Gacel tăgădui, totuşi se apropie de cămile şi le legă picioarele, pe cele
din spate de cele din faţă, ca să ridica.
le împiedice să
facă
orice încercare de a se
• Le sperie zgomotul, zise. Şi dacă o rup la fugă, ne dau de gol. După
ce termină, aşteptă
răbdător ca, în timpul unui ocol al avionetei,
culmea dunei celei mai apropiate să
se interpună
între aparat şi ei, şi abia
atunci ieşi afară cortului.
şi acoperi cu un strat de nisip părţile cele mai vizibile ale După
cincisprezece minute, fără
să fie deranjaţi decât de permanentele
mugete nervoase ale animalelor şi de faptul că
una din femele încercă
să-i
muşte de trei ori, zumzetul se îndepărtă şi aparatul deveni un punct în zare,
după ce trecuse o singură dată pe deasupra capetelor lor.
Aşezat în penumbră, cu spatele sprijinit de unul din animale, Gacel scoase dintr-o pungă de piele un pumn de curmale şi începu să mănânce, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi n-ar fi trecut prin nici o primejdie. Ai fi zis că stă liniştit în confortabila lui jaima.
• Poţi cu adevărat să-1 dai jos de la putere dacă
reuşeşti să
treci
graniţa? întrebă, deşi se vedea clar că nu era foarte interesat de răspuns.
• Aşa cred ei, deşi eu nu sunt foarte sigur. Cei mai mulţi dintre oamenii mei au murit sau sunt în puşcărie... Alţii m-
au trădat - acceptă
curmalele pe care i le oferea targui-ul. Nu va fi uşor,
adăugă. Dar dacă reuşesc, poţi să-mi ceri tot ce vrei... îţi datorez totul. Gacel refuză, vorbind rar:
• Nu-mi eşti dator cu nimic, ba dimpotrivă, eu îţi rămân dator pentru moartea prietenului tău... Orice-aş face şi oricâţi ani ar trece, nu voi putea niciodată să-i redau viaţa, pe care mi-o încredinţase. II privi îndelung, încercând să
citească
în fundul acelor ochi negri şi
adânci, singura parte a chipului său pe care izbutise s-o vadă până atunci.
• Mă