― Aha, iar mi-ai omis titlul, însă eşti adânc tulburat şi poate că acest lucru este scuzabil. Trebuie să ştii însă că nu mi s-a cerut în mod direct să te arestez. Am făcut acest lucru doar pentru a respecta adevărata cerere a Fundaţiei, Domnule Consilier.

― Adică, Doamnă Ministru? spuse Trevize încercând să-şi ţină emoţia sub control în faţa acestei formidabile femei.

― Adică să-ţi rechiziţionez nava, Domnule Consilier, şi să o înapoiez Fundaţiei.

― Ce?

― Iarăşi mi-ai omis titlul, Domnule Consilier. Este o neglijenţă deloc de natură a-ţi îmbunătăţi situaţia. Nava nu îţi aparţine, presupun. A fost proiectată, construită, plătită de dumneata?

― Bineînţeles că nu, Doamnă Ministru. Mi-a fost repartizată de către guvernul Fundaţiei.

― Guvernul Fundaţiei are dreptul de a anula această repartiţie, Domnule Consilier. Îmi imaginez că este o navă valoroasă.

Trevize nu răspunse.

― Este o navă gravitică, o raritate, Domnule Consilier, spuse Doamna Ministru. Fundaţia regretă că ţi-a repartizat-o. Probabil îi poţi convinge să îţi dea o altă navă, mai puţin valoroasă, care însă te va satisface din plin în misiunea dumitale... Dar noi trebuie să recuperăm nava în care ai sosit.

― Nu, Doamnă Ministru. Nu pot preda nava. Nu pot crede că Fundaţia ţi-a cerut aşa ceva.

Doamna Ministru zâmbi:

― Nu mi-a cerut numai mie, Domnule Consilier. Nu numai Comporellon-ului, în mod special. Avem motive să credem că această cerere a fost transmisă fiecăreia dintre multele lumi şi regiuni aflate sub jurisdicţia Fundaţiei sau asociate cu ea. De aici deduc că Fundaţia nu îţi cunoaşte itinerariul şi te caută cu înverşunare. De unde deduc în continuare că nu ai venit pe Comporellon în misiune din partea Fundaţiei... pentru că în acest caz ar fi ştiut unde te afli. Pe scurt, Domnule Consilier, m-ai minţit.

Trevize spuse, cu o oarecare dificultate:

― Aş vrea să văd o copie a cererii pe care ai primit-o de la guvernul Fundaţiei, Doamnă Ministru. Am acest drept, cred.

― Bineînţeles, dacă ajungem la o acţiune legală. Noi luăm foarte în serios procedurile legale, şi drepturile dumitale vor fi respectate în întregime, te asigur. Totuşi, ar fi mai bine ― şi mai simplu ― dacă am ajunge la o înţelegere fără să ne confruntăm cu publicitatea şi întârzierea unei acţiuni legale. Am prefera această variantă, şi cred că Fundaţia ar fi la fel de satisfăcută. Nu i-ar conveni să afle toată Galaxia despre un Parlamentar evadat. Aşa ceva ar pune-o într-o lumină ridicolă, ceea ce, după părerea mea şi a dumitale, ar fi mai rău decât imposibilul.

Trevize rămase din nou tăcut.

Doamna Ministru aşteptă un moment, apoi continuă, imperturbabilă ca întotdeauna:

― Haide, Domnule Consilier, indiferent de modalitate ― prin înţelegere amiabilă sau prin acţiune legală ― noi intenţionăm să recuperăm nava. Pedeapsa pentru aducerea unui pasager apatrid va depinde de calea urmată. Dacă pretinzi aplicarea legii, femeia va reprezenta o acuzaţie în plus împotriva voastră şi veţi primi cu toţii pedeapsa maximă. Vă asigur că nu va fi uşoară. Dacă ajungem la o înţelegere, pasagera voastră va fi trimisă printr-un zbor comercial spre orice destinaţie doreşte, şi aveţi posibilitatea să o însoţiţi, dacă doriţi. Sau, dacă Fundaţia este de acord, vă punem la dispoziţie una din navele noastre, care să te satisfacă. Bineînţeles cu condiţia ca Fundaţia să o înlocuiască, dându-ne o navă de-a lor echivalentă. Sau dacă, din cine ştie ce motiv, nu doriţi să vă întoarceţi în teritoriul controlat de Fundaţie, poate am fi dispuşi să vă oferim un refugiu aici şi chiar cetăţenia Comporelliană. Vezi, aveţi multe posibilităţi de a ieşi avantajos din această situaţie dacă ajungem la o înţelegere amiabilă, dar absolut nici un avantaj dacă insistaţi asupra drepturilor voastre legale.

― Te aprinzi prea tare, Doamnă Ministru, spuse Trevize. Promiţi ceva ce nu poţi respecta. Nu îmi poţi oferi refugiu dacă Fundaţia a cerut să le fiu predat.

― Domnule Consilier, spuse Doamna Ministru, nu promit niciodată ceva dacă nu mă pot ţine de cuvânt. Cererea Fundaţiei se referă doar la navă. Asupra dumitale, ca individ, nu au formulat nici o cerere, şi nici asupra altcuiva de la bordul navei. Singura lor cerere se referă la navă.

Trevize schimbă o privire rapidă cu Bliss, apoi spuse:

― Îţi cer permisiunea, Doamnă Ministru, de a mă consulta câteva momente cu Dr. Pelorat şi cu Domnişoara Bliss.

― Desigur, Domnule Consilier. Ai la dispoziţie cincisprezece minute.

― Aş dori să nu mai fie altcineva de faţă, Doamnă Ministru.

― Veţi fi conduşi într-o cameră, şi după cincisprezece minute veţi fi aduşi înapoi, Domnule Consilier. Cât timp vă veţi afla în acea cameră nu veţi fi deranjaţi şi nici nu vom încerca să vă spionăm conversaţia. Ai cuvântul meu, şi să ştii că eu mă ţin de cuvânt. Însă veţi fi păziţi cu străşnicie; să nu-ţi închipui că puteţi evada.

― Înţelegem, Doamnă Ministru.

― După aceea, aştept acordul vostru liber consimţit de a preda nava. Altfel, legea îşi va urma cursul, şi veţi avea mult de suferit, Domnule Consilier. Ai înţeles?

― Am înţeles, Doamnă Ministru.

Trevize îşi stăpâni furia. Situaţia nu s-ar fi îmbunătăţit deloc dacă i-ar fi dat frâu liber.

18

Camera era micuţă, însă bine luminată, mobilată cu o canapea şi două scaune. Se putea auzi zumzetul slab al unui ventilator. Pe ansamblu, era mai confortabilă decât biroul mare şi steril al Doamnei Ministru.

Fuseseră aduşi acolo de o strajă, un tip serios şi înalt, care-şi plimba mereu mâinile pe lângă tocul blasterului. Intraseră în cameră, iar el rămăsese în afara uşii spunând, cu voce sumbră:

― Aveţi cincisprezece minute.

Uşa alunecase închizându-se cu un zgomot surd.

― Sper că nu vom fi spionaţi, spuse Trevize.

― Ne-a dat cuvântul, Golan, spuse Pelorat.

― Tu ai impresia că toţi ceilalţi sunt ca tine, Janov. Aşa-zisul ei “cuvânt” nu este suficient. Dacă doreşte, îl poate încălca fără nici o ezitare.

― Nu contează, spuse Bliss. Eu pot ecrana acest spaţiu.

― Ai vreun echipament de protecţie? întrebă Pelorat.

Bliss zâmbi, şi dinţii ei albi străluciră:

― Mintea Gaiei este un echipament de ecranare, Pel. Mintea Gaiei este enormă.

― Ne aflăm în situaţia asta, spuse mânios Trevize, tocmai din cauza limitelor acestei minţi enorme.

― Ce vrei să spui? se miră Bliss.

― După ce s-a terminat tripla confruntare, m-ai scos din minţile Primarului şi a lui Gendibal din A Doua Fundaţie. Nici unul nu trebuia să se mai gândească la mine, decât vag şi cu indiferenţă. Trebuia să fiu lăsat în pace.

― Am fost obligaţi să procedăm astfel, spuse Bliss. Tu eşti extrem de important pentru noi.

― Da, eu sunt Golan Trevize, cel-care-are-întotdeauna-dreptate. Dar nava nu ai scos-o din mintea lor, nu-i aşa? Primarul Branno nu m-a cerut pe mine; pe ea nu o interesează persoana mea, dar a cerut nava. Nava nu a uitat-o.

Bliss se încruntă.

― Gândeşte-te puţin, spuse Trevize. Gaia a presupus, cu prea mare uşurinţă, că eu includ şi nava; că formăm un întreg. Dacă Branno nu se gândeşte la mine, nu se va gândi nici la navă. Necazul este că Gaia nu înţelege individualitatea. S-a gândit la navă şi la mine ca la un singur organism, iar asta a fost o greşeală.

― Este posibil, spuse încet Bliss.

― Bun, în cazul ăsta, spuse Trevize, trebuie să îndrepţi greşeala. Trebuie să rămân cu nava gravitică şi cu computerul. Nimic altceva nu le poate ţine locul. În consecinţă, Bliss, ai grijă să îmi păstrez nava. Tu poţi controla minţile.