Trevize zâmbi:

― Între masculi există un fel de camaraderie, şi un mascul nu trădează un alt mascul. Ba chiar l-ar ajuta, dacă i s-ar cere. Justificarea, cred, este că cel care ajută va avea şi el nevoie să fie ajutat odată şi-odată. Presupun că şi între femei există o camaraderie asemănătoare; însă nefiind femeie, n-am avut niciodată ocazia să observ mai îndeaproape.

Figura lui Bliss semăna cu un nor pus pe furtună.

― Ce-i asta, o glumă? întrebă ea.

― Nu, vorbesc serios, spuse Trevize. Nu spun că tipul ăsta, Kendray, ne-a lăsat să trecem doar ca să-l scape pe Janov de furia nevesti-sii. Camaraderia masculină probabil că a dat doar un simplu şi ultim impuls, adăugându-se celorlalte argumente.

― Dar este oribil. Regulile ţin societatea unită şi îi asigură coeziunea. Este chiar atât de simplu să nesocoteşti regulile pentru nişte motive minore?

― Păi, spuse Trevize trecând imediat în defensivă, unele dintre reguli sunt stupide. În vremuri de pace şi prosperitate comercială, aşa cum avem acum datorită Fundaţiei, puţine lumi sunt pretenţioase şi scrupuloase în ceea ce priveşte intrarea şi ieşirea. Comporellon, din cine ştie ce motiv, face excepţie... probabil din cauza unei obscure probleme de politică internă. De ce să suferim noi din cauza asta?

― Nu asta este problema. Dacă nu respectăm decât acele reguli care ni se par nouă drepte şi rezonabile, atunci nici o regulă nu va fi respectată. Nu există regulă pe care unii să nu o considere nedreaptă şi nerezonabilă. Dacă nu suntem preocupaţi decât de interesul nostru personal, aşa cum este cazul de faţă, atunci întotdeauna vom găsi un motiv să credem că o anumită regulă care ne deranjează este nedreaptă şi nerezonabilă. Ceea ce începe ca o înşelăciune vicleană se va termina în anarhie şi dezastru, chiar şi pentru şarlatanul cel isteţ, pentru că nici el nu va putea supravieţui colapsului societăţii.

― Societăţile nu se prăbuşesc chiar atât de uşor, spuse Trevize. Prin tine vorbeşte Gaia, iar Gaia nu are cum să înţeleagă asocierea indivizilor liberi. Regulile, stabilite în mod corect şi justificat, pot foarte uşor să nu mai fie utile atunci când situaţia se schimbă, însă pot rămâne în vigoare datorită inerţiei. În cazul acesta, este nu numai corect dar şi bine să încalci acele reguli, ca un avertisment că au devenit inutile... sau chiar dăunătoare.

― Atunci orice hoţ şi orice ucigaş poate pretinde că serveşte omenirea.

― Exagerezi. În superorganismul Gaiei, există un consens implicit faţă de regulile societăţii, şi nimeni nu se gândeşte să le încalce. S-ar putea spune la fel de bine că Gaia vegetează sau fosilizează. În asocierea liberă a indivizilor există, recunosc, un element de dezordine, dar este un preţ care trebuie plătit pentru posibilitatea de a introduce noutatea şi schimbarea... În ansamblu, preţul este rezonabil.

Vocea lui Bliss crescu în intensitate:

― Greşeşti foarte mult dacă îţi închipui că Gaia vegetează şi fosilizează. Faptele, comportamentul, punctele noastre de vedere se află sub o permanentă auto-examinare. Ele nu persistă din inerţie, fără motiv. Gaia învaţă din experienţă şi din gândire; în consecinţă, atunci când se dovedeşte necesar, face schimbările cuvenite.

― Chiar dacă ceea ce spui tu este adevărat, auto-examinarea şi învăţarea probabil că sunt lente, pentru că pe Gaia nu există nimic altceva decât Gaia. Aici, în libertate, chiar şi atunci când aproape toată lumea este de acord, se întâmplă să fie unii care merg împotriva curentului şi, în unele cazuri, cei puţini pot avea dreptate. Şi dacă sunt destul de inteligenţi, destul de entuziaşti, dacă au suficientă dreptate, atunci în cele din urmă vor câştiga şi vor deveni eroii vremurilor viitoare... aşa, ca Hari Seldon, care a inventat psihoistoria, a înfruntat cu ideile sale întregul Imperiu Galactic, şi a câştigat.

― A câştigat numai până în acest moment, Trevize. Al Doilea Imperiu pe care l-a planificat el nu se va realiza. În locul lui se va forma Galaxia.

― Oare? spuse Trevize cu înverşunare.

― A fost decizia ta, şi oricât de mult ai pleda în favoarea Izolaţilor şi a libertăţii lor de a fi nebuni şi criminali, există ceva în ungherele ascunse ale minţii tale care te-a obligat să optezi pentru mine/noi/Gaia.

― Ceea ce se găseşte în ungherele ascunse ale minţii mele, spuse Trevize cu şi mai mare înverşunare, este chiar ceea ce caut... Ia uitaţi acolo.

Şi arătă cu degetul spre ecran, unde se zărea un mare oraş ce se întindea până la linia orizontului, un ciorchine de clădiri joase din care se ridicau din când în când unele clădiri mai înalte. Oraşul era înconjurat de câmpuri maronii acoperite de un strat subţire de chiciură.

Pelorat dădu din cap:

― Păcat. Vroiam să văd apropierea, dar m-am lăsat purtat de discuţia voastră în contradictoriu.

― Nu face nimic, Janov, spuse Trevize. Vei privi la plecare. Promit să-mi ţin gura închisă, dacă o convingi tu pe Bliss să şi-o stăpânească pe a ei.

Şi Far Star coborî pentru a ateriza pe cosmoport, dirijată printr-un fascicol de microunde.

14

Întorcându-se la staţia de intrare şi privind cum Far Star se îndreaptă spre planetă, expresia lui Kendray căpătă o nuanţă mohorâtă. La terminarea schimbului, era în continuare vizibil abătut.

Se aşezase pentru a lua cina, când unul dintre colegii săi (un individ deşirat, cu ochii depărtaţi, părul rar şi deschis la culoare, sprâncene atât de blonde încât ziceai că nici nu are), se aşeză lângă el.

― Ce s-a întâmplat, Ken? întrebă el.

Kendray strâmbă din buze.

― Nava aia care a trecut mai devreme era gravitică, Gatis, spuse el.

― Aia cu formă ciudată şi radioactivitate zero?

― Din cauza asta nu era radioactivă. Nu are combustibil. Este gravitică.

Gatis făcu o mişcare cu capul:

― Ni s-a spus să fim cu ochii în patru la nave de genul ăsta, nu-i aşa?

― Aşa e.

― Şi a venit la tine. Aşa a fost să fie, să cadă norocul asupra ta.

― Nu e un noroc chiar atât de mare. Înăuntru se află o femeie fără acte de identitate... şi nu am raportat-o.

― Ce? Nu-mi spune mie. Nu vreau să mai ştiu nimic. Nici un cuvânt. Mi-oi fi tu prieten, dar n-am de gând să devin complice.

― Nu asta mă deranjează. Adică nu prea mult. Eram obligat să trimit nava jos. Şefii doresc să pună mâna pe ea... sau pe orice altă navă gravitică. Ştii şi tu foarte bine.

― Sigur, dar ai fi putut măcar să raportezi femeia.

― Mi-am zis că mai bine nu. A fost luată la bord numai pentru... pentru distracţie.

― Câţi bărbaţi sunt la bord?

― Doi.

― Şi au luat-o numai pentru...? Probabil că vin de pe Terminus.

― Aşa e.

― Ăştia de pe Terminus fac tot felul de chestii.

― Aşa e.

― Dezgustător. Deci au plecat mai departe cu ea.

― Unul dintre ei este căsătorit, şi nu dorea ca nevastă-sa să afle. Dacă aş fi raportat femeia, nevastă-sa ar fi aflat.

― Nevastă-sa n-a rămas pe Terminus?

― Ba da, dar oricum ar fi aflat.