În lipsa acestei atenţii, toate părţile Gaiei pot suferi. Nimeni nu-şi doreşte o erupţie vulcanică inutilă, nu-i aşa?
― Nu, spuse Trevize. Nu una inutilă.
― Nu pari impresionat.
― Uite ce e, spuse Trevize. Avem lumi mai reci decât media, şi lumi mai calde; lumi care în cea mai mare parte sunt constituite din păduri tropicale, şi lumi care au savane imense. Nu există două lumi la fel, şi fiecare dintre ele reprezintă un cămin pentru cei obişnuiţi cu ea. Eu sunt obişnuit cu clima relativ blândă a Terminus-ului ― de fapt, noi am domesticit-o până la o moderaţie aproape egală cu cea a Gaiei ― dar îmi place să plec, cel puţin pentru scurtă vreme, spre ceva diferit. Bliss, ceea ce avem noi, şi Gaia nu are, este variaţia. Dacă Gaia se extinde şi devine Galaxia, toate lumile din Galaxie vor fi obligate să
aibă o climă blândă? Monotonia ar fi insuportabilă.
― Dacă lucrurile stau astfel, spuse Bliss, şi dacă variaţia pare de dorit, atunci se va menţine variaţia.
― Ca un cadou de la comitetul central, ca să spun aşa? făcu sec Trevize. Şi concesia să fie cât mai mică, de parcă ar da-o din buzunar? Aş prefera să las acest lucru pe seama naturii.
― Dar voi nu l-aţi lăsat pe seama naturii. Fiecare lume locuită din Galaxie a fost modificată. Fiecare a fost găsită într-o stare naturală inconfortabilă pentru oameni, dar transformată până când a devenit cât mai blândă posibil. Dacă această lume este rece, sunt sigură că locuitorii săi nu au putut-o încălzi mai mult fără un cost inacceptabil. Chiar şi aşa, porţiunile locuite probabil că sunt încălzite artificial pentru a fi cât mai blânde. Aşa că
n-are rost să faci morala asta trufaşă cu natura care este lăsată să decidă singură asupra climei lumilor.
― Presupun că prin tine vorbeşte Gaia, spuse Trevize.
― Bineînţeles. Eu sunt Gaia.
― Atunci, dacă Gaia este atât de sigură pe superioritatea ei, ce nevoie mai aveţi de decizia mea? De ce n-aţi mers mai departe, fără mine?
Bliss făcu o pauză, ca pentru a-şi aduna gândurile. Apoi spuse:
― Pentru că nu este înţelept să ai prea multă încredere în tine însuţi. Pentru noi este firesc să ne vedem calităţile mai limpede decât ne vedem defectele. Noi ne dorim să facem ceea ce este corect; nu ceea ce ni se pare a fi corect, ci ceea ce este corect în mod obiectiv, dacă se poate spune aşa. Tu pari a fi cea mai la îndemână soluţie pentru a descoperi acest lucru, deci ne lăsăm ghidaţi de tine.
― Dreptatea mea este atât de obiectivă, spuse Trevize cu tristeţe, încât nici măcar nu-mi înţeleg propria decizie şi îi caut justificarea.
― O vei găsi, spuse Bliss.
― Sper, spuse Trevize.
― De fapt, prietene, spuse Pelorat, am impresia că această discuţie i-a dat câştig de cauză lui Bliss, fără a fi nevoie de prea mult efort. De ce nu recunoşti că argumentele ei justifică decizia ta? Gaia este valul care va aduce viitorul pentru omenire.
― Pentru că, spuse Trevize cu asprime, în momentul în care am luat decizia nu aveam aceste argumente. Nu ştiam nici unul dintre aceste detalii despre Gaia. Altceva m-a influenţat, cel puţin inconştient. Ceva fundamental, care nu depinde de detaliile Gaiei. Asta trebuie să găsesc eu.
Pelorat ridică o mână împăciuitoare:
― Nu te enerva, Golan.
― Nu mă enervez. Mă aflu pur şi simplu sub o tensiune insuportabilă. Nu vreau să fiu buricul Galaxiei.
― Nu te condamn, Trevize, spuse Bliss, şi îmi pare sincer rău că soarta te-a obligat să
îţi asumi acest rol... Când vom ateriza pe Comporellon?
― Peste trei zile, spuse Trevize, şi numai după ce ne vom opri la una dintre staţiile orbitale de intrare.
― N-ar trebui să avem nici o problemă, nu-i aşa? spuse Pelorat.
Trevize ridică din umeri:
― Depinde de numărul navelor care se apropie de planetă, de numărul staţiilor de intrare, şi, în primul rând, de regulamentul specific care permite sau refuză intrarea.
Regulamentele astea se schimbă din când în când.
Pelorat interveni, indignat:
― Cum adică, să ne refuze intrarea? Cum ar putea ei să refuze intrarea unor cetăţeni ai Fundaţiei? Comporellon nu face parte din dominionul Fundaţiei?
― Ei bine, da... şi nu. Există o problemă legală delicată în jurul acestui subiect, şi nu ştiu sigur cum o interpretează cei de pe Comporellon. Presupun că există probabilitatea să
ni se refuze intrarea, dar nu cred că este o probabilitate mare.
― Şi dacă suntem refuzaţi, ce facem?
― Nu ştiu prea bine, spuse Trevize. Să aşteptăm şi să vedem ce se întâmplă. După
aceea vom face planuri, în funcţie de noua situaţie.
11
Se aflau acum suficient de aproape de Comporellon pentru a-l vedea ca pe un glob de mari dimensiuni, fără a mai avea nevoie de mărirea telescopică. Dacă se făcea însă uz de telescop, se puteau vedea chiar şi staţiile de intrare. Se aflau mult mai departe de planetă
decât majoritatea celorlalte structuri de pe orbită, şi erau bine luminate.
Far Star apropiindu-se în direcţia polului sud, jumătate din planetă era permanent luminată de soare. Staţiile de intrare aflate în partea întunecată se vedeau mai clar, ca nişte scântei luminoase. Erau plasate pe un arc de cerc în jurul planetei, la distanţe egale. Şase dintre ele erau vizibile (plus şase pe partea luminată, fără îndoială) şi înconjurau planeta cu viteze constante, identice.