― Îmi pare rău, nu mă pot angaja să introduc reforma sexuală în Galaxie, nici măcar pe Terminus... dar ce legătură are sex-ul cu nava mea?

― Mă refeream la faptul că opinia publică îmi poate limita libertatea de a face un compromis. Comporellienii s-ar îngrozi dacă ar afla că aţi luat la bord o tânără atrăgătoare pentru a vă satisface, ţie şi prietenului tău, necesităţile desfrânate. E mult mai bine pentru voi să alegeţi o renunţare paşnică în locul unui proces public.

― Văd ca te-ai folosit de răgazul din timpul mesei pentru a te gândi la un nou mod de convingere: prin ameninţare, spuse Trevize. Acum trebuie să mă tem de linşaj?

― Am vrut doar să-ţi arăt care sunt inconvenientele. Eşti în stare să negi că femeia pe care ai luat-o la bordul navei este altceva decât sursă de plăceri sexuale?

― Bineînţeles că neg. Bliss este iubita prietenului meu, Dr. Pelorat. El nu are altă obligaţie conjugală. Situaţia lor nu poate fi numită căsătorie, dar cred că în mintea lui Pelorat şi a lui Bliss, ei se consideră căsătoriţi.

― Vrei să-mi spui că nu eşti deloc implicat?

― Bineînţeles că nu sunt implicat, spuse Trevize. Drept cine mă iei?

― Nu prea ştiu. Nu-ţi cunosc noţiunile despre moralitate.

― Atunci dă-mi voie să-ţi spun că noţiunile mele despre moralitate nu-mi permit să-mi bat joc de posesiunile ― sau relaţiile ― prietenului meu.

― Nu eşti nici măcar tentat?

― Pot rezista tentaţiei ― dacă ar apare.

― Serios? Poate nu-ţi plac femeile.

― Ba cum să nu? Îmi plac.

― De cât timp nu ai mai făcut dragoste cu o femeie?

― De câteva luni. De când am părăsit Terminus-ul.

― Desigur că situaţia asta nu te încântă.

― Sigur că nu mă încântă, spuse Trevize puternic tulburat, dar n-am ce face.

― Poate că prietenul tău, Dr. Pelorat, obsevându-ţi suferinţa, ar fi dispus să împartă femeia cu tine.

― Comportamentul meu nu trădează o astfel de suferinţă, dar chiar şi aşa, Pelorat nu ar fi dispus să o împartă pe Bliss. Şi nici femeia nu ar fi dispusă, cred. Nu prezint interes pentru ea.

― Spui asta din cauză că ai tatonat terenul?

― Nu. Am tras concluzia fără a tatona. În orice caz, nu mă atrage în mod deosebit.

― Curios! Orice bărbat ar considera-o atrăgătoare.

― Din punct de vedere fizic, este atrăgătoare. Cu toate acestea, nu mă atrage. În primul rând, este prea tânără, prea copilăroasă în anumite privinţe.

― Deci preferi femeile mature?

Trevize se opri. I se întindea o capcană? Spuse, cu prudenţă:

― Sunt suficient de în vârstă pentru a aprecia unele femei mature. Dar ce legătură are asta cu nava mea?

― Pentru moment, spuse Lizalor, să lăsăm nava... Am patruzeci şi şase de ani, şi nu sunt căsătorită. Am fost prea ocupată pentru a acorda atenţie căsătoriei.

― În acest caz, după legile societăţii voastre, înseamnă că ai practicat abstinenţa întreaga ta viaţă. De-asta m-ai întrebat de cât timp nu am mai făcut dragoste? Îmi ceri un sfat în această privinţă?... Dacă da, am să-ţi spun că sex-ul nu este nici mâncare, nici băutură. Este neplăcut să te descurci fără el, dar nu imposibil.

Doamna Ministru zâmbi, şi în ochii ei se zări din nou acea privire carnivoră.

― Nu mă înţelege greşit, Trevize, spuse ea. Rangul are privilegiile lui, şi pot impune păstrarea discreţiei. Nu sunt chiar abstinentă. Totuşi, bărbaţii de pe aici sunt nesatisfăcători. Accept faptul că moralitatea este un bine absolut, dar îi împovărează pe bărbaţi cu un sentiment de vinovăţie, astfel încât devin neaventuroşi, neîntreprinzători, se aprind greu, termină repede, şi sunt, în general, nepricepuţi.

― Nici aici nu te pot ajuta, spuse Trevize cu foarte mare precauţie.

― Vrei să insinuezi că greşeala ar fi a mea? Că nu sunt în stare să stârnesc dorinţa bărbaţilor?

Trevize ridică o mână:

― N-am spus deloc aşa ceva.

― Bine, atunci cum ai reacţiona tu, dacă ai avea ocazia să profiţi de mine? Tu, un bărbat dintr-o lume imorală, care ai avut probabil experienţe sexuale de toate felurile, şi care ai fost supus de câteva luni la o abstinenţă forţată, deşi ai avut permanent lângă tine o femeie tânără şi atrăgătoare? Cum ai reacţiona tu în prezenţa unei femei ca mine, matură, aşa cum pretinzi că îţi place?

― M-aş comporta cu respectul şi decenţa cuvenite rangului şi importanţei tale, spuse Trevize.

― Nu fi tâmpit! spuse Doamna Ministru.

Duse mâna spre partea dreaptă a taliei. Banda albă care o încercuia se desfăcu şi îi eliberă pieptul şi ceafa. Gulerul negru se prăbuşi.

Trevize îngheţase. De câtă vreme avea chestia asta în minte? Sau era doar o momeală pentru a reuşi acolo unde ameninţările nu avuseseră nici un efect?

Partea de sus a bluzei alunecă în jos, împreună cu sutienul rigid. Doamna Ministru stătea în capul oaselor, arogantă, şi goală de la talie în sus. Sânii erau o versiune mai redusă a femeii... masivi, fermi, şi teribil de agresivi.

― Ei bine? spuse ea.

― Minunaţi! spuse Trevize cu sinceritate.

― Şi ce-ai de gând să faci?

― Ce dictează moralitatea pe Comporellon, Doamnă Lizalor?

― Ce importanţă are, pentru un bărbat de pe Terminus? Ce dictează moralitatea ta?... Haide odată! Pieptul meu este rece şi tânjeşte după căldură.

Trevize se ridică şi începu să se dezbrace.

CAPITOLUL 6

Despre Pământ

22

TREVIZE SE SIMŢEA CA DROGAT; oare cât timp trecuse?