― Crezi că visăm la un ţel atât de imposibil? Ţi-am spus că aiurezi, chiar înainte de a-ţi cunoaşte gândurile, însă acum, că le cunosc, am convingerea că spui prostii.
― Visurile pot fi imposibile, însă nu pot fi împiedicate. Terminus, plasată la marginea Galaxiei şi cu o istorie de doar cinci secole, mai scurtă decât a oricărei arte lumi, conduce toată Galaxia. Şi Comporellon să nu fie în stare? Ei?
Zâmbea.
Lizalor păstra o expresie de seriozitate:
― Ni s-a dat de înţeles că Terminus a ajuns în această poziţie prin derularea Planului Seldon.
― Acesta este fundamentul psihologic al superiorităţii sale, care va dura doar atâta vreme cât oamenii vor crede în el. S-ar putea ca guvernul Comporellon să nu creadă. Chiar şi aşa, însă, Terminus-ul se mai bucură de avantajul tehnologic. Poziţia privilegiată a Terminus-ului se bazează, fără îndoială, pe tehnologia sa avansată... un exemplu este nava gravitică pe care voi sunteţi dornici să puneţi mâna. Nici o altă lume în afară de Terminus nu dispune de nave gravitice. Comporellon, dacă ar avea una şi ar afla în detaliu cum funcţionează, ar face un enorm pas tehnologic înainte. Nu cred că ar fi suficient pentru a trece înaintea Terminus-ului, dar poate că aşa îşi închipuie guvernul vostru.
― Nu-ţi dai seama ce spui, făcu Lizalor. Orice guvern care ar păstra nava pe ascuns ar avea de înfruntat mânia Fundaţiei. Iar istoria arată că nu-i bine să superi Fundaţia.
― Mânia Fundaţiei nu s-ar putea manifesta decât dacă ar şti că are un motiv întemeiat, spuse Trevize.
― În acest caz, Trevize ― presupunând că ceea ce spui tu nu este o simplă aiureală ― n-ar fi spre binele tău să ne predai nava şi să începi negocierea? Conform raţionamentului tău, am plăti bine pentru şansa de a o obţine pe ascuns.
― Şi după aceea, veţi avea încredere în mine că n-am să vă pârăsc Fundaţiei?
― Bineînţeles. Pentru că va trebui să aminteşti şi rolul jucat de tine.
― Aş putea spune că am fost constrâns.
― Da. Însă bunul tău simţ îţi spune că Primarul nu te va crede niciodată... Hai să ajungem la o înţelegere.
Trevize dădu din cap:
― Nu, Doamnă Lizalor. Nava este şi trebuie să rămână a mea. După cum ţi-am spus, în caz că încercaţi să intraţi în ea cu forţa, va exploda cu o putere extraordinară. Te asigur că spun adevărul. Să nu crezi că este o cacialma.
― Tu ai putea-o deschide, şi ai putea reprograma computerul.
― Bineînţeles, dar n-am s-o fac.
Lizalor oftă adânc:
― Ştii, te-am putea obliga să-ţi schimbi părerea... mă gândesc că poate ţii la prietenii tăi.
― Vrei să-i torturezi, Doamnă Ministru? Asta este legea voastră?
― Nu, Domnule Consilier. Nu vom fi obligaţi să recurgem te ceva atât de crud. Există întotdeauna posibilitatea Testului Psihic.
Pentru prima oară de la intrarea în apartamentul Doamnei Ministru, Trevize se simţi traversat de un fior rece. Spuse:
― Nu vei îndrăzni. În întreaga Galaxie, Testul Psihic nu este permis decât în scopuri medicale.
― Dar dacă suntem aduşi la disperare...
― Îmi asum riscul, spuse calm Trevize, pentru că voi tot n-o să obţineţi nimic. Hotărârea mea este atât de fermă, încât Testul Psihic mai degrabă mi-ar distruge creierul decât să mă aducă în situaţia de a vă da nava.
(Asta chiar că era o cacialma, gândi el, şi fiorul crescu în intensitate.)
― Chiar dacă m-aţi putea forţa să deschid nava, dezarmând-o şi predând-o în mâinile voastre, tot nu v-ar folosi la nimic. Computerul navei este mai perfecţionat decât nava, şi este proiectat ― nu ştiu cum ― să lucreze la potenţialul său maxim doar împreună cu mine. Este ceea ce aş putea numi computer personal.
― Atunci să presupunem că păstrezi nava şi rămâi în continuare pilotul ei. N-ai vrea să o pilotezi pentru noi... ca onorabil cetăţean al Comporellon-ului? Salariu mare. Lux considerabil. La fel şi prietenii tăi.
― Nu.
― Şi atunci, ce propui? Să vă urcaţi în navă şi să dispăreţi în Galaxie? Mai bine anunţăm Fundaţia, şi lăsăm totul în seama lor.
― Renunţaţi atât de uşor la navă?
― Dacă tot este să o pierdem, mai degrabă să se întoarcă în mâinile Fundaţiei decât să rămână proprietatea unui Străin obraznic.
― Dă-mi voie să-ţi sugerez eu un compromis.
― Un compromis! Bine, te ascult. Dă-i drumul.
― Mă aflu într-o misiune importantă. Această misiune a început cu sprijinul Fundaţiei. Sprijinul se pare că a încetat, însă misiunea rămâne în continuare importantă. Oferiţi-mi sprijinul Comporellian, şi dacă reuşesc să-mi duc misiunea la bun sfârşit, nu veţi avea decât de câştigat.
Lizalor aborda o expresie de neîncredere:
― Şi nu vei înapoia Fundaţiei nava?
― Niciodată n-am avut această intenţie. Fundaţia nu ar căuta-o cu atâta disperare dacă ar şti că vreau să le-o înapoiez.
― Nu e ca şi cum ai spune că ne dai nouă nava.
― După ce termin misiunea, nava s-ar putea să nu-mi mai fie de nici un folos. Caz în care n-aş avea nimic împotrivă să o luaţi voi.
