― Serios? Dar el ţi-a spus ceva despre istoria Celei Mai Vechi?

― Da. A spus că Cea Mai Veche este o lume moartă, în întregime radioactivă. Nu ştia motivul, dar credea că avusese loc o explozie nucleară. În urma unui război, poate.

― Nu! explodă Lizalor.

― Nu, n-a fost nici un război? Sau nu, Cea Mai Veche nu este radioactivă?

― Este radioactivă, dar n-a fost nici un război.

― Atunci cum a devenit radioactivă? Nu putea fi aşa de la început, altfel viaţa nu ar mai fi apărut deloc.

Lizalor păru să şovăie. Stătea dreaptă şi respira greu, aproape gâfâind.

― A fost pedepsită, spuse ea. Din cauză că a folosit roboţi. Ştii ce sunt roboţii?

― Da.

― Au folosit roboţi, şi pentru asta au fost pedepsiţi. Toate lumile în care au existat roboţi au fost pedepsite cu moartea.

― Cine le-a pedepsit, Lizalor?

― Cel Care Pedepseşte. Forţele istorice. Nu ştiu.

Privi într-o parte, stingherită, apoi spuse încet:

― Întreabă-i pe alţii.

― Aş vrea eu, dar pe cine să întreb? Există Comporellieni care au studiat istoria primitivă?

― Există. Nu sunt foarte populari printre noi, Comporellienii obişnuiţi. Dar Fundaţia, Fundaţia ta, insistă asupra libertăţii intelectuale, şi se laudă cu acest lucru.

― După părerea mea, nu face rău, spuse Trevize.

― Tot ceea ce este impus din afară este rău, spuse Lizalor.

Trevize dădu din umeri. Nu avea de gând să polemizeze pe tema asta.

― Prietenul meu, Dr. Pelorat, spuse el, este un fel de istoric, şi îl pasionează trecutul îndepărtat. I-ar place, sunt sigur, să-şi întâlnească colegii de pe Comporellon. Poţi aranja aşa ceva, Lizalor?

Ea aprobă cu o mişcare a capului:

― Este un istoric, pe nume Vasil Deniador, membru al Universităţii din acest oraş. Nu predă cursuri, dar s-ar putea să vă dea informaţiile de care aveţi nevoie.

― De ce nu predă cursuri?

― Nu din cauză că i se interzice; pur şi simplu, studenţii nu îi agrează cursurile.

― Presupun, spuse Trevize încercând să nu pară ironic, că studenţii sunt încurajaţi să ia o astfel de atitudine.

― De ce crezi asta? El este Sceptic. Avem şi din ăştia, să ştii. Întotdeauna apar indivizi care se pun de-a curmezişul, cu mintea lor, împotriva tuturor curentelor de gândire; sunt supărător de aroganţi, închipuindu-şi că ei au dreptate şi că ceilalţi se înşeală.

― În unele cazuri, au dreptate.

― Niciodată! se răsti Lizalor cu o convingere care dădea clar de înţeles că discuţiile în această direcţie erau inutile. Dar, în ciuda scepticismului său, va fi obligat să vă spună ceea ce v-ar spune orice alt Comporellian.

― Şi anume?

― Anume că dacă sunteţi în căutarea Celei Mai Vechi, nu o veţi găsi.

24

Se aflau în apartamentul pus la dispoziţie de Lizalor. Pelorat îl ascultă gânditor pe Trevize, cu figura sa prelungă şi lipsită de expresie, apoi spuse:

― Vasil Deniador? Nu-mi aduc aminte să fi auzit de el, dar poate că la bordul navei, în bibliotecă, aş putea găsi lucrări de-ale lui.

― Eşti sigur că nu-l cunoşti? întrebă Trevize. Gândeşte-te!

― Nu, în acest moment nu-mi aduc aminte să fi auzit de el, spuse Pelorat cu prudenţă. Dar la urma urmelor, dragul meu prieten, sunt sute de istorici respectabili despre care nu am auzit; sau am auzit, dar nu-mi aduc aminte.

― Totuşi, asta înseamnă că nu e mare lucru de capul lui.

― Studiul Pământului...

― Obişnuieşte-te să-i spui “Cea Mai Veche”, Janov, altfel s-ar putea să avem necazuri.

― Studiul Celei Mai Vechi, spuse Pelorat, nu este un domeniu foarte bine văzut, aşa încât istoricii străluciţi nu se grăbesc să apuce acest drum. Sau, dacă privim lucrurile invers, cei care deja se ocupă de Cea Mai Veche nu reuşesc să-şi facă un renume pe baza acestei lumi neinteresante, deci nu li se recunoaşte valoarea... Eu, sunt sigur, nu trec drept un istoric strălucit în ochii nimănui.

Bliss spuse tandru:

― În ochii mei eşti, Pel.

― Da, în ochii tăi desigur, draga mea, spuse Pelorat zâmbind uşor, dar tu nu mă judeci din punct de vedere profesional.

După ceas, se făcuse aproape noapte, şi Trevize simţi cum devine din ce în ce mai nervos, ca întotdeauna atunci când Bliss şi Pelorat schimbau cuvinte drăgăstoase.

― Voi încerca să aranjez o întrevedere cu acest Deniador, spuse el, dar dacă ştie tot atât de puţine lucruri ca şi Doamna Ministru, n-o să ne fie de mare folos.

― S-ar putea să ne îndrume spre altcineva, spuse Pelorat.

― Mă îndoiesc. Atitudinea acestei lumi faţă de Pământ... scuze, am uitat. Atitudinea acestei lumi faţă de Cea Mai Veche este prostească şi superstiţioasă.

Apoi schimbă subiectul:

― Dar a fost o zi grea şi ar trebui să ne gândim la cină ― dacă putem face faţă meniurilor lor deloc atrăgătoare ― şi apoi să tragem un pui de somn. Voi doi aţi aflat cum se foloseşte duşul?

― Prietene, spuse Pelorat, am fost trataţi cu foarte mare amabilitate. Am primit tot felul de instrucţiuni, din care mare parte nu ne-au folosit la nimic.

― Stai puţin, Trevize, spuse Bliss. Şi nava?