― Şi nici mie să îl abandonez pe Pel, spuse Bliss întinzând o mână şi mângâind obrazul lui Pelorat.
― Foarte bine, atunci. În scurtă vreme vom fi gata să facem Saltul spre Comporellon şi după aceea, să sperăm, ne vom îndrepta... spre Pământ.
Partea a doua
Comporellon
CAPITOLUL 3
La staţia de intrare
9
BLISS INTRĂ ÎN CAMERĂ ŞI SPUSE:
― Ţi-a spus Trevize că dintr-un moment într-altul vom face Saltul prin hiperspaţiu?
Pelorat, aplecat asupra video-discului, ridică privirea şi spuse:
― Ca să spun drept, a băgat doar capul pe uşă şi mi-a spus: "Într-o jumătate de oră."
― Gândul la Salt mă nelinişteşte, Pel. Nu mi-a plăcut niciodată. Am aşa un sentiment ciudat, de parcă mă întorc pe dos.
Pelorat păru un pic surprins:
― Bliss dragă, nu mi-am închipuit niciodată că ai făcut călătorii spaţiale.
― Nu am călătorit foarte mult, şi când spun asta mă refer doar la aspectul meu de component. Gaia însăşi nu are ocazia de a face călătorii spaţiale regulate. Prin natura mea/noastră/Gaiei, eu/noi/Gaia nu explorăm, nu ne ocupăm cu comerţul, şi nu facem călătorii de plăcere în spaţiu. Totuşi, cineva trebuie să stea la staţiile de intrare.
― Ca atunci când am avut marele noroc de a te întâlni pe tine.
― Da, Pel.
Îi surâse cu afecţiune:
― Uneori, Gaia vizitează Sayshell-ul sau alte regiuni stelare, din diverse motive... de obicei clandestine. Dar, clandestine sau nu, asta presupune Saltul; iar atunci când orice parte din Gaia face Saltul, şi Gaia îl face.
― E foarte neplăcut, spuse Pel.
― Ar putea fi şi mai rău. Cea mai mare parte din masa Gaiei nu suferă din cauza Saltului, aşa că efectul este foarte mult diminuat. Însă eu am impresia că îl simt mult mai intens. Aşa cum îi tot spun lui Trevize, deşi tot ceea ce alcătuieşte Gaia este Gaia, componentele individuaie nu sunt identice. Avem fiecare diferenţele noastre, şi structura mea este ― din cine ştie ce motiv ― deosebit de sensibilă la Salt.
― Stai! spuse Pelorat amintindu-şi deodată. Trevize mi-a explicat mai demult. Situaţia neplăcută apare în navele obişnuite. La intrarea în hiperspaţiu părăseşti câmpul gravitaţional Galactic, şi revii atunci când te întorci în spaţiul normal. Senzaţia este produsă
de aceste schimbări. Dar Far Star este o navă gravitică. Ea nu depinde de câmpul gravitaţional, şi deci nu îl părăseşte cu adevărat, pentru ca apoi să revină la el. Din acest motiv, nu vom simţi nimic. Te pot asigura de acest lucru, dragă, pe baza experienţei mele personale.
― Dar este minunat! Ce bine ar fi fost dacă am fi discutat despre asta mai devreme.
M-aş fi scutit de foartă multă nelinişte.
― Mai există şi un alt avantaj.
Pelorat deveni expansiv, în rolul său neobişnuit de profesor în probleme de astronautică:
― Pentru a realiza Saltul, navele obişnuite trebuie să se îndepărteze până la o distanţă
foarte mare ― în spaţiul normal ― faţă de corpurile cereşti masive. Unul dintre motive este acesta: cu cât eşti mai aproape de o stea, cu atât este mai intens câmpul ei gravitaţional, şi cu atât mai pronunţate sunt senzaţiile care însoţesc Saltul. Apoi, de asemeni, cu cât este mai intens câmpul gravitaţional, cu atât sunt mai complicate ecuaţiile care trebuiesc rezolvate pentru a efectua un Salt fără probleme şi pentru a ajunge în punctul dorit. Însă
într-o navă gravitaţională nu se poate vorbi de o senzaţie datorată Saltului. În plus, această
navă are un computer deosebit, care poate rezolva ecuaţii foarte complexe cu o deosebită
uşurinţă şi rapiditate. Rezultatul este că în loc să se îndepărteze timp de două săptămâni de o stea pentru a ajunge la o distanţă confortabilă, Far Star nu trebuie să călătorească decât două sau trei zile. Asta deoarece nu suntem supuşi unui câmp gravitaţional, deci nici efectelor inerţiale ― recunosc că nu înţeleg, dar aşa mi-a spus Trevize ― şi putem accelera mult mai rapid decât ar putea-o face o navă obişnuită.
― Este nemaipomenit, spuse Bliss. Trev merită toată admiraţia pentru că poate conduce o navă atât de neobişnuită.
Pelorat se încruntă uşor:
― Te rog, Bliss. Spune "Trevize".
― Bine, bine. Însă în absenţa lui, mă mai relaxez şi eu puţin.
― Nu te relaxa. N-ar fi bine să încurajezi deloc acest obicei. E atât de sensibil în privinţa numelui!
― Nu în privinţa numelui. Este sensibil în ceea ce mă priveşte. Nu mă place.
― Nu este adevărat, spuse Pelorat cu toată convingerea. Am vorbit cu el... Haide, haide, nu te încrunta. Am fost cât se poate de diplomat. M-a asigurat că nu te antipatizează.
Are suspiciuni vizavi de Gaia, şi este nemulţumit de faptul că a trebuit să o aleagă ca model pentru viitorul omenirii. Trebuie să-i tolerăm această atitudine. Va reuşi să depăşească