Ea aprobă cu o mişcare a capului:
― Este un istoric, pe nume Vasil Deniador, membru al Universităţii din acest oraş. Nu predă cursuri, dar s-ar putea să vă dea informaţiile de care aveţi nevoie.
― De ce nu predă cursuri?
― Nu din cauză că i se interzice; pur şi simplu, studenţii nu îi agrează cursurile.
― Presupun, spuse Trevize încercând să nu pară ironic, că studenţii sunt încurajaţi să ia o astfel de atitudine.
― De ce crezi asta? El este Sceptic. Avem şi din ăştia, să ştii. Întotdeauna apar indivizi care se pun de-a curmezişul, cu mintea lor, împotriva tuturor curentelor de gândire; sunt supărător de aroganţi, închipuindu-şi că ei au dreptate şi că ceilalţi se înşeală.
― În unele cazuri, au dreptate.
― Niciodată! se răsti Lizalor cu o convingere care dădea clar de înţeles că discuţiile în această direcţie erau inutile. Dar, în ciuda scepticismului său, va fi obligat să vă spună ceea ce v-ar spune orice alt Comporellian.
― Şi anume?
― Anume că dacă sunteţi în căutarea Celei Mai Vechi, nu o veţi găsi.
24
Se aflau în apartamentul pus la dispoziţie de Lizalor. Pelorat îl ascultă gânditor pe Trevize, cu figura sa prelungă şi lipsită de expresie, apoi spuse:
― Vasil Deniador? Nu-mi aduc aminte să fi auzit de el, dar poate că la bordul navei, în bibliotecă, aş putea găsi lucrări de-ale lui.
― Eşti sigur că nu-l cunoşti? întrebă Trevize. Gândeşte-te!
― Nu, în acest moment nu-mi aduc aminte să fi auzit de el, spuse Pelorat cu prudenţă. Dar la urma urmelor, dragul meu prieten, sunt sute de istorici respectabili despre care nu am auzit; sau am auzit, dar nu-mi aduc aminte.
― Totuşi, asta înseamnă că nu e mare lucru de capul lui.
― Studiul Pământului...
― Obişnuieşte-te să-i spui “Cea Mai Veche”, Janov, altfel s-ar putea să avem necazuri.
― Studiul Celei Mai Vechi, spuse Pelorat, nu este un domeniu foarte bine văzut, aşa încât istoricii străluciţi nu se grăbesc să apuce acest drum. Sau, dacă privim lucrurile invers, cei care deja se ocupă de Cea Mai Veche nu reuşesc să-şi facă un renume pe baza acestei lumi neinteresante, deci nu li se recunoaşte valoarea... Eu, sunt sigur, nu trec drept un istoric strălucit în ochii nimănui.
Bliss spuse tandru:
― În ochii mei eşti, Pel.
― Da, în ochii tăi desigur, draga mea, spuse Pelorat zâmbind uşor, dar tu nu mă judeci din punct de vedere profesional.
După ceas, se făcuse aproape noapte, şi Trevize simţi cum devine din ce în ce mai nervos, ca întotdeauna atunci când Bliss şi Pelorat schimbau cuvinte drăgăstoase.
― Voi încerca să aranjez o întrevedere cu acest Deniador, spuse el, dar dacă ştie tot atât de puţine lucruri ca şi Doamna Ministru, n-o să ne fie de mare folos.
― S-ar putea să ne îndrume spre altcineva, spuse Pelorat.
― Mă îndoiesc. Atitudinea acestei lumi faţă de Pământ... scuze, am uitat. Atitudinea acestei lumi faţă de Cea Mai Veche este prostească şi superstiţioasă.
Apoi schimbă subiectul:
― Dar a fost o zi grea şi ar trebui să ne gândim la cină ― dacă putem face faţă meniurilor lor deloc atrăgătoare ― şi apoi să tragem un pui de somn. Voi doi aţi aflat cum se foloseşte duşul?
― Prietene, spuse Pelorat, am fost trataţi cu foarte mare amabilitate. Am primit tot felul de instrucţiuni, din care mare parte nu ne-au folosit la nimic.
― Stai puţin, Trevize, spuse Bliss. Şi nava?
― Ce-i cu nava?
― Guvernul Comporellian o confiscă?
― Nu. Nu cred că o va face.
― Aha! Minunat! De ce?
― Din cauză că am convins-o pe Doamna Ministru să-şi schimbe părerea.
― Uimitor, spuse Pelorat. Mie nu mi se părea o persoană foarte uşor de convins.
― Nu se ştie, spuse Bliss. Câmpul ei emoţional arăta clar că Trevize o atrage.
Trevize aruncă brusc o privire stupefiată spre Bliss:
― Tu ai făcut-o?
― Ce anume, Trevize?
