― Da, dar dacă ne bazăm pe ceea ce ne-a spus Compor, atunci ar trebui să luăm în considerare tot ceea ce ne-a spus. Şi anume, a subliniat că Pământul, ca planetă vie, nu mai există... că suprafaţa sa este radioactivă şi că nu mai adăposteşte nici o formă de viaţă. Şi dacă lucrurile stau aşa, degeaba mergem pe Comporellon.
8
Cei trei luau micul dejun în încăperea strâmtă destinată mesei.
― Totul este foarte bun, spuse Pelorat satisfăcut. Astea fac parte din proviziile luate la început, pe Terminus?
― Nu, spuse Trevize. Alea s-au terminat de mult. Ce avem aici sunt provizii cumpărate pe Sayshell, înainte de a ne îndrepta spre Gaia. Până acum n-ai mai mâncat aşa ceva, nu?
Un fel de hrană luată din mare, dar foarte crocantă... Cât despre chestia asta... când am cumpărat-o aveam impresia că este varză, dar nu seamănă deloc la gust cu varza.
Bliss asculta, însă nu spunea nimic. Pescuia cu precauţie mâncarea din farfurie.
― Trebuie să mănânci, dragă, spuse Pelorat cu blândeţe.
― Ştiu, Pel, şi mănânc.
Trevize spuse, cu o undă de nervozitate pe care nu reuşi să şi-o disimuleze:
― Bliss, avem şi mâncare Gaiană.
― Ştiu, spuse Bliss, dar aş prefera să o păstrez. Nu ştiu câtă vreme vom rămâne în spaţiu, şi în cele din urmă va trebui să mă deprind cu hrana Izolaţilor.
― E chiar atât de rea? Sau Gaia trebuie să mănânce numai Gaia?
Bliss oftă:
― De fapt, avem o zicală care spune: "Când Gaia mănâncă Gaia, nimic nu se pierde şi nimic nu se câştigă." Nu se produce decât un transfer de conştiinţă pe un nivel de conştiinţă mai scăzut sau mai înalt. Orice aş mânca pe Gaia este Gaia, şi atunci când mare parte din hrană este metabolizată şi devine parte din mine, rămâne tot Gaia. Hrana are astfel şansa de a participa la un nivel de conştiinţă mai ridicat, în timp ce, bineînţeles, altă
parte din ceea ce mănânc se transforniă în reziduuri şi coboară pe scara conştiinţei.
Luă o îmbucătură serioasă, mestecă viguros, apoi spuse:
― În acest mod se realizează o circulaţie la scară mare. Plantele cresc şi sunt mâncate de animale. Animalele mănâncă şi sunt mâncate. Orice organism care moare este incorporat în celulele solului, bacteriilor de descompunere, şi aşa mai departe... toată Gaia. La această
vastă circulaţie participă chiar şi materia anorganică, şi fiecare participant are şansa de a trăi periodic la un nivel mai elevat al conştiinţei.
― Chestia asta, făcu Trevize, e valabilă pe orice planetă. Fiecare atom din mine poate că a făcut parte anterior din multe organisme vii, inclusiv oameni; sau poate a avut lungi perioade în care a fost în mare, sau într-un zăcământ de cărbune, sau într-o rocă, sau în vântul care suflă asupra noastră.
― Însă pe Gaia, spuse Bliss, toţi atomii fac de asemeni parte dintr-o conştiinţă
planetară superioară, despre care tu nu ştii nimic.
― Bine, atunci ce se întâmplă cu legumele astea de pe Sayshell, pe care le mănânci acum? Devin şi ele Gaia?
― Devin... destul de încet. Iar excreţiile mele încetează a mai fi Gaia. În cele din urmă, materiile eliminate se rup de Gaia, rămânând fără contactul indirect, hiperspaţial, pe care eu îl păstrez datorită înaltului nivel de conştiinţă. Acest contact hiperspaţial face ca hrana ne-Gaiană să devină Gaia, pe măsură ce o mănânc.
― Şi cu rezervele noastre de hrană Gaiană ce se întâmplă? Vor deveni, încetul cu încetul, ne-Gaiene? Dacă este aşa, atunci mai bine consumă-le acum.
― Nu e cazul să-ţi faci griji, spuse Bliss. Rezervele de hrană Gaiană au fost astfel tratate încât vor rămâne Gaia un interval de timp destul de lung.
Pelorat interveni deodată:
― Dar ce se va întâmpla atunci când noi vom mânca hrană Gaiană? Că tot veni vorba, ce ni s-a întâmplat cînd am consumat hrană Gaiană, pe Gaia? Devenim şi noi Gaia, încetul cu încetul?
Bliss dădu din cap, şi pe figură i se aşternu o expresie stranie, de stânjeneală:
― Nu, ceea ce ati mâncat a rămas pierdut pentru noi. Sau mai bine zis, am pierdut acele părţi care au fost metabolizate în ţesuturi. Excreţiile voastre au rămas Gaia sau au revenit foarte lent Gaia, astfel că în cele din urmă a fost restabilit echilibrul, însă numeroşi atomi din Gaia au devenit non-Gaia, ca rezultat al vizitei voastre.
― De ce? întrebă curios Trevize.
― Pentru că nu aţi fi fost în stare să suportaţi transformarea, chiar şi una parţială. Aţi fost oaspeţii noştri, aduşi pe lumea noastră prin constrângere, dacă se poate spune astfel, şi a trebuit să vă ferim de pericole, chiar cu preţul pierderii unor mici fragmente ale Gaiei. Am vrut să plătim acest preţ, deşi nu ne-a făcut plăcere.
― Ne pare rău, spuse Trevize, însă eşti sigură că hrana ne-Gaiană, sau anumite feluri de hrană ne-Gaiană, nu ţi-ar putea face rău?
― Nu, spuse Bliss. Ceea ce este comestibil pentru voi este comestibil şi pentru mine.
Eu am în plus problema metabolizării hranei. Aceasta reprezintă o barieră psihologică şi îmi cam strică pofta de mâncare. De aceea mănânc mai încet, dar am să depăşesc neplăcerea, cu timpul.
― Dar dacă te infectezi? spuse Pelorat alarmat şi cu o voce stridentă. Nu înţeleg de ce nu m-am gândit mai devreme la asta. Bliss! Orice lume pe care vei ateriza este posibil să
posede microorganisme împotriva cărora nu ai nici un fel de apărare şi vei muri dintr-o banală boală infecţioasă. Trevize, trebuie să ne întoarcem.
― Nu intra în panică, Pel dragă, spuse Bliss zâmbind. Microorganismele sunt şi ele asimilate în Gaia, când le mănânc sau când intră în corpul meu pe o altă cale. Dacă sunt susceptibile să îmi provoace vreun rău, atunci vor fi asimilate cu atât mai repede, şi odată
devenite Gaia, nu vor mai fi deloc periculoase.
Dejunul se apropia de sfârşit, şi Pelorat îşi sorbea sucul de fructe, aromat şi încălzit.