Împreună cu dumneata se află Janov Pelorat, om de cultură, istoric, şi cetăţean al Fundaţiei. Acela eşti dumneata, nu-i aşa, Dr. Pelorat?
Pelorat nu reuşi să-şi stăpânească o uşoară tresărire, sesizând privirea intensă a Doamnei Ministru.
― Da, spuse el, aşa este, draga...
Se opri şi începu din nou:
― Da, aşa este, Doamnă Ministru.
Doamna Ministru îşi împreună mâinile, într-o strângere puternică:
― În raportul care mi-a fost înaintat nu este menţionată nici o femeie. Femeia din faţa mea face şi ea parte din echipajul navei?
― Da, Doamnă Ministru, spuse Trevize.
― În cazul acesta, am să mă adresez direct femeii. Numele tău?
― Sunt cunoscută sub numele de Bliss, spuse Bliss stând ţeapănă şi vorbind cu calm şi limpezime. Deşi numele meu întreg este mai lung, doamnă. Vreţi să vi-l spun pe tot?
― Pentru moment, mă mulţumesc cu Bliss. Eşti cetăţean al Fundaţiei, Bliss?
― Nu, doamnă.
― Din ce lume vii, Bliss?
― Nu am documente care să ateste cetăţenia mea.
― Nu ai documente, Bliss?
Doamna Ministru făcu un semn pe hârtiile din faţa sa.
― Am notat, spuse ea. Şi ce faci la bordul navei?
― Sunt pasager, doamnă.
― Ţi-a cerut Consilierul Trevize, sau Dr. Pelorat, actele pentru verificare înainte să urci la bord, Bliss?
― Nu, doamnă.
― I-ai informat că nu ai acte, Bliss?
― Nu, doamnă.
― Şi ce faci la bordul acestei nave, Bliss? Numele are vreo legătură cu ocupaţia ta?
― Sunt pasager şi nu am nici o altă funcţie, spuse Bliss cu mândrie.
― Pentru ce o baţi la cap pe această femeie, Doamnă Ministru? interveni Trevize. Ce lege a încălcat?
Ochii Doamnei Ministru Lizalor se mutară dinspre Bliss asupra lui Trevize.
― Eşti Străin, Domnule Consilier, spuse ea, şi nu ne cunoşti legile. Însă din moment ce ai ales să ne vizitezi, trebuie să te supui lor. Nu vii aici cu legile tale; cred că asta este o regulă general valabilă în Galaxie.
― Desigur, Doamnă Ministru, dar asta tot nu mă lămureşte care anume dintre legile voastre a fost încălcată.
― Domnule Consilier, în Galaxie există regula ca un vizitator ce nu face parte din dominioanele lumii pe care o vizitează să aibă asupra sa actele de identitate. Multe lumi sunt îngăduitoare în această privinţă, punând preţ pe turism, sau nesinchisindu-se prea mult de respectarea ordinii. Noi, Comporellienii, nu procedăm aşa. Noi punem legea la loc de cinste şi suntem fermi în aplicarea ei. Femeia este apatridă, şi în acest fel ne încalcă
legea.
― N-a avut de ales, spuse Trevize. Eu sunt pilotul navei, şi eu am coborât-o pe Comporellon. Era obligată să ne însoţească, Doamnă Ministru. Sau vrei să spui că trebuia abandonată în spaţiu?
― Asta înseamnă că şi dumneata ai încălcat legea, Domnule Consilier.
― Nu, Doamnă Ministru. Eu nu sunt Străin. Sunt cetăţean al Fundaţiei, iar Comporellon împreună cu lumile pe care le are în stăpânire este Putere Asociată Fundaţiei.
Deci pot călători aici în libertate.
― Desigur, Domnule Consilier, atâta vreme cât ai documente care să dovedească
faptul că eşti într-adevăr cetăţean al Fundaţiei.
― Am aceste documente, Doamnă Ministru.
― Totuşi, chiar şi în calitate de cetăţean al Fundaţiei, nu ai dreptul să ne încalci legea aducând împreună cu dumneata o persoană apatridă.
Trevize şovăi. Sentinela de la frontieră, Kendray, nu-şi ţinuse cuvântul dat, aşa că nu mai avea nici un rost să-l protejeze.
― Nu am fost opriţi la staţia de intrare, spuse el. Am considerat aceasta ca pe o permisiune implicită, Doamnă Ministru.