― Îţi cer permisiunea, Doamnă Ministru, de a mă consulta câteva momente cu Dr.
Pelorat şi cu Domnişoara Bliss.
― Desigur, Domnule Consilier. Ai la dispoziţie cincisprezece minute.
― Aş dori să nu mai fie altcineva de faţă, Doamnă Ministru.
― Veţi fi conduşi într-o cameră, şi după cincisprezece minute veţi fi aduşi înapoi, Domnule Consilier. Cât timp vă veţi afla în acea cameră nu veţi fi deranjaţi şi nici nu vom încerca să vă spionăm conversaţia. Ai cuvântul meu, şi să ştii că eu mă ţin de cuvânt. Însă
veţi fi păziţi cu străşnicie; să nu-ţi închipui că puteţi evada.
― Înţelegem, Doamnă Ministru.
― După aceea, aştept acordul vostru liber consimţit de a preda nava. Altfel, legea îşi va urma cursul, şi veţi avea mult de suferit, Domnule Consilier. Ai înţeles?
― Am înţeles, Doamnă Ministru.
Trevize îşi stăpâni furia. Situaţia nu s-ar fi îmbunătăţit deloc dacă i-ar fi dat frâu liber.
18
Camera era micuţă, însă bine luminată, mobilată cu o canapea şi două scaune. Se putea auzi zumzetul slab al unui ventilator. Pe ansamblu, era mai confortabilă decât biroul mare şi steril al Doamnei Ministru.
Fuseseră aduşi acolo de o strajă, un tip serios şi înalt, care-şi plimba mereu mâinile pe lângă tocul blasterului. Intraseră în cameră, iar el rămăsese în afara uşii spunând, cu voce sumbră:
― Aveţi cincisprezece minute.
Uşa alunecase închizându-se cu un zgomot surd.
― Sper că nu vom fi spionaţi, spuse Trevize.
― Ne-a dat cuvântul, Golan, spuse Pelorat.
― Tu ai impresia că toţi ceilalţi sunt ca tine, Janov. Aşa-zisul ei "cuvânt" nu este suficient. Dacă doreşte, îl poate încălca fără nici o ezitare.
― Nu contează, spuse Bliss. Eu pot ecrana acest spaţiu.
― Ai vreun echipament de protecţie? întrebă Pelorat.
Bliss zâmbi, şi dinţii ei albi străluciră:
― Mintea Gaiei este un echipament de ecranare, Pel. Mintea Gaiei este enormă.
― Ne aflăm în situaţia asta, spuse mânios Trevize, tocmai din cauza limitelor acestei minţi enorme.
― Ce vrei să spui? se miră Bliss.
― După ce s-a terminat tripla confruntare, m-ai scos din minţile Primarului şi a lui Gendibal din A Doua Fundaţie. Nici unul nu trebuia să se mai gândească la mine, decât vag şi cu indiferenţă. Trebuia să fiu lăsat în pace.
― Am fost obligaţi să procedăm astfel, spuse Bliss. Tu eşti extrem de important pentru noi.
― Da, eu sunt Golan Trevize, cel-care-are-întotdeauna-dreptate. Dar nava nu ai scos-o din mintea lor, nu-i aşa? Primarul Branno nu m-a cerut pe mine; pe ea nu o interesează
persoana mea, dar a cerut nava. Nava nu a uitat-o.
Bliss se încruntă.
― Gândeşte-te puţin, spuse Trevize. Gaia a presupus, cu prea mare uşurinţă, că eu includ şi nava; că formăm un întreg. Dacă Branno nu se gândeşte la mine, nu se va gândi nici la navă. Necazul este că Gaia nu înţelege individualitatea. S-a gândit la navă şi la mine ca la un singur organism, iar asta a fost o greşeală.
― Este posibil, spuse încet Bliss.
― Bun, în cazul ăsta, spuse Trevize, trebuie să îndrepţi greşeala. Trebuie să rămân cu nava gravitică şi cu computerul. Nimic altceva nu le poate ţine locul. În consecinţă, Bliss, ai grijă să îmi păstrez nava. Tu poţi controla minţile.
― Da, Trevize, dar nouă nu ne este uşor să exercităm un astfel de control. Am făcut-o la tripla confruntare, dar ştii de câtă vreme fusese plănuită acea confruntare? Calculată?
Cântărită? A fost nevoie de ― nu glumesc deloc ― mulţi ani. Nu mă pot apropia pur şi simplu de o femeie ca să-i "lucrez" mintea pentru a-i face cuiva pe plac.
― Dar momentul ăsta...
Bliss continuă, încercând să fie cât mai convingătoare:
― Dacă aş începe să acţionez în acest mod, unde ne-am opri? Puteam influenţa mintea agentului de la staţia de intrare, şi nu am fi avut nici o problemă. Puteam influenţa mintea agentului din vehicul, şi ne-ar fi dat drumul.
― Aha, că tot ai adus vorba, de ce n-ai făcut-o?
― Pentru că nu ştiu unde am putea ajunge. Nu cunoaştem efectele secundare. Acestea ar putea duce la înrăutăţirea situaţiei. Dacă aş "lucra" acum mintea Doamnei Ministru, asta ar putea afecta relaţiile ei cu ceilalţi, şi din moment ce este un înalt demnitar, ar putea fi afectate de asemenea şi relaţiile interstelare. Până când nu luăm în calcul toate posibilităţile, nu îndrăznim să ne atingem de mintea ei.
― Atunci, pentru ce ai mai venit cu noi?