― Dacă pui problema în felul acesta, spuse Trevize, ar fi într-adevăr o treabă
imposibilă, dar noi nu căutăm obiecte, noi căutăm viaţă; mai mult, viaţă inteligentă. Şi o avem pe Bliss, iar ea are capacitatea de a detecta inteligenţa, nu-i aşa?
98
Bliss îl privi acuzator pe Trevize:
― Am reuşit în sfârşit să o adorm. Mi-a fost extrem de greu. Era dezlănţuită. Din fericire, nu cred că i-am provocat vreo stricăciune.
Trevize spuse cu răceală:
― Ai putea încerca să i-l scoţi din minte pe Jemby, ştii, din moment ce este sigur că n-am nici cea mai mică intenţie de a mă întoarce pe Solaria.
― Pur şi simplu, să-i elimin o fixaţie, nu-i aşa? Ce ştii tu despre lucrurile astea, Trevize? Tu nu ai tatonat niciodată o minte. Nu ai nici cea mai mică idee despre complexitatea ei. Dacă ai şti câtuşi de puţin ceva despre cum funcţionează mintea, nu ai vorbi despre înlăturarea unei fixaţii ca şi cum ar trebui să scoţi o lingură cu gem dintr-un borcan.
― Bine, măcar slăbeşte-i-o.
― Aş putea-o slăbi puţin, după o lună de pătrundere atentă.
― Ce vrei să spui prin pătrundere?
― Nu pot explica unuia care nu ştie.
― Atunci, ce ai de gând să faci cu copilul?
― Nu ştiu încă; trebuie să mă gândesc foarte bine.
― În cazul acesta, spuse Trevize, hai să-ţi spun eu ce vom face cu această navă.
― Ştiu ce ai de gând să faci. Mergem înapoi pe Noul Pământ şi mai facem o încercare cu încântătoarea Hiroko, dacă ne promite însă că de data asta nu te va mai infecta.
― Nu, spuse el, dimpotrivă. M-am răzgândit. Mergem pe Lună... acesta este numele satelitului, din câte mi-a spus Janov.
― Satelitul? Pentru că este lumea cea mai la îndemână? Nu m-am gândit la asta.
― Nici eu. Şi nici altcineva. Nicăieri în Galaxie nu există un satelit care să merite vreun pic de atenţie. Dar acest satelit, fiind supradimensionat, este unic. Mai mult, anonimatul Pământului este şi pentru el o foarte bună protecţie. Dacă nu găseşti Pământul, nu poţi găsi nici Luna.
― Este locuibil?
― La suprafaţă, nu. Dar nu este deloc radioactiv, deci nu este complet nelocuibil. Ar putea avea viaţă ― o viaţă foarte bogată, chiar ― sub suprafaţă. Şi, desigur, tu vei fi capabilă
să ne spui dacă este aşa, după ce ne vom apropia suficient de mult.
Bliss ridică din umeri:
― Am să încerc... Însă ce te-a făcut să te gândeşti aşa, deodată, la varianta satelitului?
Trevize răspunse calm:
― M-am gândit la ceea ce a făcut Fallom atunci când era la comenzi.
Bliss aşteptă, ca şi cum se aştepta la explicaţii suplimentare, apoi ridică din nou din umeri:
― Orice ar fi fost, bănuiesc că n-ai fi avut această inspiraţie dacă ţi-ai fi dat frâu liber impulsului criminal.
― N-am avut intenţia să o ucid, Bliss.
Bliss dădu din mână:
― În regulă. Fie. Acum ne îndreptăm spre Lună?
― Da. Şi, din precauţie, nu merg prea repede. Dar dacă totul merge bine, vom fi în apropierea sa în treizeci de ore.
99
Luna era o suprafaţă pustie. Trevize privi cum sub ei alunecă porţiunea strălucitoare.
O panoramă monotonă formată din cratere şi zone muntoase, şi din umbre negre pe fundal luminos. Solul prezenta schimburi subtile ale culorilor, şi rare întinderi plate întrerupte de cratere.
Pe măsură ce se apropiau de emisfera întunecată, umbrele creşteau în lungime până
când, în cele din urmă, se contopiră. O vreme, în urma lor, vârfurile munţilor străluciră în lumină, ca nişte stele mari, eclipsându-şi suratele de pe cer. Apoi dispărură, şi cerul fu luminat doar de razele ceva mai slabe ale Pământului, o sferă mare albastru-albă, plină
ceva mai mult decât jumătate. Apoi nava lăsă în urmă Pământul, care se scufundă sub orizont astfel încât rămaseră în întuneric beznă dedesubt, iar deasupra doar cu o pulbere vagă de stele, care pentru Trevize, crescut pe lumea lipsită de stele a Terminus-ului, erau şi aşa suficient de fascinante.
Apoi, în faţă, apărură noi puncte luminoase, la început una sau două, apoi altele, mărindu-se, îngroşându-se, fuzionând. Şi, imediat, depăşiră terminatorul intrând în emisfera luminată. Soarele răsări cu o splendoare infernală, în timp ce ecranul se schimbă, cercetând suprafaţa solului de dedesubt printr-un filtru polarizant.
Trevize îşi dădea bine seama că era inutil să spere a găsi o cale de intrare în interiorul locuit (dacă exista aşa ceva) printr-o simplă examinare făcută cu ochiul liber. Avea de examinat o suprafaţă imensă.