― Atunci, de undeva din teritoriile Fundaţiei?
― Ca să fiu sincer, nu.
Kendray o privi cu atenţie pe Bliss. Apoi îşi mută privirea asupra lui Trevize.
― Iată o complicaţie, Domnule Consilier, spuse el. Nefiind vorba de o lume a Fundaţiei, s-ar putea să fie nevoie de ceva mai mult timp pentru a obţine un duplicat.
Întrucât nu sunteţi cetăţean al Fundaţiei, Domnişoară Bliss, trebuie să-mi spuneţi numele planetei pe care v-aţi născut şi al planetei al cărei cetăţean sunteţi. După aceea, vom aştepta să sosească duplicatul documentelor dumneavoastră.
― Uite ce e, Domnule Kendray, spuse Trevize. Nu văd motivul pentru care suntem întârziaţi. Sunt un înalt demnitar al guvernului Fundaţiei şi mă aflu aici într-o misiune de mare importanţă. N-ar trebuisă fiu reţinut şi întârziat pentru o banală problemă cu documentele.
― Nu am ce face, Domnule Consilier. Dacă ar fi după mine, v-aş lăsa chiar acum să
coborâţi pe Comporellon, dar am o carte groasă plină de reguli care îmi dirijează fiecare acţiune. Trebuie să respect regulamentul, altfel se va întoarce împotriva mea... Desigur, bănuiesc că sunteţi aşteptat de o personalitate a guvernului. Îmi spuneţi cine este, şi iau legătura cu dânsul. Dacă îmi ordonă să vă las să treceţi, atunci asta este, vă las.
Trevize ezită un moment.
― N-ar fi înţelept, Domnule Kendray, spuse el. Pot vorbi cu superiorul dumitale imediat?
― Bineînţeles, dar nu aşa, pe nepregătite...
― Sunt sigur că va veni imediat ce va înţelege că vorbeşte cu un demnitar al Fundaţiei...
― De fapt, spuse Kendray, fie vorba între noi, asta nu ar face decât să înrăutăţească
lucrurile. Vedeţi, noi nu facem parte din teritoriul aflat sub controlul direct al Fundaţiei. Noi venim cu titlul de Putere Asociată, şi ne luăm foarte în serios. Oamenii au mare grijă să nu apară ca nişte marionete ale Fundaţiei ― folosesc o expresie populară, înţelegeţi ― şi fac tot
posibilul pentru a-şi demonstra independenţa. Superiorul meu s-ar aştepta să obţină o apreciere favorabilă mai degrabă dacă s-ar opune să vă facă vreun favor.
Figura lui Trevize se întunecă:
― Şi tu gândeşti la fel?
Kendray dădu din cap:
― Eu sunt în afara politicii, domnule. Nimeni nu îmi dă vreun premiu, orice aş face.
Să zic mersi dacă îmi primesc salariul. Însă pot primi note proaste, cu foarte mare uşurinţă.
Aş dori să nu mi se întâmple aşa ceva.
― Ştii, având în vedere poziţia mea, aş putea avea grijă de tine.
― Nu, domnule. Îmi cer scuze dacă sună a impertinenţă, dar nu cred că puteţi... Şi, domnule, mi-e jenă s-o spun, dar să nu-mi oferiţi ceva de valoare. S-au dat exemple cu funcţionari corupţi, şi în zilele astea se pricep foarte bine să-i descopere.
― Nici nu mă gândeam să te mituiesc. Mă gândeam numai la ce-ţi poate face Primarul de pe Terminus dacă te amesteci în misiunea mea.
― Domnule Consilier, atâta vreme cât mă pot ascunde în spatele regulamentului, sunt în perfectă siguranţă. Dacă membrii Prezidiului Comporellian vor fi pedepsiţi în vreun fel de către Fundaţie, asta-i treaba lor, nu a mea... Dar dacă vă poate ajuta cu ceva, domnule, vă
putem lăsa pe dumneavoastră doi să pătrundeţi cu nava. O lăsaţi pe Domnişoara Bliss la staţia de intrare, o vom ţine o vreme şi apoi o vom trimite jos, imediat ce ne parvin duplicatele documentelor. Dacă din vreun anume motiv nu vom putea obţine aceste documente, o vom trimite înapoi pe lumea dânsei, cu un transport comercial. Mă tem totuşi că în acest din urmă caz, cineva va trebui să suporte costul călătoriei.
Trevize surprinse expresia lui Pelorat.
― Domnule Kendray, făcu el, pot să-ţi vorbesc între patru ochi, în cabina de pilotaj?
― Foarte bine, însă nu pot rămâne multă vreme la bord, altfel voi fi luat la întrebări.
― N-o să dureze mult, spuse Trevize.
În cabina de pilotaj, Trevize avu grijă să închidă foarte bine uşa, apoi spuse cu voce joasă:
― Am fost în multe locuri, Domnule Kendray, dar n-am văzut nicăieri atâta zel şi minuţiozitate în aplicarea regulamentelor de imigrare, mai ales că este vorba de cetăţeni ai Fundaţiei, şi demnitari pe deasupra.
― Dar tânăra femeie nu este cetăţean al Fundaţiei.
― Chiar şi aşa.
― Situaţia se schimbă tot timpul..., spuse Kendray. Am avut multe scandaluri şi, în acest moment, disciplina s-a înăsprit. Dacă veţi reveni la anul, s-ar putea să nu întâmpinaţi nici un fel de problemă, dar în acest moment nu vă pot ajuta cu nimic.
― Încearcă, Domnule Kendray, spuse Trevize cu o voce suavă. Mă las pe mâinile tale, şi te rog să mă ajuţi, ca între bărbaţi. Pelorat şi cu mine suntem de multă vreme în misiunea asta. El şi cu mine. Doar el şi cu mine. Suntem prieteni buni, dar din când în când te simţi cam singur, dacă înţelegi ce vreau să spun. Acum câtva timp, Pelorat a dat peste această micuţă domnişoară. Nu trebuie să-ţi spun ce s-a întâmplat, dar am hotărât să
o luăm şi pe ea cu noi. Ne mai folosim de ea uneori, iar asta ne face bine la sănătate. Acum, problema este că Pelorat are o legătură pe Terminus. Eu n-am nici o obligaţie, mă înţelegi, însă Pelorat este ceva mai bătrân, şi a ajuns la o vârstă când bărbaţii devin un pic...
disperaţi. Are nevoie să-şi regăsească tinereţea, sau ceva de genul ăsta. Nu o poate părăsi.
În acelaşi timp, dacă Bliss este menţionată vreodată în mod oficial, la întoarcerea pe Terminus va avea parte de o grămadă de mizerii. Înţelegi sper că nu este nimic rău în ce face el. Domnişoara Bliss, aşa cum îşi spune ea însăşi ― un nume foarte potrivit, având în vedere profesiunea ei ― nu excelează în inteligenţă; nu pentru aşa ceva avem noi nevoie de ea. Chiar este obligatoriu să o pui şi pe ea în raport? Ne poţi menţiona doar pe mine şi pe Pelorat. Când am plecat de pe Terminus nu mai figura nimeni altcineva la bord. La urma urmelor, nu poartă nici un fel de boală. Ai observat şi tu.
Kendray făcu o grimasă: