• De acord. Atunci, o să-1 căutăm şi acolo...
Pe de altă parte - făcu o scurtă pauză -, aţi menţionat familia lui. Ce ştim despre ea ? Dacă am găsi-o, am putea face eventual un schimb...
• Au părăsit zonele lor de păşune - în glasul generalului se ghiceau nemulţumirea şi supărarea. Şi nu mi se pare demn să implicăm în chestia asta
femei şi copii. Ce impresie ar face armata dacă asemenea metode ca să-şi rezolve problemele? ar trebui să recurgă la
• Armata poate rămâne deoparte, domnule general. Se vor ocupa oamenii mei. Cu toate că adăugă cu subînţeles - nu cred că armata s-ar putea afla într-o situaţie mai neplăcută decât cea de până acum. Generalul vru să răspundă violent, dar făcu un efort şi se stăpâni. Ştia că
Aii Madani era, momentan, mâna dreaptă a preşedintelui şi al doilea om ca
influenţă din ţară, în timp ce el continua să fie un simplu militar recent avansat la gradul de general. Tot ceea ce se întâmpla trebuia imputat mai degrabă prostiei unor politicieni ca acela, decât lipsei de eficienţă a forţelor armate, dar
nu era nici momentul, nici locul să se angreneze într-o discuţie ce nu-i putea
aduce decât necazuri. Aşa că îşi muşcă buzele şi rămase în aşteptare. în fond,
ministrul nu va mai exista, probabil, pe scena politică avansat la gradul de general de brigadă.
atunci când el va fi
• Câte elicoptere avem ? îl auzi adresându-i-se colonelului.
• Unul.
• O să mai cer trei. Avioane ?
• Şase. Dar nu le putem folosi. Majoritatea posturilor militare nu pot fi aprovizionate decât pe calea aerului.
• O să cer o escadrilă. Să cerceteze zona Gerifîes. Făcu o pauză.
• Şi vreau ca două
regimente să
ocupe poziţii de partea cealaltă a
„pământului pustiu" din Tikdabra.
• Dar asta e în afara graniţelor noastre ! protestă interpreteze ca invadarea unei ţări vecine...
colonelul. O să se
• Lăsaţi aceste probleme pe seama ministrului Afacerilor Externe şi îngrijiţi-vă să-mi îndepliniţi ordinele.
Se întrerupse iritat, pentru că cineva bătuse la uşă. Aceasta se deschise şi un om de serviciu şuşoti ceva la urechea secretarului Anuhar-elMojkri, ce
rămăsese tăcut în cursul întrunirii şi al cărui chip se schimbă Făcu un gest afirmativ, închise din nou uşa şi spuse:
în mod vizibil.
• Iertaţi-mă, Excelenţă, dar mi s-a comunicat că guvernator.
• Ben-Koufra? se miră Madani. Viu?
tocmai a sosit domnul
• Da, domnule. în stare proastă, dar viu... Aşteaptă în biroul său.
Ministrul se ridică în picioare dintr-un salt şi, fără să-i salute măcar pe cei prezenţi, părăsi încăperea, străbătu galeria înaltă, urmat de Anuharel-Mojkri
sub privirile speriate ale funcţionarilor locali, şi intră în spaţiosul birou al
guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-1 afară practic, se izbi cu nasul de uşa masivă. pe secretar, care, Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit şi încercănat, guvernatorul
Hassan-ben-Koufra era o umbră
a bărbatului orgolios, semeţ