Izolarea totală este dăunătoare, atunci, totala Unificare este benefică. Extremele pot fi la fel de oribile, şi un Imperiu Galactic de modă veche, oricât de imperfect, ar putea fi cel mai bun lucru realizabil.
Bliss scutură energic din cap:
― Mă întreb dacă şi tu crezi ceea ce spui, Trevize. Vrei să spui că un virus şi o fiinţă
umană sunt la fel de nesatisfâcătoare, şi că ţi-ai dori ceva intermediar... ceva care să
semene cu un mucegai?
― Nu. Dar aş putea spune că un virus şi un supraom sunt la fel de nesatisfacători, şi mi-aş dori ceva intermediar... ceva aşa, ca o fiinţă umană obişnuită... Însă discuţia asta nu
are nici un rost. Soluţia o voi afla pe Pământ. Pe Melpomenia am dat peste coordonatele altor patruzeci şi şapte de lumi Spaţiene.
― Şi le vei vizita pe toate?
― Pe fiecare, dacă va trebui.
― Riscându-ţi de fiecare dată viaţa?
― Dacă numai astfel pot găsi Pământul, da.
Pelorat ieşise din camera în care o lăsase pe Fallom, şi părea pe punctul de a spune ceva, când fu prins de schimbul rapid de replici dintre Bliss şi Trevize. Privea când pe unul, când pe celălalt, pe măsură ce luau cuvântul.
― Cât va dura? întrebă Bliss.
― Cât va fi nevoie, spuse Trevize. Şi am putea găsi ceea ce ne trebuie chiar în următoarea lume pe care o vom vizita.
― Sau pe nici una.
― Asta nu putem şti până nu căutăm.
De-abia acum, în sfârşit, Pelorat reuşi să strecoare o vorbă:
― Dar pentru ce să căutăm, Golan? Avem răspunsul.
Trevize dădu nervos din mână în direcţia lui Pelorat, apoi opri mişcarea, întoarse capul, şi spuse, interzis:
― Ce?
― Am spus că am găsit răspunsul. Am încercat să-ţi spun asta pe Melpomenia de cel puţin cinci ori, dar erai atât de prins de ceea ce făceai...
― Ce răspuns avem? Ce tot spui acolo?
― Vorbeam despre Pământ. Cred că ştim unde se află Pământul.
Partea a şasea
ALFA
CAPITOLUL l6
Centrul lumilor
60
TREVIZE ÎL FIXĂ ÎNDELUNG pe Pelorat, cu o expresie de vădită neîncredere întipărită
pe figură. Apoi spuse:
― Ai văzut ceva ce nu am văzut eu, şi de care nu mi-ai vorbit?
― Nu, spuse Pelorat. Ai văzut şi tu, şi după cum ţi-am mai spus, am încercat să-ţi explic. Însă tu nu erai dispus să mă asculţi.
― Bine, mai încearcă o dată.
― Nu-l brusca, Trevize, spuse Bliss.
― Nu-l bruschez. Cer informaţii. Iar tu, încearcă să nu te mai porţi cu el ca şi cum ar fi un bebeluş.
― Vă rog, spuse Pelorat, ascultaţî-mă pe mine, nu începeţi iar o dispută... Îţi aduci aminte, Golan, că am discutat despre primele încercări de a descoperi originea speciei umane? Proiectul lui Yariff? Ştii, acela în care se încerca reprezentarea grafică a datelor de colonizare, în ipoteza că planetele au fost colonizate la fel în toate direcţiile, plecând din punctul de origine? Şi deci, mergând dinspre lumile mai noi înspre cele vechi, ne-am apropia, din orice direcţie, spre lumea de origine.
Trevize dădu din cap, nerăbdător:
― Îmi aduc aminte că nu a mers, datele colonizărilor nefiind de încredere.
― Adevărat, bătrâne. Dar lumile cu care a lucrat proiectul lui Yariff făceau parte din a doua expansiune a rasei umane. Pe atunci, călătoriile spaţiale erau foarte avansate, iar colonizările au avut loc într-un mod neregulat. Era simplu să parcurgi distanţe foarte mari în Salturi, iar colonizarea nu era obligatoriu să se producă simetric. Cu siguranţă că şi asta s-a adăugat incertitudinii datelor de colonizare. Dar gândeşte-te puţin, Golan, la lumile Spaţiene. Ele făceau parte din primul val de colonizare. Pe atunci, zborul hiperspaţial era mai puţin avansat, şi probabil că Salturile erau micuţe, sau chiar inexistente. În cursul celei de-a doua expansiuni au fost colonizate milioane de lumi, probabil într-o manieră haotică; în primul val au fost colonizate doar cincizeci, probabil într-o manieră ordonată. Milioanele de lumi ale celei de-a doua expansiuni au fost colonizate pe parcursul unei perioade de douăzeci de mii de ani; cele cincizeci din prima expansiune au fost colonizate într-o perioadă de câteva secole... aproape instantaneu, prin comparaţie. Cele cincizeci, luate împreună, ar trebui să fie dispuse într-o simetrie aproximativ sferică faţă de lumea de origine. Avem coordonatele celor cincizeci de lumi. Le-ai fotografiat, îţi aduci aminte, când
te-ai urcat pe statuie. Acela care a distrus documentele referitoare la Pământ, ori a omis aceste coordonate, ori nici măcar nu s-a gândit că ne vor da informaţia de care avem nevoie.