― Şi dacă oraşul-capitală este în emisfera întunecată?
― Şansa este de una din două, spuse Trevize. Însă odată ce harta computerului este corelată cu realitatea, la lumina zilei, putem pluti uşor spre capitală, cu foarte mare precizie, chiar dacă se află în întuneric. De altfel, cu multă vreme înainte de a ajunge în împrejurimile capitalei, vom intersecta fascicolele de microunde şi vom primi mesaje care ne vor îndrepta spre cosmoportul cel mai adecvat... Nu avem motive de îngrijorare.
― Eşti sigur? întrebă Bliss. Mă duci acolo, jos, fără acte, şi sunt născută pe o lume de care aceşti oameni nu au habar... iar eu am obligaţia şi hotărârea să nu vorbesc despre Gaia, sub nici un motiv. Deci, ce vom face dacă ni se vor cere actele?
― Nu cred să se întâmple aşa ceva, spuse Trevize. Toată lumea va presupune că s-a avut grijă de acest lucru, la staţia de intrare.
― Dar dacă totuşi întreabă?
― Ei bine, vom face faţă acestei situaţii atunci când va veni vremea. Între timp, să nu ne mai facem probleme din nimic.
― În momentul când ne vom confrunta cu problemele ce pot apare, s-ar putea să fie prea târziu pentru a Ie rezolva.
― Mă bazez pe ingeniozitatea mea de a le evita.
― Apropo de ingeniozitate, cum ai reuşit să ne faci să trecem de staţia de intrare?
Trevize o privi pe Bliss, apoi buzele i se lăţiră într-un zâmbet care-l făcea să pară un adolescent pus pe şotii:
― Mi-am folosit creierul.
― În ce fel, bătrâne? întrebă Pelorat.
― Problema era să-l ating la coarda sensibilă, spuse Trevize. Am încercat cu ameninţări şi cu o mituire subtilă. Am apelat la logică şi la fidelitatea sa faţă de Fundaţie.
Nimic n-a mers, aşa că am recurs la ultimul argument. I-am spus că îţi înşeli nevasta, Pelorat.
― Nevasta? Dar, dragă prietene, în acest moment nu am nici o nevastă.
― Ştiu, dar el nu avea de unde să ştie.
― Prin nevastă, spuse Bliss, bănuiesc că te referi la o parteneră pe termen lung.
― Ceva mai mult decât atât, Bliss, spuse Trevize. O parteneră legală, care se bucură
de nişte drepturi în urma acestei asocieri.
― Bliss, nu am nici o nevastă, spuse Pelorat agitat. În trecut am avut, însă se împlineşte multă vreme de când nu mai am. Dacă doreşti să respecţi ritualul legal...
Bliss făcu o mişcare de negare:
― Pel, pentru ce să-mi doresc aşa ceva? Am nenumăraţi parteneri, care îmi sunt la fel de apropiaţi ca şi mâinile, de exemplu. Doar Izolaţii se simt atât de alienaţi încât se folosesc de convenţii artificiale ca să dea forţă unui palid înlocuitor pentru o adevărată companie.
― Dar, Bliss dragă, eu sunt Izolat.
― Cu timpul vei fi mai puţin Izolat, Pel. Poate că nu vei deveni niciodată Gaia, dar vei fi mai puţin Izolat, şi vei avea multe companii.
― Dar eu nu te vreau decât pe tine, Bliss, spuse Pel.
― Asta din cauză că încă nu ştii nimic. Vei afla.
În timpul acestui schimb de cuvinte, Trevize se concentrase asupra ecranului, cu o expresie de indulgenţă forţată. Stratul de nori era aproape şi, pentru un moment, totul deveni o ceaţă cenuşie.
Imagine prin microunde, gândi el, şi computerul comută imediat pentru detectarea ecourilor radar. Norii dispărură şi suprafaţa Comporellon-ului apăru în culori false. Limitele sectoarelor erau un pic confuze şi tremurau uşor.
― Aşa se va vedea de acum înainte? întrebă Bliss cu o oarecare stupefacţie.
― Numai până trecem sub stratul de nori. După aceea revenim la lumina soarelui.
Chiar în timp ce vorbea, strălucirea soarelui şi vizibilitatea normală reveniră.
― Aha, înţeleg, spuse Bliss.
Apoi, întorcându-se spre el:
― Dar nu înţeleg de ce îl interesează pe acel funcţionar de la staţia de intrare dacă Pel îşi înşeală sau nu nevasta.
― I-am spus acelui tip, Kendray, că dacă te-ar fi reţinut, veştile ar fi putut ajunge pe Terminus, deci la nevasta lui Pelorat. În acest caz, Pelorat ar fi avut necazuri. N-am specificat ce gen de necazuri, dar am insinuat că vor fi mari...
Trevize zâmbi:
― Între masculi există un fel de camaraderie, şi un mascul nu trădează un alt mascul.
Ba chiar l-ar ajuta, dacă i s-ar cere. Justificarea, cred, este că cel care ajută va avea şi el nevoie să fie ajutat odată şi-odată. Presupun că şi între femei există o camaraderie asemănătoare; însă nefiind femeie, n-am avut niciodată ocazia să observ mai îndeaproape.
Figura lui Bliss semăna cu un nor pus pe furtună.
― Ce-i asta, o glumă? întrebă ea.