• Domnule, repetă cu un fir de voce sergentul Malik, eu sunt convins că au pătruns în „pământul pustiu" din Tikdabra.
• în „pământul pustiu" ? Doar dacă presupuneţi asta? sunt nebuni... Ce vă face să
• Am văzut urmele ce porneau din fortul Gerifîes. Patru cămile foarte încărcate. Şi în fort n-a rămas nici un recipient în care să se poată păstra apă. Dacă targui-ul ar fi avut interes să fugă repede, n-ar fi plecat cu patru cămile şi nici nu le-ar fi încărcat atâta...
• Dar urmele se îndreptau spre nord... Iar „pământul pustiu" e la sud, dacă nu mă înşel.
• Nu vă înşelaţi, domnule. Dar targui-ul ăsta ne-a tras pe sfoară de multe ori. S-ar putea să nu-i pese că pierde o zi îndreptându-se spre nord ca să-şi piardă
urma, iar apoi să
se îndrepte spre Tikdabra. De cealaltă
parte a pustiului e în siguranţă.
• Nici o fiinţă
omenească
n-a traversat vreodată
această
regiune, îi
atrase atenţia colonelul. Tocmai de asta a fost aleasă ca frontieră. Nu trebuie păzită. — Nici o fiinţă omenească n-ar supravieţui fără apă în mijlocul unei saline
timp de cinci zile, dar eu am văzut cum a supravieţuit acest târgui, domnule
colonel, replică
Malik. Cu tot respectul cuvenit, îmi permit să vă
atrag atenţia
că nu este un om obişnuit. Are o rezistenţă care depăşeşte orice imaginaţie.
— Dar nu e singur. Şi Abdul-el-Kebir e aproape bătrân, slăbit de aventura ultimei sale evadări şi de anii de puşcărie. Vi-1 imaginaţi răbdând de sete treizeci de zile la o temperatură de peste şaizeci de grade? Dacă sunt atât de
necugetaţi încât să
încerce asta, vă
garantez că
nu va mai fi nevoie să ne
facem griji din cauza lor.
Sergentul-major Malik-el-Haideri nu se încumetă să-1 contrazică iarăşi pe cel al cărui grad era cu mult deasupra lui, dar ministrul vorbi în locul lui.
• Poate că e o nesăbuinţă, acceptă. Dar sergentul şi locotenentul se află aici pentru că sunt singurii care au avut de-a face cu acest sălbatic şi opinia lor e foarte importantă... Ce părere aveţi despre asta, domnule locotenent?
• Gacel e capabil de orice, domnule... Chiar şi să
menţină
în viaţă un
bătrân, sacrificându-şi propriul sânge... Pentru el, protecţia oaspetelui său s-a
transformat în ceva mai important decât propria sa existenţă familiei sale.
sau decât cea a Dacă socoteşte că Tikdabra îi oferă un adăpost mai sigur, va pătrunde în
„pământul pustiu".