― Speri să găseşti de fiecare dată câte o nouă Bliss?

Pelorat păru ofensat iar Bliss spuse, cu o urmă de iritare:

― Bătrâne ― sau cum altfel îţi mai spune Pel ― poţi avansa repede. Cât timp sunt eu cu tine, nu vei intra în nici o capcană.

― Puterea Gaiei?

― Pentru a detecta prezenţa altor minţi? Desigur.

― Ai chiar atât de mare încredere în puterea ta, Bliss? Îmi imaginez că a trebuit să dormi destul de mult ca să recuperezi forţele cheltuite pentru a menţine contactul cu Gaia. Cât de mult mă pot baza pe capacităţile tale, probabil destul de limitate la această distanţă faţă de Gaia?

Bliss roşi:

― Puterea legăturii este foarte mare.

― N-am vrut să te ofensez, spuse Trevize. N-am făcut decât să pun o întrebare... Nu ţi se pare că ăsta este un dezavantaj al Gaiei? Eu nu sunt Gaia? Sunt un individ complet şi independent. Ceea ce înseamnă că mă pot îndepărta de lumea mea şi de semenii mei oricât de mult doresc, rămânând în continuare acelaşi Golan Trevize. Puterile mele, slabe cum sunt, mi le păstrez oriunde m-aş duce. Dacă aş fi singur în spaţiu, la mulţi parseci depărtare de orice fiinţă omenească, şi incapabil, dintr-un motiv sau altul, să comunic cu cineva, sau măcar să disting pe cer strălucirea unei stele, aş fi şi aş rămâne Golan Trevize. Poate că nu aş putea supravieţui, poate că aş muri. Dar aş muri Golan Trevize.

― Singur în spaţiu şi departe de ceilalţi nu vei putea cere ajutor de la semenii tăi, nu vei putea beneficia de capacităţile şi cunoştinţele lor. Singur, ca individ izolat, vei fi jalnic diminuat în comparaţie cu ceea ce ai fi dacă ai face parte dintr-o societate integrată. Ştii foarte bine asta, spuse Bliss.

― Totuşi, diminuarea nu va fi la fel de accentuată ca în cazul tău. Între tine şi Gaia există o legătură mult mai puternică decât cea dintre mine şi societatea mea. Această legătură se extinde prin hiperspaţiu şi are nevoie de energie pentru a fi menţinută, iar efortul mental te epuizează. Eşti o entitate diminuată mult mai mult decât mine.

Figura tânără a lui Bliss căpătă trăsături aspre. Parcă nu mai avea vârstă, părea mai mult Gaia decât Bliss, ca pentru a spulbera argumentele lui Trevize.

― Chiar dacă tot ceea ce spui tu este adevărat, Golan Trevize, spuse ea, pentru a avea ceva mai bun, trebuie să plăteşti un preţ. Nu este mai bine să fii o creatură cu sânge cald, ca tine, decât una cu sânge rece, cum ar fi un peşte, sau altceva?

― Broaştele ţestoase au sângele rece, spuse Trevize. Pe Terminus nu există, însă pot fi găsite pe alte lumi. Sunt creaturi cu carapace, foarte lente, însă au o longevitate mare.

― Bine, deci, nu este mai bine să fii om decât broască ţestoasă? Să te mişti repede indiferent de temperatură, în loc să te mişti încet? Nu este mai bine să poţi efectua activităţi energice, să-ţi contracţi rapid muşchii, să ai fibre nervoase rapide, gânduri intense şi susţinute... În loc să te târăşti încet, să ai senzaţii gradate, şi să nu conştientizezi decât vag ceea ce se întâmplă în jurul tău? Nu e mai bine?

― Ba te cred că este mai bine, fu de acord Trevize. Şi ce-i cu asta?

― Păi, nu ştii că trebuie să plăteşti pentru a avea sângele cald? Pentru a-ţi menţine temperatura deasupra temperaturii mediului înconjurător, trebuie să cheltuieşti mult mai multă energie decât o broască ţestoasă. Mănânci des pentru a introduce energie în organism, înlocuind-o pe cea care se consumă. Ai muri de foame mult mai repede decât o broască ţestoasă. Ai prefera să fii o broască ţestoasă, trăind mai încet şi mai mult? Sau ai prefera să plăteşti preţul şi să fii un organism rapid, activ, şi inteligent?

― Crezi că analogia este valabilă, Bliss?

― Nu, Trevize, deoarece situaţia cu Gaia este mult mai favorabilă. Atunci când suntem cu toţii împreună, nu cheltuim cantităţi deosebite de energie. Consumul creşte numai când o parte din Gaia se află la distanţe hiperspaţiale de restul Gaiei... Şi ţine cont că tu ai votat nu doar pentru o Gaia mai mare, nu doar pentru o singură planetă mai mare. Ai votat în favoarea Galaxiei, un enorm complex de planete. Oriunde te vei afla în Galaxie, vei face parte din Galaxia şi vei fi înconjurat îndeaproape de entităţi din diverse categorii, de la atomii de gaz interstelar până la gaura neagră centrală. În consecinţă, va fi necesară o cantitate redusă de energie pentru a menţine întregul. Nici o parte nu se va afla la distanţă mare de celelalte părţi. Iată ce ai ales, Trevize. Cum te poţi îndoi că alegerea ta a fost justă?

Trevize coborî capul, cugetând. În cele din urmă, ridică privirea şi spuse:

― Poate că am ales bine, dar trebuie să mă conving. Decizia pe care am luat-o este cea mai importantă din istoria omenirii, şi nu este suficient ca ea să fie bună. Trebuie să fiu sigur că este bună.

― Şi ce alte argumente îţi mai trebuie, în afară de cele pe care ţi le-am oferit?

― Nu ştiu, dar voi afla după ce voi descoperi Pământul.

Vorbise cu o convingere neprefăcută.

― Golan, spuse Pelorat, steaua are câteva planete mai mici.

Într-adevăr. Computerul, ocupat cu treburile lui şi deloc atent la discuţiile care se purtau lângă el, se apropiase de stea, ajungând la distanţa pe care i-o indicase Trevize.

Erau în continuare mult în afara planului planetar; computerul împărţi imaginea de pe ecran pentru a prezenta în fiecare fereastră câte una dintre cele trei mici planete interioare.

Ultima dintre ele, cea mai apropiată de soare, avea o temperatură superficială compatibilă cu apa în fază lichidă; în atmosferă era prezent oxigenul. Trevize aşteptă până i se calculă orbita, şi prima estimare grosieră păru rezonabilă. Lăsă calculul să se deruleze, deoarece cu cât se observa mai mult mişcarea planetară, cu atât era mai precisă determinarea elementelor orbitale.

― Avem în faţă o planetă locuibilă, spuse el calm. Foarte probabil, locuibilă.

― Aha!

Pelorat avea aerul cel mai încântat pe care îl văzuse vreodată Trevize.

― Mă tem totuşi că nu are un satelit gigantic, continuă Trevize. În consecinţă, nu este Pământul. Cel puţin, dacă ne luăm după legende.

― Nu-ţi face griji, Golan, spuse Pelorat. După ce am văzut că nici una dintre gigantele gazoase nu are vreun sistem neobişnuit de inele, am bănuit că nu vom găsi Pământul.

― Foarte bine atunci, spuse Trevize. Următorul pas va fi să aflăm natura vieţii de pe planetă. Din faptul că are o atmosferă cu oxigen, putem fi absolut siguri că există viaţă vegetală, dar...

― Există şi viaţă animală, interveni brusc Bliss. Din abundenţă.

― Ce? făcu Trevize întorcându-se spre ea.

― O simt. Foarte slab de la această distanţă, dar planeta este fără îndoială nu numai locuibilă, ci şi locuită.

33

Far Star se deplasa pe o orbită polară în jurul Lumii Interzise, la o distanţă suficient de mare pentru a păstra perioada orbitală la puţin peste şase zile. Trevize nu părea deloc grăbit să se apropie.

― Planeta este locuită, explică el. Dacă ţinem cont că, aşa cum a spus Deniador, locuitorii de acum douăzeci de mii de ani erau avansaţi din punct de vedere tehnologic ― făcând parte din primul val de Coloni, aşa-zişii Spaţieni ― s-ar putea ca şi urmaşii lor să deţină o tehnologie avansată. De asemenea, s-ar putea să nu ne iubească din cale afară pe noi, cei din al doilea val, care i-am învins. Aş vrea să aflu câte ceva despre ei, înainte de aterizare.

― Poate că nu ne-au detectat prezenţa, spuse Pelorat.

― Noi i-am detecta, dacă am fi în locul lor. În consecinţă, dacă există locuitori, trebuie să presupunem că este posibil să încerce stabilirea unui contact cu noi. Poate chiar să ne captureze.

― Dar dacă vin după noi şi sunt avansaţi tehnologic, poate vom fi incapabili să...

― Nu cred, spuse Trevize. Progresul tehnologic nu se face neapărat într-un singur sens. Ar fi posibil ca în câteva domenii să fie mult înaintea noastră, dar este cert că nu se ocupă de călătoriile interstelare. Noi am colonizat Galaxia, nu ei, şi nu cunosc să existe în întreaga istorie a Imperiului vreun eveniment care să ne atragă atenţia asupra lor, deci care să arate că şi-au părăsit lumile. Dacă nu au călătorit prin spaţiu, cum să-ţi imaginezi că au făcut progrese importante în astronautică? Şi dacă n-au făcut progrese în astronautică, este imposibil să fi pus la punct ceva care să semene cu o navă gravitică. Om fi noi aproape neînarmaţi, dar dacă se pun pe urma noastră cu vreo hodoroagă de navă de război, nu au cum să ne prindă... Nu, nu vom fi neajutoraţi.

― Poate că au făcut progrese în plan mental. Catârul, de exemplu, poate că a fost un Spaţian...

Trevize ridică din umeri, vizibil iritat:

― Multe s-au zis despre Catâr. Gaianii l-au descris ca pe un Gaian aberant. De asemenea, a fost considerat un mutant născut întâmplător.

― Ca să fiu sincer, spuse Pelorat, s-au mai avansat unele speculaţii ― nu prea luate în serios, bineînţeles ― cum că era o creatură artificială. Cu alte cuvinte, un robot. Deşi nu acesta a fost cuvântul folosit.

― Dacă există ceva care să pară periculos din punct de vedere mental, va trebui să ne bazăm pe protecţia lui Bliss. Poate să... apropo, ce face acum, doarme?

― A dormit, spuse Pelorat, însă când am venit eu încoace, tocmai începuse să dea semne că se trezeşte.