Şi apăru dintr-o dată
lângă
el, ivit ca din neant, în tăcere, în ciuda celor
patru cămile încărcate, ce-1 urmau fără să facă cel mai mic zgomot, de parcă s- ar fi molipsit de la stăpânul lor sau le-ar fi speriat faptul, pe care instinctul lor îl percepea, că intraseră într-un cimitir. Arătă din cap spre baracă: — De ce ai pus santinelele în paturile lor?
Crezi că acum?
stau mai bine acolo decât unde le-ai omorât? Ce mai contează
Gacel îl privi un moment, ca şi cum n-ar fi înţeles la ce se referea. Apoi ridică din umeri:
— O pasăre care mănâncă două ore după ce omul
stârvuri descoperă
un cadavru în aer liber la
respectiv a murit, răspunse. Dar e nevoie de trei zile ca duhoarea să treacă prin pereţii ăştia, şi atunci vom fi deja în drum spre graniţă.
• Care graniţă?
• Oare nu sunt bune toate graniţele ?
• Cea din sud şi cea din est, da. Dar dacă trec frontiera pe la vest, voi fi spânzurat pe loc.
Gacel nu răspunse, ocupat cum era să scoată apă din puţ şi să le dea de băut nesătulelor animale, dar după ce sfârşi, observă sacul de pânză.
• N-ai decât asta? vru să ştie.
• E tot ce am...
• Nu e prea mult pentru cineva care a fost preşedintele unei ţări - arătă spre barăci. Du-te la bucătărie şi adu provizii şi toate vasele ca să le umplem cu apă - dădu din cap. Apa o să fie problema noastră în această călătorie.
• în deşert apa e întotdeauna o problemă... Sau nu?
• Ba da, bineînţeles, dar acolo unde mergem, e mai mare decât oriunde altundeva.
• Şi unde mergem, dacă pot şti?
• Undeva unde să nu ne poată urmări nimeni: spre „marele pământ pustiu" din Tikdabra.
• încotro puteau să se îndrepte ? Nu primi răspuns. Ministrul de Interne Aii Madani, un bărbat înalt, robust,
cu părul lins şi ochi mici pe care încerca să-i ascundă, împreună cu intenţiile
sale, în spatele unor ochelari fumurii, cercetă, unul câte unul, chipurile celor prezenţi şi, neauzind vreun ecou la întrebarea lui, insistă:
• Haideţi, domnilor! N-am făcut un drum de o mie cinci sute de kilometri
ca să
stau să mă
uit la domniile voastre. Se presupune că
sunteţi experţi în
problemele sahariene şi obiceiurile tuaregilor. Repet: în ce direcţie putea s-o ia?
• în orice direcţie, răspunse cu convingere un colonel cu înfăţişare severă. A pornit spre nord, dar a făcut-o ca să caute o zonă stâncoasă unde să i se piardă urma. De aici înainte, tot deşertul e al lui.
• Vreţi să-mi daţi de înţeles, mormăi ministrul cu voce joasă, ce încerca
să-i ascundă
indignarea, că
un beduin, un singur beduin, poate să