Vocea era feminină, indiscutabil, un contralto răsunător.
― Bună ziua, spuse ea. Avem destul de rar onoarea unei vizite din partea bărbaţilor de pe Terminus... Şi a unei femei nemenţionată în raport.
Ochii săi treceau de la unul la altul, fixându-se în final asupra lui Trevize, care stătea în picioare, drept, ţeapăn, şi încruntat.
― Şi de asemenea, a unui membru din Consiliu, continuă ea.
― Un Consilier al Fundaţiei, spuse Trevize încercând să dea cât mai multă putere vocii sale. Consilier Golan Trevize, aflat în misiune.
― În misiune? spuse Doamna Ministru ridicând sprâncenele.
― În misiune, repetă Trevize. În consecinţă, vreau să ştiu pentru ce suntem trataţi ca nişte criminali? De ce am fost escortaţi de gărzi înarmate, şi aduşi aici ca prizonieri? Consiliul Fundaţiei, sper că înţelegi, nu va fi deloc încântat să afle acest lucru.
― Şi în orice caz, spuse Bliss cu o voce care părea o idee mai stridentă în comparaţie cu cea a Doamnei Ministru, vom sta tot timpul în picioare?
Doamna Ministru aruncă o privire rece şi îndelungată asupra lui Bliss, apoi ridică un braţ şi spuse:
― Trei scaune! Imediat!
Se deschise o uşă, şi trei bărbaţi aduseră aproape în fugă trei scaune. Erau îmbrăcaţi după moda Comporelliană obişnuită, mohorâtă. Străinii se aşezară.
― Aşa, spuse Doamna Ministru cu un surâs glacial, acum ne simţim bine?
Trevize îşi spuse că nu. Scaunele erau netapiţate, reci la atingere, cu suprafeţele drepte, nefăcând nici un fel de compromis cu forma corpului.
― Pentru ce ne aflăm aici? întrebă el.
Doamna Ministru consultă hârtiile de pe birou.
― Am să vă explic de îndată, spuse ea. Nava dumitale este Far Star, plecată de pe Terminus. Corect, Domnule Consilier?
― Corect.
Doamna Ministru ridică privirea dintre hârtii:
― Eu nu ţi-am omis titlul, Domnule Consilier. Vrei şi dumneata, din politeţe, să-l foloseşti pe-al meu, atunci când mi te adresezi?
― “Doamnă Ministru” va fi suficient? Sau ai vreun titlu onorific?...
― N-am nici un titlu onorific, domnule. “Doamnă Ministru” este suficient, sau “doamnă”, dacă adresarea ţi se pare prea lungă.
― Atunci răspunsul meu la întrebarea ta este: Corect, Doamnă Ministru.
― Căpitanul navei este Golan Trevize, cetăţean al Fundaţiei şi membru al Consiliului de pe Terminus... un Consilier destul de proaspăt în funcţie. Trevize eşti dumneata. Am greşit cu ceva până acum, Domnule Consilier?
― Deloc, Doamnă Ministru. Şi din moment ce sunt cetăţean al Fundaţiei...
― N-am terminat încă, Domnule Consilier. Păstrează-ţi obiecţiile pentru mai târziu. Împreună cu dumneata se află Janov Pelorat, om de cultură, istoric, şi cetăţean al Fundaţiei. Acela eşti dumneata, nu-i aşa, Dr. Pelorat?
Pelorat nu reuşi să-şi stăpânească o uşoară tresărire, sesizând privirea intensă a Doamnei Ministru.
― Da, spuse el, aşa este, draga...
Se opri şi începu din nou:
― Da, aşa este, Doamnă Ministru.
Doamna Ministru îşi împreună mâinile, într-o strângere puternică:
― În raportul care mi-a fost înaintat nu este menţionată nici o femeie. Femeia din faţa mea face şi ea parte din echipajul navei?
― Da, Doamnă Ministru, spuse Trevize.
― În cazul acesta, am să mă adresez direct femeii. Numele tău?
― Sunt cunoscută sub numele de Bliss, spuse Bliss stând ţeapănă şi vorbind cu calm şi limpezime. Deşi numele meu întreg este mai lung, doamnă. Vreţi să vi-l spun pe tot?
― Pentru moment, mă mulţumesc cu Bliss. Eşti cetăţean al Fundaţiei, Bliss?
― Nu, doamnă.
― Din ce lume vii, Bliss?
― Nu am documente care să ateste cetăţenia mea.
― Nu ai documente, Bliss?
Doamna Ministru făcu un semn pe hârtiile din faţa sa.
