― Nu, Domnule Consilier. Nu vom fi obligaţi să recurgem te ceva atât de crud. Există întotdeauna posibilitatea Testului Psihic.

Pentru prima oară de la intrarea în apartamentul Doamnei Ministru, Trevize se simţi traversat de un fior rece. Spuse:

― Nu vei îndrăzni. În întreaga Galaxie, Testul Psihic nu este permis decât în scopuri medicale.

― Dar dacă suntem aduşi la disperare...

― Îmi asum riscul, spuse calm Trevize, pentru că voi tot n-o să obţineţi nimic. Hotărârea mea este atât de fermă, încât Testul Psihic mai degrabă mi-ar distruge creierul decât să mă aducă în situaţia de a vă da nava.

(Asta chiar că era o cacialma, gândi el, şi fiorul crescu în intensitate.)

― Chiar dacă m-aţi putea forţa să deschid nava, dezarmând-o şi predând-o în mâinile voastre, tot nu v-ar folosi la nimic. Computerul navei este mai perfecţionat decât nava, şi este proiectat ― nu ştiu cum ― să lucreze la potenţialul său maxim doar împreună cu mine. Este ceea ce aş putea numi computer personal.

― Atunci să presupunem că păstrezi nava şi rămâi în continuare pilotul ei. N-ai vrea să o pilotezi pentru noi... ca onorabil cetăţean al Comporellon-ului? Salariu mare. Lux considerabil. La fel şi prietenii tăi.

― Nu.

― Şi atunci, ce propui? Să vă urcaţi în navă şi să dispăreţi în Galaxie? Mai bine anunţăm Fundaţia, şi lăsăm totul în seama lor.

― Renunţaţi atât de uşor la navă?

― Dacă tot este să o pierdem, mai degrabă să se întoarcă în mâinile Fundaţiei decât să rămână proprietatea unui Străin obraznic.

― Dă-mi voie să-ţi sugerez eu un compromis.

― Un compromis! Bine, te ascult. Dă-i drumul.

― Mă aflu într-o misiune importantă. Această misiune a început cu sprijinul Fundaţiei. Sprijinul se pare că a încetat, însă misiunea rămâne în continuare importantă. Oferiţi-mi sprijinul Comporellian, şi dacă reuşesc să-mi duc misiunea la bun sfârşit, nu veţi avea decât de câştigat.

Lizalor aborda o expresie de neîncredere:

― Şi nu vei înapoia Fundaţiei nava?

― Niciodată n-am avut această intenţie. Fundaţia nu ar căuta-o cu atâta disperare dacă ar şti că vreau să le-o înapoiez.

― Nu e ca şi cum ai spune că ne dai nouă nava.

― După ce termin misiunea, nava s-ar putea să nu-mi mai fie de nici un folos. Caz în care n-aş avea nimic împotrivă să o luaţi voi.

Cei doi se priviră câteva momente în linişte.

― Ai folosit condiţionalul, spuse Lizalor. Nava “s-ar putea să...” Nu ne-ai oferit nimic sigur.

― Aş putea face promisiuni în vânt, dar la ce v-ar folosi? Faptul că promisiunile mele sunt prudente şi limitate ar putea să vă arate că cel puţin sunt sincere.

― Inteligent, aprobă Lizalor cu o mişcare a capului. Îmi place. Bine, care este misiunea ta, şi cum ar putea beneficia Comporellon-ul dacă ea este îndeplinită cu succes?

― Nu, nu, spuse Trevize, acum e rândul tău. Îmi acordaţi sprijinul dacă vă demonstrez că misiunea este importantă pentru Comporellon?

Doamna Ministru Lizalor se ridică de pe canapea. O alură înaltă, impunătoare.

― Mi-e foame, Domnule Consilier Trevize, spuse ea, şi n-am de gând să continui discuţia pe stomacul gol. Îţi ofer ceva de mâncare şi de băut... ceva modest. După aceea reluăm de unde am rămas.

În acel moment, Trevize avu impresia că zăreşte în ochii ei o undă de poftă carnivoră; strânse din buze, puţin tulburat.

21

Masa poate că fusese hrănitoare, dar în nici un caz gustoasă. Felul principal constase din carne de vacă fiartă în sos de muştar, pusă pe un strat de legume cu frunze, pe care Trevize nu reuşise să le identifice. Avuseseră un gust sărat-amărui, şi nu îi plăcuseră. Mai târziu avea să afle că era vorba de o specie de algă.

După aceea, urmară o fructă care aducea la gust cu un măr altoit cu piersică (deloc rău, de fapt) şi o băutură fierbinte, neagră la culoare, atât de amară încât Trevize nu bău decât jumătate şi ceru în schimb nişte apă rece. Porţiile erau mici, dar Trevize nu avu nimic împotrivă.

Masa fusese intimă, nu apăruse nici un servitor. Doamna Ministru încălzise şi servise singură mâncarea, după care făcuse curat pe masă.

― Sper că ţi-a plăcut mâncarea, spuse Lizalor în timp ce părăseau încăperea destinată mesei.

― Foarte mult, spuse Trevize cu jumătate de gură.

Doamna Ministru îşi ocupă din nou locul pe canapea.

― Să ne întoarcem, deci, la discuţia anterioară, spuse ea. Comporellon, aşa cum ai spus, ar putea fi nemulţumit de avansul tehnologic al Fundaţiei şi de poziţia ei de conducător în Galaxie. Într-un fel este adevărat, dar asta îi interesează doar pe aceia care se ocupă de politica interstelară, şi sunt relativ puţini. Însă se poate spune cu certitudine că omul obişnuit de pe Comporellon este îngrozit de imoralitatea Fundaţiei. Imoralitatea afectează majoritatea lumilor, dar pe Terminus este cel mai puternic prezentă. Sentimentele anti-Fundaţie ale Comporellienilor, de aici se trag.

― Imoralitate? făcu nedumerit Trevize. Oricare ar fi greşelile Fundaţiei, trebuie să recunosc că guvernează cu o eficacitate rezonabilă şi cu corectitudine din punct de vedere fiscal. Drepturile civile sunt în general respectate şi...

― Domnule Consilier Trevize, mă refeream la imoralitatea sexuală.

― Acum chiar că nu te mai înţeleg. Noi formăm o societate perfect morală din punct de vedere sexual. Femeile sunt bine reprezentate în fiecare aspect al vieţii sociale. Primarul nostru este femeie, şi aproape jumătate din Consiliu este alcătuit din...

O expresie de exasperare trecu pe faţa Doamnei Ministru:

― Domnule Consilier, îţi baţi joc de mine? Sunt sigură că ştii ce înseamnă moralitatea sexuală. Căsătoria pe Terminus, este sau nu un legământ solemn?

― Ce înţelegi prin legământ solemn?

― Există un contract de căsătorie destinat unirii cuplului?

― Desigur, dacă oamenii doresc. Un astfel de contract simplifică problemele de impozite şi moştenire.

― Dar divorţul este posibil.

― Bineînţeles. Ar fi o imoralitate din punct de vedere sexual să ţii oamenii legaţi unul de altul atunci când...

― Nu există restricţii religioase?

― Religioase? Unii oameni respectă filozofiile bazate pe credinţe străvechi, dar ce legătură are asta cu căsătoria?

― Domnule Consilier, aici, pe Comporellon, fiecare aspect al sex-ului este perfect controlat. Sex-ul nu poate avea loc în afara căsătoriei. Şi chiar în cadrul căsătoriei, formele sale de exprimare sunt limitate. Suntem neplăcut şocaţi de acele lumi ― în special de Terminus ― în care sex-ul este considerat o simplă distracţie socială fără prea mare importanţă, şi care poate fi practicat oricând, oricum, cu oricine, neglijând valorile religiei.

Trevize dădu din umeri: