Pentru noi, tuaregii, libertatea este întotdeauna cel mai important lucru. Atât de important, încât nu ne construim case de piatră, pentru că ne sufocăm când simţim ziduri în
jurul nostru. îmi place să ştiu că pot să ridic oricare din pereţii jaimei mele şi să
văd imensitatea deşertului de cealaltă
parte. Şi îmi place să
simt cum vântul
trece printre trestiile din sheriba - tăcu o clipă. Allah nu ne poate vedea când ne ascundem sub acoperişuri de piatră.
• Allah ne vede oriunde. Chiar şi în cea mai adâncă dintre temniţe.
Cântăreşte suferinţele noastre şi ne va răsplăti dacă le îndurăm pentru o cauză dreaptă. îl privi în ochi.
• Şi cauza mea e dreaptă, încheie.
• De ce? îl privi nedumerit.
• Cum adică, de ce ?
• De ce cauza ta e mai dreaptă decât a lor? Toţi vreţi puterea. Sau nu-i aşa?
• Sunt multe feluri de a deţine puterea. Unii o folosesc pentru propriul
lor profit. Alţii, ca să
le fie folositori celorlalţi şi să
construiască
un viitor mai
bun pentru poporul lor. Asta este ceea ce voiam eu. De asta mi-au căutat o vină oarecare ca să mă acuze când m-au trădat şi de asta n-au cutezat să mă împuşte.
• Or fi avut vreun motiv ca să te trădeze.
• Nu le permiteam să fure - surâse. Am vrut să am un guvern de oameni cinstiţi, fără să-mi dau seama că nici o ţară nu are destui oameni cinstiţi ca să formeze un guvern. Acum toţi au iahturi, palate pe Riviera şi conturi în Elveţia, deşi când eram tineri şi luptam împreună juraserăm să combatem corupţia cu acelaşi spirit cu care ne războiam cu francezii - plescăi din limbă, bătându-şi parcă joc de el însuşi. Era un jurământ idiot. Puteam lupta contra francezilor pentru că, oricât ne-am fi propus, n-
am fi ajuns niciodată
să fim francezi. Dar nu e aşa de uşor să
lupţi împotriva
corupţiei, pentru că e de-ajuns un foarte mic efort ca să devii corupt. II privi fix.
• înţelegi ce-ţi spun ?
• Sunt târgui, nu tâmpit. Deosebirea dintre noi e că tuaregii se apropie
de lumea voastră, o observă, o înţeleg şi se îndepărtează. Voi nici nu vă apropiaţi de lumea noastră şi nici pe departe nu reuşiţi s-o înţelegeţi. De asta vă vom fi întotdeauna superiori. Abdul-el-Kebir zâmbi pentru prima oară după mult timp, sincer amuzat:
• E adevărat că voi, tuaregii, continuaţi să vă consideraţi rasa aleasă de
zei? Gacel arătă spre exterior:
• Ce altă rasă ar fi supravieţuit două mii de ani pe aceste nisipuri ? Dacă
se va sfârşi apa, eu voi continua să trăiesc, pe când pe tine te vor mânca
viermii. Nu e asta o dovadă că am fost aleşi de zei?
• E posibil... Şi dacă