Dar hainele, turbanul şi vălul m-au derutat.
• Asta a fost şi intenţia mea.
• Cum ai ştiut că vom veni ?
• V-am descoperit în zori şi-am avut timp să pregătesc totul.
• Ai omorât cămila?
• Ar fi murit oricum.
Caporalul tuşi, lăsând să buzelor, şi închise ochii cu 242
i se scurgă
un firişor de sânge pe la colţul
un gest de mare durere şi descurajare. Când îi deschise din nou, făcu un semn spre săculeţul care rămăsese alături de cadavrul grăsanului.
• Ai găsit Marea Caravană? încuviinţă cu un gest şi arătă în spatele lui.
• E acolo, la trei zile de drum. Celălalt clătină
din cap, ca şi cum i-ar fi venit greu să
creadă
sau l-ar fi
uimit faptul că exista cu adevărat. Apoi închise ochii şi respiră cu greutate. Nu mai spuse nimic şi, după zece minute, muri. Gacel rămase nemişcat, stând pe vine în faţa lui, respectându-i agonia, şi
doar când îşi dădu seama că
îi căzuse capul pe piept se ridică
şi, folosindu-şi
ultimele forţe, târî corpul lui Abdulel-Kebir până în partea din spate a maşinii. Se odihni puţin, pentru că efortul fusese prea mare, apoi îi scoase lui
Abdul, care încă nu-şi revenise, hainele, vălul şi turbanul şi se îmbrăcă.
Când termină, se simţi sfârşit. Bău din nou şi se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră
deja în măruntaiele animalului mort, iar alţii începeau să cadavrul soldatului.
se apropie timid de Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la
marginea „pământului pustiu" şi ai fi zis că farmec, din tufişurile şi arbuştii din hamada.
apăruseră
dintr-o dată, ca prin
Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer puteau fi văzuţi de la mulţi kilometri şi nu ştia la ce distanţă se afla următoarea patrulă.
Cercetă nisipul. Era tare şi, chiar dacă ar fi găsit în maşină târnăcoape şi lopeţi, nu se simţea în stare să sape o groapă în care să încapă doi oameni şi o cămilă. Se uită apoi la faţa lui Abdul, care respira mai bine, dar era departe de a-şi fi
recăpătat cunoştinţa. îi dădu din nou să bea şi constată că în maşină erau două bidoane pline cu apă, unul cu benzină şi mâncare suficientă. Se gândi îndelung; ştia că trebuiau să plece de acolo cât mai repede, dar
habar n-avea cum să