― Aici este de-a dreptul lux, spuse el.

― Aşa cum spui dumneata, Domnule Consilier, evităm luxul inutil; luxul ostentativ; luxul excesiv şi extravagant. Acesta însă este un lux privat, şi are un scop precis. Eu muncesc din greu şi port o mare responsabilitate. Am nevoie de un loc unde să pot uita, pentru o vreme, greutăţile muncii mele.

― Toţi Comporellienii beneficiază de un astfel de lux privat, DoamnăMinistru? întrebă Trevize.

― Depinde cât de mult muncesc şi ce responsabilităţi au. Puţini îşi pot permite; puţini merită, sau ― mulţumită codului nostru etic ― doresc.

― Dar tu, Doamnă Ministru, îţi poţi permite, meriţi, şi... Îţi doreşti?

—. Rangul, pe lângă îndatoriri, are şi privilegii, spuse Doamna Ministru. Acum ia loc, Domnule Consilier. Povesteşte-mi despre aiurelile tale.

Se aşeză pe canapea, care se înfundă uşor sub greutatea ei; apoi arătă cu degetul spre un fotoliu la fel de moale, din care Trevize o putea privi din faţă, de la o distanţă nu prea mare.

Trevize luă loc:

― Aiureli, Doamnă Ministru?

Doamna Ministru adoptă o poziţie relaxantă, sprijinindu-şi cotul drept pe o pernuţă:

― Într-o discuţie particulară nu e cazul să respectăm cu prea mare scrupulozitate regulile unui dialog oficial. Poţi să-mi spui Lizalor. Iar eu îţi voi spune Trevize... Spune-mi ce ai în minte, Trevize, şi hai să analizăm împreună.

Trevize puse picior peste picior şi se lăsă pe spate în scaun:

― Vezi tu, Lizalor, mi-ai dat de ales între a preda nava de bună voie şi a face faţă unui proces oficial. În ambele cazuri, te alegi cu nava... Cu toate acestea, ai făcut tot posibilul să mă convingi că prima variantă e mai bună. Eşti dispusă să-mi oferi o altă navă, astfel încât prietenii mei şi cu mine să putem merge oriunde am dori. Ba chiar am putea rămâne aici, pe Comporellon, primind cetăţenie. Încă un mic detaliu: mi-ai acordat cincisprezece minute pentru a mă consulta cu prietenii mei. M-ai adus aici, în propriul tău apartament, în timp ce prietenii mei se bucură şi ei acum, probabil, de apartament confortabil. Pe scurt, Lizalor, mă mituieşti cu disperare, pentru ca să-ţi încredinţez nava fără a trece printr-un proces public.

― Haide, Trevize, nu crezi că pot avea şi eu impulsuri umane?

― Nu.

― Sau nu crezi că o înţelegere amiabilă ar fi mai rapidă şi mai convenabilă decât un proces?

― Nu în condiţiile tale! Aş putea oferi o cu totul altă sugestie.

― Şi anume?

― Procesul are un mare dezavantaj: este o afacere publică. Te-ai referit de câteva ori la sistemul legal foarte riguros, şi bănuiesc că ar fi greu de aranjat un proces fără ca acesta să fie înregistrat în întregime. Dacă lucrurile sau aşa, Fundaţia va afla de el, şi va trebui să le predai nava imediat ce se încheie procesul.

― Bineînţeles, spuse Lizalor cu o expresie neutră. Nava aparţine Fundaţiei.

― Însă, spuse Trevize, un acord neoficial cu mine nu ar trebui înregistrat ca document oficial. Tu ai obţine nava şi, din moment ce Fundaţia nu va afla nimic ― nu ştie nici măcar că noi ne găsim acum pe această planetă ― Comporellon ar putea-o păstra. Sunt sigur că aceasta este intenţia voastră.

― De unde ţi-a venit o astfel de idee?

Expresia ei era în continuare impasibilă:

― Nu facem parte din Confederaţia Fundaţiei?

― Nu chiar. Statutul vostru este acela de Putere Asociată. Pe orice hartă Galactică în care lumile membre ale Fundaţiei ar fi prezentate în roşu, Comporellon şi lumile care depind de ea ar fi prezentate ca un petic roz.

― Chiar şi aşa, ca Putere Asociată, suntem dispuşi să colaborăm în condiţii bune cu Fundaţia.

― Serios? Oare Comporellon nu visează la independenţă totală? Poate chiar la rolul de conducător? Sunteţi o lume veche. Aproape toate lumile se pretind mai vechi decât sunt în realitate, dar Comporellon chiar este o lume veche.

Un zâmbet rece primi permisiunea de a traversa faţa Doamnei Ministru Lizalor:

― Cea mai veche, dacă ar fi să-i credem pe unii dintre exaltaţii noştri.

― Să nu fi existat oare o vreme când Comporellon conducea un grup relativ mic de lumi? Oare nu visaţi încă la recuperarea acelei puteri, acum pierdută?

― Crezi că visăm la un ţel atât de imposibil? Ţi-am spus că aiurezi, chiar înainte de a-ţi cunoaşte gândurile, însă acum, că le cunosc, am convingerea că spui prostii.

― Visurile pot fi imposibile, însă nu pot fi împiedicate. Terminus, plasată la marginea Galaxiei şi cu o istorie de doar cinci secole, mai scurtă decât a oricărei arte lumi, conduce toată Galaxia. Şi Comporellon să nu fie în stare? Ei?

Zâmbea.

Lizalor păstra o expresie de seriozitate:

― Ni s-a dat de înţeles că Terminus a ajuns în această poziţie prin derularea Planului Seldon.

― Acesta este fundamentul psihologic al superiorităţii sale, care va dura doar atâta vreme cât oamenii vor crede în el. S-ar putea ca guvernul Comporellon să nu creadă. Chiar şi aşa, însă, Terminus-ul se mai bucură de avantajul tehnologic. Poziţia privilegiată a Terminus-ului se bazează, fără îndoială, pe tehnologia sa avansată... un exemplu este nava gravitică pe care voi sunteţi dornici să puneţi mâna. Nici o altă lume în afară de Terminus nu dispune de nave gravitice. Comporellon, dacă ar avea una şi ar afla în detaliu cum funcţionează, ar face un enorm pas tehnologic înainte. Nu cred că ar fi suficient pentru a trece înaintea Terminus-ului, dar poate că aşa îşi închipuie guvernul vostru.

― Nu-ţi dai seama ce spui, făcu Lizalor. Orice guvern care ar păstra nava pe ascuns ar avea de înfruntat mânia Fundaţiei. Iar istoria arată că nu-i bine să superi Fundaţia.

― Mânia Fundaţiei nu s-ar putea manifesta decât dacă ar şti că are un motiv întemeiat, spuse Trevize.

― În acest caz, Trevize ― presupunând că ceea ce spui tu nu este o simplă aiureală ― n-ar fi spre binele tău să ne predai nava şi să începi negocierea? Conform raţionamentului tău, am plăti bine pentru şansa de a o obţine pe ascuns.

― Şi după aceea, veţi avea încredere în mine că n-am să vă pârăsc Fundaţiei?

― Bineînţeles. Pentru că va trebui să aminteşti şi rolul jucat de tine.

― Aş putea spune că am fost constrâns.

― Da. Însă bunul tău simţ îţi spune că Primarul nu te va crede niciodată... Hai să ajungem la o înţelegere.

Trevize dădu din cap:

― Nu, Doamnă Lizalor. Nava este şi trebuie să rămână a mea. După cum ţi-am spus, în caz că încercaţi să intraţi în ea cu forţa, va exploda cu o putere extraordinară. Te asigur că spun adevărul. Să nu crezi că este o cacialma.

― Tu ai putea-o deschide, şi ai putea reprograma computerul.

― Bineînţeles, dar n-am s-o fac.

Lizalor oftă adânc:

― Ştii, te-am putea obliga să-ţi schimbi părerea... mă gândesc că poate ţii la prietenii tăi.

― Vrei să-i torturezi, Doamnă Ministru? Asta este legea voastră?