"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 🌌📚Fundatia si Pamantul - Isaac Asimov

Add to favorite 🌌📚Fundatia si Pamantul - Isaac Asimov

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Apoi, ca scuză:

Are nevoie de somn, Golan. Consumă foarte multă energie pentru a menţine contactul cu Gaia prin hiperspaţiu.

― Îmi imaginez, spuse Trevize.

După care se întoarse spre computer. Puse mâinile pe pupitru, şi murmură:

― Îl voi pune să facă mai multe Salturi, şi să verifice calculele de fiecare dată.

Apoi reveni la vechea discuţie:

― Vorbesc serios, Janov. Ce ştii tu despre psihoistorie?

Pelorat spuse, luat prin surprindere:

― Nimic. Este o diferenţă enormă între un istoric ― ceea ce, într-un fel, sunt ― şi un psihoistoric... Desigur, cunosc cele două condiţii fundamentale ale psihoistoriei, dar toată lumea le cunoaşte.

― Chiar şi eu. Prima cerinţă este ca numărul oamenilor implicaţi să fie suficient de mare pentru a valida un tratament statistic. Dar ce înseamnă “suficient de mare”?

― Ultima estimare a populaţiei Galaxiei este de aproximativ zece cvadrilioane, ceea ce probabil reprezintă o subestimare. Numărul este suficient de mare.

― De unde ştii?

― Pentru că psihoistoria funcţionează, Golan. Indiferent cum suceşti tu logica, psihoistoria funcţionează.

― Iar a doua cerinţă, spuse Trevize, este ca oamenii să nu ştie de psihoistorie, pentru ca această cunoaştere să nu le altereze reacţiile... Dar oamenii sunt la curent cu existenţa psihoistoriei.

― Sunt la curent doar cu existenţa sa, bătrâne. Nu asta contează. A doua cerinţă este ca oamenii să nu cunoască predicţiile psihoistoriei. Şi nu le cunosc, cu excepţia celor din A Doua Fundaţie, însă ei reprezintă un caz special.

― Şi psihoistoria a fost creată doar pe baza acestor două ipoteze! Greu de crezut.

― Nu doar pe baza acestor două ipoteze, spuse Pelorat. Sunt implicate matematica, şi metode statistice complicate. Se spune ― dacă te interesează poveştile ― că Hari Seldon a conceput psihoistoria pornind de la teoria cinetică a gazelor. Fiecare atom sau moleculă dintr-un gaz se mişcă aleator, şi nu putem cunoaşte poziţia sau viteza nici unei particule. Totuşi, folosind statistica, putem determina cu mare precizie regulile care guvernează comportamentul lor ca ansamblu. În acelaşi mod, Seldon a intenţionat să deducă comportamentul societăţilor umane în ansamblu, chiar dacă rezultatele nu se pot aplica indivizilor.

― Poate, dar oamenii nu sunt atomi.

― Este adevărat, spuse Pelorat. Omul are conştiinţă, iar comportamentul pare determinat de liberul arbitru. Cum a rezolvat asta Seldon, nu am nici o idee, şi sunt sigur că nu aş înţelege chiar dacă cineva ar încerca să îmi explice. Totuşi, a reuşit.

― Deci totul depinde de o populaţie numeroasă şi care să nu cunoască predicţiile, spuse Trevize. Nu ţi se pare un edificiu matematic uriaş, construit pe nisipuri mişcătoare? Dacă aceste cerinţe nu sunt satisfăcute, totul se prăbuşeşte.

― Dar din moment ce Planul nu a eşuat...

― Sau, chiar dacă cerinţele nu sunt false sau inadecvate, ci pur şi simplu nesatisfăcute pe deplin, psihoistoria ar putea funcţiona corect câteva secole după care, ajungând la o anumită criză, s-ar putea prăbuşi... aşa cum a făcut pentru scurtă vreme când a apărut Catârul... Daca există şi o a treia cerinţă?

― Care a treia cerinţă? întrebă Pelorat încruntându-se uşor.

― Nu ştiu, spuse Trevize. O demonstraţie poate fi foarte logică şi elegantă, şi totuşi să cuprindă unele ipoteze neformulate. Poate a treia condiţie este atât de evidentă încât nimeni nu se gândeşte să o exprime.

― O ipoteză atât de evidentă este de obicei suficient de adevărată, altfel nu ar fi unanim acceptată.

Trevize pufni:

― Dacă ai cunoaşte istoria ştiinţei la fel de bine cum cunoşti istoria omenirii, Janbv, ţi-ai da seama cât de mult te înşeli... Dar observ că am ajuns în apropierea soarelui Lumii Interzise.

Într-adevăr, în centrul ecranului se afla o stea strălucitoare ― atât de strălucitoare încât ecranul fu obligat să filtreze automat lumina; celelalte stele dispărură.


32

Cabina destinată spălării şi igienei personale era strâmtă, iar consumul apei menţinut întotdeauna la un minimum rezonabil, pentru a evita suprasolicitarea sistemelor de reciclare. Atât Pelorat cât şi Bliss fuseseră preveniţi cu fermitate în acest sens.

Dar chiar şi aşa, Bliss păstra întotdeauna un aer proaspăt; părul său lung şi negru strălucea mereu, unghiile erau îngrijite cu cea mai mare atenţie.

Intră în cabina de pilotaj şi spuse:

― Aha! Iată-vă!

Trevize ridică privirea şi spuse:

― Ce te miră? Nu putem părăsi nava, şi ne poţi găsi oriunde ne-am afla, în mai puţin de jumătate de minut... asta în caz că nu te foloseşti de tentaculele mentale.

― N-am vrut decât să vă salut, după cum cred că ştii foarte bine, spuse Bliss. Unde ne aflăm?... Să nu-mi spui: “În cabina de pilotaj”.

― Bliss dragă, spuse Pelorat întinzând un braţ spre ea, suntem la periferia sistemului planetar al uneia dintre cele trei Lumi Interzise.

Ea se apropie de el, îi puse uşor mâna pe umăr, în timp ce braţul lui o cuprinse după talie.

― Nu poate fi foarte Interzisă, remarcă ea. Nimic nu ne-a oprit.

― Este Interzisă numai în sensul că celelalte lumi din al doilea val de Coloni, inclusiv Comporellon-ul, au pus intenţionat în carantină lumile primului val ― Spaţienii. Dacă noi nu ne simţim obligaţi să respectăm acest acord, ce ne-ar putea opri?

― Spaţienii, dacă a mai rămas vreunul, puteau foarte bine să pună şi ei în carantină lumile celui de-al doilea val. Faptul că pe noi nu ne deranjează să ne băgăm nasul în treburile lor, nu înseamnă neapărat că şi ei sunt de acord cu asta.

― Adevărat, spuse Trevize, dacă există. Însă până acum nu ştim nimic sigur. Deocamdată nu vedem decât obişnuitele gigante gazoase. Două, şi nu deosebit de mari.

Pelorat se grăbi să intervină:

― Dar asta nu înseamnă că lumea Spaţială nu există. Orice lume locuibilă se află aproape de soare şi este destul de mică, deci foarte greu de detectat de la această distanţă, datorită strălucirii soarelui. Va trebui să înaintăm în micro-Salturi pentru a o descoperi.

Părea foarte mândru de el; vorbise ca un călător spaţial experimentat.

― În cazul ăsta, spuse Bliss, de ce nu înaintăm?

― Nu încă, spuse Trevize. Am pus computerul să caute cât poate el de departe vreun semn al unei construcţii artificiale. O să înaintăm în etape mai mici ― chiar şi o duzină, dacă este necesar ― şi vom face verificări în fiecare etapă. Nu vreau să cad încă o dată în capcană, aşa cum s-a întâmplat când ne-am apropiat pentru prima oară de Gaia. Îţi aduci aminte, Janov?

― În capcane ca aceea aş intra oricând. Gaia mi-a adus-o pe Bliss.

Pelorat o privi cu tandreţe.

Trevize spuse:

Are sens
Marcus
Marcus
  • 0
Isaac Asimov (1920-1992) este unul dintre „cei trei mari autori” ai literaturii SF, alături de Arthur C. Clarke și Robert A. Heinlein.
S-a născut în Rusia, dar la trei ani a emigrat cu familia în Statele Unite. A studiat chimia și în 1948 a obținut doctoratul în biochimie. A publicat peste 500 de cărți (romane, culegeri de povestiri, popularizare științifică, memorialistică și poezie).
Opera sa principala constă în trei mari serii:  Imperiul, Fundația și Roboții. Seriile sunt publicate integral la editura Paladin. 
mai puțin

  • 15 March 2024 08:29