― Domnule Kendray, spuse Trevize, în privinţa asta ai încredere în mine. Odată ce voi fi pe Comporellon, voi fi în siguranţă. Pot vorbi despre misiunea mea cu unii dintre oamenii în drept şi după aceea nu va mai exista nici un necaz. Voi lua asupra mea întreaga responsabilitate pentru cele ce s-au întâmplat aici, dacă va fi vreodată cazul... Însă mă îndoiesc. Mai mult, voi recomanda promovarea dumitale, şi o vei avea; Terminus-ul poate exercita nişte presiuni... Şi-l scăpăm şi pe Pelorat de o grijă.
Kendray şovăi, apoi spuse:
― În regulă. Vă las să treceţi... dar vă previn: Din momentul acesta, încep să-mi pregătesc o modalitate de a-mi salva pielea, în caz că se întâmplă ceva. Şi n-am de gând să fac nimic pentru a o salva pe o dumneavoastră. Mai mult, eu ştiu cum stau lucrurile pe Comporellon, iar dumneavoastră nu. Comporellon nu este o lume uşoară pentru cei care încalcă regulile.
― Îţi mulţumesc, Domnule Kendray, spuse Trevize. Nu va exista nici o problemă. Te asigur.
CAPITOLUL 4
Pe Comporellon
13
TRECUSERĂ. Staţia de intrare rămăsese în urmă, ca o stea ce se micşora cu rapiditate. În două ore urmau să pătrundă în stratul de nori.
O navă gravitică nu are nevoie să-şi frâneze traiectoria, luând-o de-a lungul unei spirale cu rază de curbură mare, dar nici nu se poate năpusti spre sol. Libertatea faţă de atracţia gravitaţională nu însemna totodată şi libertatea faţă de frecarea cu aerul. Nava putea coborî în linie dreaptă, dar trebuiau totuşi luate măsuri de precauţie; coborârea nu putea fi prea rapidă.
― Unde mergem? întrebă Pelorat cu o expresie încurcată. Ştii, bătrâne, printre nori, eu nu sunt în stare să deosebesc un lot de altul.
― Nici eu nu pot, spuse Trevize, dar avem o hartă holografică oficială, care prezintă conturul continentelor şi accentuează relieful, atât înălţimile muntoase cât şi adâncimea oceanelor... sunt prezentate de asemenea şi subdiviziunile administrative. Harta se află în computer, şi cu asta totu-i rezolvat. Computerul va face corespondenţa între conturul apă-uscat al planetei şi cel al hărţii, orientând în mod corect nava, iar apoi ne va duce în capitală, pe o traiectorie cicloidică.
― Dacă mergem în capitală, spuse Pelorat, plonjăm imediat în vârtejul politicii. Comporellon fiind anti-Fundaţie, aşa cum a insistat tipul de la staţia de intrare, înseamnă că ne îndreptăm cu bună ştiinţă spre bucluc.
― Pe de altă parte, capitala este, probabil, centrul intelectual al planetei. Iar dacă vrem informaţii, acolo le vom afla, mai degrabă decât în oricare altă parte. Cât despre faptul că sunt anti-Fundaţie, mă îndoiesc că se vor manifesta prea făţiş. Primarul Branno nu mă place prea mult, dar nici nu-şi poate permite să accepte maltratarea unui Consilier. Va avea grijă să nu încurajeze crearea unui precedent.
Bliss ieşi din toaletă. Se spălase pe mâini, care erau încă umede. Îşi aranjă lenjeria de corp fără a da semne că ar fi jenată de prezenta celor doi bărbaţi, apoi spuse:
― Cred că excreţiile sunt reciclate în întregime.
― Altfel nici nu se poate, spuse Trevize. Cât timp crezi că ar rezista rezerva noastră de apă fără reciclarea excreţiilor? Pe ce anume crezi că se bazează condimentul aromat, de foarte bună calitate, folosit pentru a da gust hranei congelate? Sper că asta nu-ţi va strica apetitul, Bliss.
― De ce să mi-l strice? De unde crezi că provin apa şi hrana pe Gaia, sau pe această planetă, sau pe Terminus?
― Pe Gaia, spuse Trevize, excreţiile sunt la fel de vii ca şi voi.
― Nu sunt vii. E o diferenţă. Nivelul lor de conştiinţă este, normal, foarte scăzut.
Trevize pufni pe nas, dispreţuitor, dar nu încercă să răspundă.
― Mă duc în cabina de pilotaj să ţin companie computerului, spuse el. Nu că ar avea neapărată nevoie de mine.
― Putem veni şi noi? întrebă Pelorat. Nu mă împac cu gândul că ne poate duce jos de unul singur, fără nici un fel de ajutor; că poate detecta alte nave, sau furtuni, sau... ce-o mai fi.
Trevize zâmbi larg:
― Obişnuieşte-te, te rog. Când se află sub controlul computerului, nava este de departe mai în siguranţă decât în mâinile mele... Desigur, vino. Îţi va face bine să vezi cu ochii tăi ce se întâmplă.
Se aflau pe partea luminată de soare. Asta pentru că ― le explică Trevize ― la lumina zilei, harta din computer putea fi mult mai uşor confruntată cu realitatea.
― Evident, spuse Pelorat.
― Nu este deloc evident. Computerul se poate hotărî la fel de repede şi în întuneric, detectând lumina infraroşie radiată de suprafaţa planetei. Însă undele infraroşii sunt mai lungi şi nu permit o rezoluţie la fel de bună ca cea a luminii vizibile. Cu alte cuvinte, în infraroşu computerul nu vede la fel de precis şi cu la fel de mare profunzime. Având în vedere că nu suntem mânaţi de necesitate, aş prefera să-i uşurez cât mai mult sarcina.
― Şi dacă oraşul-capitală este în emisfera întunecată?
― Şansa este de una din două, spuse Trevize. Însă odată ce harta computerului este corelată cu realitatea, la lumina zilei, putem pluti uşor spre capitală, cu foarte mare precizie, chiar dacă se află în întuneric. De altfel, cu multă vreme înainte de a ajunge în împrejurimile capitalei, vom intersecta fascicolele de microunde şi vom primi mesaje care ne vor îndrepta spre cosmoportul cel mai adecvat... Nu avem motive de îngrijorare.
― Eşti sigur? întrebă Bliss. Mă duci acolo, jos, fără acte, şi sunt născută pe o lume de care aceşti oameni nu au habar... iar eu am obligaţia şi hotărârea să nu vorbesc despre Gaia, sub nici un motiv. Deci, ce vom face dacă ni se vor cere actele?
― Nu cred să se întâmple aşa ceva, spuse Trevize. Toată lumea va presupune că s-a avut grijă de acest lucru, la staţia de intrare.
― Dar dacă totuşi întreabă?
― Ei bine, vom face faţă acestei situaţii atunci când va veni vremea. Între timp, să nu ne mai facem probleme din nimic.
― În momentul când ne vom confrunta cu problemele ce pot apare, s-ar putea să fie prea târziu pentru a Ie rezolva.
― Mă bazez pe ingeniozitatea mea de a le evita.
― Apropo de ingeniozitate, cum ai reuşit să ne faci să trecem de staţia de intrare?
Trevize o privi pe Bliss, apoi buzele i se lăţiră într-un zâmbet care-l făcea să pară un adolescent pus pe şotii:
― Mi-am folosit creierul.
― În ce fel, bătrâne? întrebă Pelorat.
― Problema era să-l ating la coarda sensibilă, spuse Trevize. Am încercat cu ameninţări şi cu o mituire subtilă. Am apelat la logică şi la fidelitatea sa faţă de Fundaţie. Nimic n-a mers, aşa că am recurs la ultimul argument. I-am spus că îţi înşeli nevasta, Pelorat.
