Bliss spuse, roşie de ruşine:
― Îmi cer scuze, Hiroko. Am să o iau de aici.
― Nu, spuse Hiroko. Să mai facă încă o dată vreau.
Câţiva dintre Alfanii din apropiere se strânseră să privească. Fallom avea fruntea încreţită, ca şi cum făcea eforturi mari. Tuburile fluorescente păliră mai puternic decât prima dată, şi se auzi din nou vibraţia unei note de flaut, de această dată pură şi stabilă, urmată de o succesiune dezordonată de sunete, în timp ce obiectele de metal din lungul flautului se mişcau de capul lor.
― Este un pic diferit faţă de *******, spuse Fallom cu răsuflarea un pic tăiată.
Ca şi cum suflarea care activase flautul fusese a ei, şi nu aer dirijat de la distanţă.
― Probabil că foloseşte energie de la curentul electric ce trece prin tuburile fluorescente, spuse Pelorat spre Trevize.
― Încearcă din nou, spuse Hiroko cu voce sugrumată.
Fallom închise ochii. Nota era acum mai uşoară, şi sub un control mai ferm. Flautul cânta parcă de unul singur, acţionat de energia transdusă de lobii încă imaturi ai creierului lui Fallom. Notele care la început fuseseră aproape dezordonate intrară într-o succesiune melodioasă. Toată lumea din sală se adunase acum în jurul lui Hiroko şi al lui Fallom, Hiroko ţinând uşor flautul la capete, între degetul mare şi arătător de la fiecare mână, şi Fallom, cu ochii închişi, comandând curentul de aer şi mişcarea clapelor.
― Este melodia pe care am cântat-o eu, şopti Hiroko.
― Mi-o aduc aminte, spuse Fallom dând încet din cap şi încercând să nu îşi perturbe concentrarea.
― Nu ţi-a scăpat nici o notă, spuse la sfârşit Hiroko.
― Dar nu a fost bine, Hiroko. Nu ai cântat bine.
― Fallom! strigă Bliss. Nu este politicos ceea ce spui. Nu trebuie...
― Vă rog, spuse categoric Hiroko, nu vă băgaţi. De ce nu a fost bine, copilă?
― Pentru că eu aş fi cântat în alt fel.
― Atunci, arată-mi.
Flautul cântă din nou, dar într-un mod mai complicat, deoarece forţele care acţionau clapele o făceau într-o succesiune mai rapidă şi în combinaţii mai elaborate decât înainte. Muzica era mai complexă, şi infinit mai sentimentală şi mişcătoare. Hiroko stătea dreaptă, şi în tot restul camerei nu se mai auzea nici un zgomot.
Chiar şi după ce Fallom termină de cântat, nu se auzi nici un sunet până când Hiroko nu inspiră adânc şi spuse:
― Micuţo, ai mai cântat vreodată melodia asta?
― Nu, spuse Fallom, înainte nu puteam să mă folosesc decât de degete, dar nu pot mişca degetele pentru a face flautul să cânte astfel.
Apoi, simplu şi fără urmă de îngâmfare:
― Nimeni nu poate.
― Poţi să cânţi şi altceva?
― Pot să inventez.
― Vrei să spui... să improvizezi?
Fallom se încruntă auzind cuvântul şi privi spre Bliss. Bliss aprobă cu o mişcare a capului, şi Fallom spuse:
― Da.
― Atunci, te rog să o faci, spuse Hiroko.
Fallom făcu o pauză de un minut sau două pentru gândire, apoi începu încet, cu o foarte simplă succesiune de note, totul fiind ca într-un vis. Luminile fluorescente păleau şi străluceau în funcţie de cantitatea de energie necesară activării instrumentului. Nimeni nu remarcase acest lucru, pentru că fluctuaţia părea să fie efectul muzicii şi nu cauza, ca şi cum un spirit electric invizibil asculta de ordinele notelor muzicale.
Combinaţia de sunete se repetă un pic mai puternic, apoi un pic mai complex, apoi cu variaţii care, fără a se pierde combinaţia de bază, o făceau mai tulburătoare şi mai fascinantă, până când toţi rămaseră aproape fără respiraţie. Şi în final, coborî mult mai repede decât urcase, sugerând un plonjon care aduse auditoriul înapoi pe pământ, deşi rămăseseră cu impresia că pluteau în aer.
Aerul fu pur şi simplu sfâşiat de o adevărată furtună de aplauze; chiar şi Trevize, obişnuit cu un gen de muzică total diferit, gândi cu tristeţe:
Nu voi mai auzi niciodată aşa ceva.
Când se făcu din nou ― cu multă greutate ― linişte, Hiroko întinse flautul:
― Ţine-l, Fallom, al tău este!
Fallom se întinse avidă după el, dar Bliss prinse braţul întins al copilului şi spuse:
― Nu îl putem lua, Hiroko. Este un instrument de valoare.
― Am altul, Bliss. Nu la fel de bun, dar aşa-i corect. Instrumentul aista aparţine aceluia care cântă mai bine. Niciodată nu am auzit o astfel de muzică şi ar fi o greşeală din partea mea să am un instrument fără a scoate din el tot ce se poate. Ce mult aş vrea să ştiu şi eu cum se poate cânta la instrument fără a-l atinge!
Fallom luă flautul şi, cu o expresie de adâncă mulţumire, îl strânse la piept.
83
