― M-aş comporta cu respectul şi decenţa cuvenite rangului şi importanţei tale, spuse Trevize.
― Nu fi tâmpit! spuse Doamna Ministru.
Duse mâna spre partea dreaptă a taliei. Banda albă care o încercuia se desfăcu şi îi eliberă pieptul şi ceafa. Gulerul negru se prăbuşi.
Trevize îngheţase. De câtă vreme avea chestia asta în minte? Sau era doar o momeală
pentru a reuşi acolo unde ameninţările nu avuseseră nici un efect?
Partea de sus a bluzei alunecă în jos, împreună cu sutienul rigid. Doamna Ministru stătea în capul oaselor, arogantă, şi goală de la talie în sus. Sânii erau o versiune mai redusă a femeii... masivi, fermi, şi teribil de agresivi.
― Ei bine? spuse ea.
― Minunaţi! spuse Trevize cu sinceritate.
― Şi ce-ai de gând să faci?
― Ce dictează moralitatea pe Comporellon, Doamnă Lizalor?
― Ce importanţă are, pentru un bărbat de pe Terminus? Ce dictează moralitatea ta?...
Haide odată! Pieptul meu este rece şi tânjeşte după căldură.
Trevize se ridică şi începu să se dezbrace.
CAPITOLUL 6
Despre Pământ
22
TREVIZE SE SIMŢEA CA DROGAT; oare cât timp trecuse?
Lângă el se odihnea Mitza Lizalor, Ministrul Transporturilor. Dormea pe burtă, cu capul într-o parte, cu gura deschisă, sforăind uşor. Trevize era mulţumit; îşi dorea şi el să
doarmă, dar simţea că e important să nu cedeze impulsului. În acest fel, când se va trezi, Mitza Lizalor îi va aprecia rezistenţa fizică.
Într-un fel, se descurcase bine. Îşi spusese că Lizalor, cu alura şi forţa sa fizică, cu puterea ei politică, cu dispreţul faţă de bărbaţii Comporellieni, cu amestecul de oroare şi fascinaţie faţă de legendele despre isprăvile sexuale ale desfrânaţilor de pe Terminus, îşi va dori să fie dominată. Spre norocul său, avusese dreptate. (Trevize, cel-care-are-întotdeauna-dreptate, se persiflă el). Femeii îi plăcuse, iar el reuşise să aleagă poziţii avantajoase, care să
o epuizeze pe ea, păstrându-i lui vigoarea intactă.
Nu fusese uşor. Lizalor avea un corp minunat (patruzeci şi şase, spusese, dar ar fi stârnit invidia unei atlete de douăzeci şi cinci) şi o vitalitate enormă... depăşită doar de frenezia nechibzuită cu care şi-o cheltuise.
Într-adevăr, dacă ar putea fi stăpânită şi învăţată ce este aceea moderaţia, dacă
practica (dar ar putea el supravieţui practicii?) ar putea-o aduce la o mai bună înţelegere a capacităţii sale, şi, chiar mai important, a capacităţilor lui, ar fi plăcut să...
Sforăitul încetă brusc şi femeia tresări. El îi puse mâna pe umăr şi începu să-l
mângâie cu blândeţe... Lizalor deschise ochii. Trevize se sprijinea într-un cot, şi făcea tot posibilul să pară plin de energie şi bună dispoziţie.
― Îmi pare bine că ai dormit, draga mea, spuse el. Aveai nevoie de odihnă.
Ea îi oferi un surâs somnoros şi, preţ de o clipă deloc confortabilă, Trevize crezu că
avea de gând să-i propună reluarea activităţii... dar ea se întoarse cu faţa în sus. Spuse, cu o voce blândă şi satisfăcută:
― Te-am apreciat corect, de la bun început. Eşti un rege al amorului.
― Ar fi trebuit să fiu ceva mai cumpătat, spuse prefăcut Trevize.
― Prostii! Ai făcut exact ceea ce trebuia. Mi-era teamă să nu fi fost folosit şi vlăguit de tânăra aceea, dar mi-ai dovedit că m-am înşelat.
― M-am comportat eu ca un bărbat pe jumătate satisfăcut?
― Nu, deloc, spuse ea şi râse puternic.
― Mai ai de gând să ne supui la Testele Psihice?
Ea râse din nou:
― Eşti nebun? Crezi că aş vrea să te pierd acum?
― Totuşi, ar fi mai bine dacă m-ai pierde pentru o vreme...
― Ce? se încruntă ea.
― Dacă ar fi să rămân aici definitiv, dr... draga mea, cât timp crezi că ar trece până ca ochii să vadă, şi gurile să şuşotească? Însă dacă aş merge în misiune, m-aş întoarce periodic pentru a da raportul, şi ar fi foarte normal ca atunci să stăm ascunşi o vreme, în secret... iar misiunea mea este importantă.