Nimic.
Cheia şi pedala. Nimic.
Cheia şi pedala din dreapta, şi motorul urlă accelerat peste măsură, iar
când, foarte încet, slăbi apăsarea piciorului, constată continuare, sforăind domol.
satisfăcut că
mergea în Continuă să încerce cu frâna, ambreiajul, acceleraţia, frâna de mână,
întrerupătoarele de lumini şi schimbătorul de viteze şi, când tocmai îl apucase
disperarea, vehiculul făcu un salt înainte, roţile din spate trecură caporalul Osman şi maşina se opri la trei metri mai încolo. Vulturii bătură din aripi, nemulţumiţi. peste Repetă procedeul şi avansa încă doi metri, încercă până în amurg şi, când
hotărî să
se lase păgubaş, nu-1 despărţeau nici măcar o sută
de metri de
vulturi şi morţi. Mancă şi bău, pregăti o supă cu biscuiţi, apă şi miere, reuşi să-1 facă pe
Abdul-el-Kebir s-o înghită şi, la căderea nopţii, se ghemui cu genunchii strânşi
pe o pătură întinsă pe nisip şi adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor şi al
şacalilor ce-şi disputau stârvurile, şi timp de câteva minute ascultă hărţuiala,
zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice şi al cărnii sfâşiate, smulsă dată.
dintr-o Gacel ura hienele. Detesta vulturii şi şacalii, dar faţă de hiene simţea o
aversiune pe care nu şi-o putea controla de când, băieţandru fiind, aproape un
copil, descoperise într-o dimineaţă că maică-sa.
mâncaseră
un ied abia născut şi pe
Erau nişte animale respingătoare şi scârboase, şontoroage, laşe, trădătoare, murdare şi feroce, care, dacă se adunau suficient de multe, erau în stare să atace chiar şi un
om neînarmat. Adesea se întreba, fără lăsase Allah pe pământ.
să găsească
un răspuns, pentru ce le
Se apropie de Abdul, care dormea adânc, respirând acum normal. îi dădu să bea din nou şi apoi se aşeză, aşteptând să se lumineze de ziuă, gândindu-se la faptul că el, Gacel Sayah, va intra în istoria deşertului şi în legende ca primul om care a învins „pământul pustiu" din Tikdabra.
Şi poate că, de asemenea, într-o zi se va şti că a fost şi cel care a găsit în sfârşit Marea Caravană.
Marea Caravană! Ar fi fost de-ajuns ca ghizii ei să o ia puţin spre sud ca să se salveze, dar Allah n-a vrut să fie aşa, şi nimeni în afară de El nu putea şti
pentru ce păcate groaznice îi pedepsise pe călătorii acesteia cu o soartă atât
de înspăimântătoare. El împărţea viaţa şi moartea, şi singurul lucru pe care-1
putea face era să-şi accepte destinul în tăcere şi să-i aducă mulţumiri că de
data asta se arătase binevoitor cu el şi îi îngăduise să oaspetele.