― Nici eu nu pot, spuse Trevize, dar avem o hartă holografică oficială, care prezintă conturul continentelor şi accentuează relieful, atât înălţimile muntoase cât şi adâncimea oceanelor... sunt prezentate de asemenea şi subdiviziunile administrative. Harta se află în computer, şi cu asta totu-i rezolvat. Computerul va face corespondenţa între conturul apă-uscat al planetei şi cel al hărţii, orientând în mod corect nava, iar apoi ne va duce în capitală, pe o traiectorie cicloidică.

― Dacă mergem în capitală, spuse Pelorat, plonjăm imediat în vârtejul politicii. Comporellon fiind anti-Fundaţie, aşa cum a insistat tipul de la staţia de intrare, înseamnă că ne îndreptăm cu bună ştiinţă spre bucluc.

― Pe de altă parte, capitala este, probabil, centrul intelectual al planetei. Iar dacă vrem informaţii, acolo le vom afla, mai degrabă decât în oricare altă parte. Cât despre faptul că sunt anti-Fundaţie, mă îndoiesc că se vor manifesta prea făţiş. Primarul Branno nu mă place prea mult, dar nici nu-şi poate permite să accepte maltratarea unui Consilier. Va avea grijă să nu încurajeze crearea unui precedent.

Bliss ieşi din toaletă. Se spălase pe mâini, care erau încă umede. Îşi aranjă lenjeria de corp fără a da semne că ar fi jenată de prezenta celor doi bărbaţi, apoi spuse:

― Cred că excreţiile sunt reciclate în întregime.

― Altfel nici nu se poate, spuse Trevize. Cât timp crezi că ar rezista rezerva noastră de apă fără reciclarea excreţiilor? Pe ce anume crezi că se bazează condimentul aromat, de foarte bună calitate, folosit pentru a da gust hranei congelate? Sper că asta nu-ţi va strica apetitul, Bliss.

― De ce să mi-l strice? De unde crezi că provin apa şi hrana pe Gaia, sau pe această planetă, sau pe Terminus?

― Pe Gaia, spuse Trevize, excreţiile sunt la fel de vii ca şi voi.

― Nu sunt vii. E o diferenţă. Nivelul lor de conştiinţă este, normal, foarte scăzut.

Trevize pufni pe nas, dispreţuitor, dar nu încercă să răspundă.

― Mă duc în cabina de pilotaj să ţin companie computerului, spuse el. Nu că ar avea neapărată nevoie de mine.

― Putem veni şi noi? întrebă Pelorat. Nu mă împac cu gândul că ne poate duce jos de unul singur, fără nici un fel de ajutor; că poate detecta alte nave, sau furtuni, sau... ce-o mai fi.

Trevize zâmbi larg:

― Obişnuieşte-te, te rog. Când se află sub controlul computerului, nava este de departe mai în siguranţă decât în mâinile mele... Desigur, vino. Îţi va face bine să vezi cu ochii tăi ce se întâmplă.

Se aflau pe partea luminată de soare. Asta pentru că ― le explică Trevize ― la lumina zilei, harta din computer putea fi mult mai uşor confruntată cu realitatea.

― Evident, spuse Pelorat.

― Nu este deloc evident. Computerul se poate hotărî la fel de repede şi în întuneric, detectând lumina infraroşie radiată de suprafaţa planetei. Însă undele infraroşii sunt mai lungi şi nu permit o rezoluţie la fel de bună ca cea a luminii vizibile. Cu alte cuvinte, în infraroşu computerul nu vede la fel de precis şi cu la fel de mare profunzime. Având în vedere că nu suntem mânaţi de necesitate, aş prefera să-i uşurez cât mai mult sarcina.

― Şi dacă oraşul-capitală este în emisfera întunecată?

― Şansa este de una din două, spuse Trevize. Însă odată ce harta computerului este corelată cu realitatea, la lumina zilei, putem pluti uşor spre capitală, cu foarte mare precizie, chiar dacă se află în întuneric. De altfel, cu multă vreme înainte de a ajunge în împrejurimile capitalei, vom intersecta fascicolele de microunde şi vom primi mesaje care ne vor îndrepta spre cosmoportul cel mai adecvat... Nu avem motive de îngrijorare.

― Eşti sigur? întrebă Bliss. Mă duci acolo, jos, fără acte, şi sunt născută pe o lume de care aceşti oameni nu au habar... iar eu am obligaţia şi hotărârea să nu vorbesc despre Gaia, sub nici un motiv. Deci, ce vom face dacă ni se vor cere actele?

― Nu cred să se întâmple aşa ceva, spuse Trevize. Toată lumea va presupune că s-a avut grijă de acest lucru, la staţia de intrare.

― Dar dacă totuşi întreabă?

― Ei bine, vom face faţă acestei situaţii atunci când va veni vremea. Între timp, să nu ne mai facem probleme din nimic.

― În momentul când ne vom confrunta cu problemele ce pot apare, s-ar putea să fie prea târziu pentru a Ie rezolva.

― Mă bazez pe ingeniozitatea mea de a le evita.

― Apropo de ingeniozitate, cum ai reuşit să ne faci să trecem de staţia de intrare?

Trevize o privi pe Bliss, apoi buzele i se lăţiră într-un zâmbet care-l făcea să pară un adolescent pus pe şotii:

― Mi-am folosit creierul.

― În ce fel, bătrâne? întrebă Pelorat.

― Problema era să-l ating la coarda sensibilă, spuse Trevize. Am încercat cu ameninţări şi cu o mituire subtilă. Am apelat la logică şi la fidelitatea sa faţă de Fundaţie. Nimic n-a mers, aşa că am recurs la ultimul argument. I-am spus că îţi înşeli nevasta, Pelorat.

― Nevasta? Dar, dragă prietene, în acest moment nu am nici o nevastă.

― Ştiu, dar el nu avea de unde să ştie.

― Prin nevastă, spuse Bliss, bănuiesc că te referi la o parteneră pe termen lung.

― Ceva mai mult decât atât, Bliss, spuse Trevize. O parteneră legală, care se bucură de nişte drepturi în urma acestei asocieri.

― Bliss, nu am nici o nevastă, spuse Pelorat agitat. În trecut am avut, însă se împlineşte multă vreme de când nu mai am. Dacă doreşti să respecţi ritualul legal...

Bliss făcu o mişcare de negare:

― Pel, pentru ce să-mi doresc aşa ceva? Am nenumăraţi parteneri, care îmi sunt la fel de apropiaţi ca şi mâinile, de exemplu. Doar Izolaţii se simt atât de alienaţi încât se folosesc de convenţii artificiale ca să dea forţă unui palid înlocuitor pentru o adevărată companie.

― Dar, Bliss dragă, eu sunt Izolat.

― Cu timpul vei fi mai puţin Izolat, Pel. Poate că nu vei deveni niciodată Gaia, dar vei fi mai puţin Izolat, şi vei avea multe companii.

― Dar eu nu te vreau decât pe tine, Bliss, spuse Pel.

― Asta din cauză că încă nu ştii nimic. Vei afla.

În timpul acestui schimb de cuvinte, Trevize se concentrase asupra ecranului, cu o expresie de indulgenţă forţată. Stratul de nori era aproape şi, pentru un moment, totul deveni o ceaţă cenuşie.

Imagine prin microunde, gândi el, şi computerul comută imediat pentru detectarea ecourilor radar. Norii dispărură şi suprafaţa Comporellon-ului apăru în culori false. Limitele sectoarelor erau un pic confuze şi tremurau uşor.

― Aşa se va vedea de acum înainte? întrebă Bliss cu o oarecare stupefacţie.

― Numai până trecem sub stratul de nori. După aceea revenim la lumina soarelui.

Chiar în timp ce vorbea, strălucirea soarelui şi vizibilitatea normală reveniră.

― Aha, înţeleg, spuse Bliss.

Apoi, întorcându-se spre el:

― Dar nu înţeleg de ce îl interesează pe acel funcţionar de la staţia de intrare dacă Pel îşi înşeală sau nu nevasta.

― I-am spus acelui tip, Kendray, că dacă te-ar fi reţinut, veştile ar fi putut ajunge pe Terminus, deci la nevasta lui Pelorat. În acest caz, Pelorat ar fi avut necazuri. N-am specificat ce gen de necazuri, dar am insinuat că vor fi mari...