― La fel şi circuitele computerului?

― Într-adevăr. În sfârşit, aşa mi s-a spus. N-am verificat niciodată.

― Aha, bine. Mie nu-mi trebuie decât documentele navei: numărul motorului, locul de fabricaţie, codul de identificare, ştiţi, toată bucătăria... Le găsesc în computer, sunt sigur, şi probabil că într-o jumătate de secundă îmi poate oferi formularul de care am nevoie.

Operaţia dură cu foarte puţin mai mult de o jumătate de secundă. Kendray privi din nou înjur:

― Dumneavoastră trei sunteţi toţi oamenii de la bord?

― Da, spuse Trevize.

― Nici un animal viu? Plante? Starea de sănătate?

― Nu. Nu. Bună, spuse crispat Trevize.

― Hum! făcu Kendray notând-şi ceva. Vreţi să vă aşezaţi mâna aici? Simplă rutină... Mâna dreaptă, vă rog.

Trevize privi aparatul fără nici un pic de bunăvoinţă. Se utiliza pe o scară din ce în ce mai largă, şi devenea din ce în ce mai sofisticat. Aproape că îţi puteai da seama de înapoierea tehnologică a unei lumi dintr-o singură privire, după vechimea microdetectorului folosit. Acum nu mai existau decât puţine lumi, înapoiate, unde microdetectorul nu era folosit. Începutul venise odată cu prăbuşirea finală a Imperiului, pe măsură ce fiecare fragment al întregului începuse să se preocupe de protejarea împotriva bolilor şi microorganismelor străine.

― Ce este ăsta? întrebă Bliss cu voce înceată şi curioasă, întinse gâtul pentru a vedea aparatul dintr-o parte, apoi din cealaltă.

― Un microdetector, spuse Pelorat, bănuiesc că aşa se numeşte.

― Nu este nici un secret, adăugă Trevize. Un aparat care cercetează automat o părticică din corpul tău, pe dinafară şi pe dinăuntru, căutând orice microorganism capabil să transmită vreo boală.

― Acesta face şi o clasificare, spuse Kendray pe un ton în care se desluşea mândria. A fost realizat chiar aici, pe Comporellon... Şi, dacă nu vă supăraţi, aş dori totuşi să puneţi mâna dreaptă aici.

Trevize introduse mâna dreaptă în aparat, şi privi o serie de semne roşii dansând deasupra unui set de linii orizontale. Kendray atinse un contact, şi imediat apăru un facsimil în culori.

― Va trebui să semnaţi asta, domnule, spuse el.

Trevize semnă.

― Cât de grav bolnav sunt? întrebă el. Nu mă aflu în foarte mare pericol, nu-i aşa?

― Nu sunt medic, spuse Kendray, aşa că nu vă pot spune cu precizie, însă nu apare nici un indiciu care să impună întoarcerea dumneavoastră din drum sau punerea în carantină. Pe mine, altceva nici nu mă interesează.

― Ce diagnostic fericit pe capul meu! spuse sec Trevize.

Apoi îşi scutură mâna pentru a scăpa de câteva uşoare furnicături.

― Este rândul dumneavoastră, domnule, spuse Kendray.

Pelorat introduse mâna, cu o oarecare ezitare. După aceea, semnă facsimilul.

― Şi dumneavoastră, doamnă?

Câteva momente mai târziu Kendray privea rezultatele, spunând:

― N-am mai văzut niciodată aşa ceva.

Ridică ochii spre Bliss, cu o expresie de uimire şi respect:

― Sunteţi negativă. Complet negativă.

Bliss îi adresă un zâmbet plăcut:

― Ce drăguţ!

― Da, doamnă. Vă invidiez.

Reveni la primul facsimil, şi spuse:

― Actele dumneavoastră de identitate, Domnule Trevize.

Trevize i le prezentă. Kendray le privi, apoi ridică privirea, încă o dată surprins:

― Consilier în Parlamentul Terminus-ului?

― Exact.

― Înalt demnitar al Fundaţiei?

― Foarte exact, spuse rece Trevize. Aşa că hai să terminăm mai repede toată chestia asta, vrei?

― Sunteţi comandantul acestei nave?

― Da, sunt.

― Scopul vizitei?

― Securitatea Fundaţiei, şi ăsta este singurul răspuns pe care îl primeşti. Sper că înţelegi, nu?

― Da domnule. Cat timp intenţionaţi să rămâneţi?

― Nu ştiu. Poate o săptămână.

― Foarte bine. Şi dumnealor?

― Dânsul este Dr. Janov Pelorat, spuse Trevize. Ai aici semnătura lui, şi garantez eu pentru el. Este savant şi mă asistă în chestiunea pentru care mă aflu aici.

― Înţeleg, domnule, totuşi trebuie să-i verific actele de identitate. Regulamentele sunt regulamente, şi mă tem că nu am ce face. Sper că mă înţelegeţi, domnule.

Pelorat îi prezentă documentele. Kendray aprobă cu o mişcare a capului.

― Şi dumneavoastră, domnişoară? întrebă el.

― Nu e nevoie să o mai deranjezi pe domnişoara, spuse încet Trevize. Garantez şi pentru ea.