înalt, slab, ochi negri, mâini puternice... Asta e tot ce ştim despre omul care ţine în şah armata, îl nelinişteşte pe preşedinte, 1-a răpit pe guvernator şi 1-a luat cu el pe Abdul-el-Kebir? E-o nebunie curată!
• Nu, Excelenţă, interveni din nou generalul. Nu e o nebunie. Aici, legea le permite tuaregilor să-şi acopere faţa
potrivit tradiţiilor lor. Descrierea corespunde aşadar unui târgui... Dacă ţinem
seama că, potrivit calculelor, există circa trei sute de mii, din care ceva mai
mult de o treime trăiesc de partea noastră
a graniţei, trebuie să
acceptăm că
descrierea se potriveşte pentru cel puţin cincizeci de mii de bărbaţi adulţi. Ministrul nu spuse nimic. îşi scoase ochelarii, îi puse deoparte şi se frecă
la ochi cu un gest de profundă îngrijorare. în ultimele patruzeci şi opt de ore
abia dacă
apucase să
doarmă, iar lunga călătorie şi căldura de la El-Akab îl
sleiseră. Dar nu se simţea în stare să se ducă să se odihnească, fiindcă ştia că,
dacă nu-1 găsea imediat pe Abdulel-Kebir, zilele sale în fruntea ministerului
erau numărate şi avea să devină un obscur funcţionar fără nici un viitor.
Abdul-el-Kebir era o bombă cu ceas, care în mai puţin de o lună ar fi făcut să sară în aer guvernul şi sistemul, dacă reuşea să treacă frontiera şi să ajungă la Paris, unde francezii i-ar fi pus la dispoziţie mijloacele pe care i le refuzaseră într-o vreme. Cu banii francezilor şi popularitatea sa, nici o forţă
nu era în stare să
i se opună
şi cei care îl trădaseră
ar fi
avut timp doar să-şi facă
geamantanele şi să
pornească
într-un lung exod,
aşteptând tot timpul să fie ajunşi de răzbunarea sa, oriunde s-ar fi ascuns. Trebuia să-1 găsească pe Abdul-el-Kebir şi trebuia să termine cu el odată
pentru totdeauna, pentru că se simţea incapabil să suporte din nou o
asemenea tensiune. Dacă preşedintele l-ar fi ascultat şi l-ar fi împuşcat când
evadase prima oară, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, aşa că propusese în mod ferm să lichideze problema în mod definitiv, fie ce-o fi.
• Trebuie să-i găsim, zise în cele din urmă. Cereţi-mi tot ce credeţi că vă poate fi de folos: oameni, avioane, tancuri, orice, dar găsiţi-1! E un ordin!
• Domnule! Ridică faţa spre cel ce vorbise:
• Da, sergent? îşi