mişcare perfect umană, Trevize spuse:
― Eşti cu adevărat robot?
― Într-adevăr, domnule, spuse Daneel.
Figura lui Pelorat strălucea de bucurie.
― În vechile legende, spuse el, există referinţe la un robot numit Daneel. Eşti numit astfel în cinstea lui?
― Eu sunt acel robot, spuse Daneel. Nu este o legendă.
― O, nu, spuse Pelorat. Dacă eşti acel robot, ar trebui să fii vechi de mii de ani.
― Douăzeci de mii, spuse calm Daneel.
Pelorat părea stânjenit. Îl privi pe Trevize, care spuse, cu o urmă de mânie:
― Dacă eşti robot, îţi ordon să spui adevărul.
― Nu am nevoie să mi se ceară să spun adevărul, domnule. Eu trebuie să spun adevărul. Deci, domnilor, aveţi în faţă trei alternative. Fie sunt un om care vă minte; fie sunt un robot care a fost programat să creadă că are o vechime de douăzeci de mii de ani, însă în realitate nu are această vechime; fie sunt un robot într-adevăr vechi de douăzeci de mii de ani. Trebuie să hotărâţi ce alternativă acceptaţi ca fiind adevărată.
― Problema s-ar putea lămuri în cursul conversaţiei, spuse sec Trevize. De exemplu, este greu de crezut că acesta este interiorul Lunii. Nici lumina...
Ridică în acelaşi timp privirea, căci lumina era aproape identică cu lumina difuză şi blândă a soarelui, deşi pe cer nu se vedea soarele, ba mai mult, nu se vedea nici cerul.
― ...nici atracţia gravitaţională nu par credibile. Atracţia gravitaţională la suprafaţa acestei lumi ar trebui să fie mai mică de 0,2 g.
― Atracţia gravitaţională normală la suprafaţă ar fi de fapt 0,16 g, domnule. Însă cea de aici este creată cu ajutorul aceloraşi forţe care vă dau dumneavoastră, pe navă, senzaţia greutăţii normale, chiar dacă sunteţi în cădere liberă sau în mişcare accelerată. Alte necesităţi energetice, inclusiv lumina, sunt satisfăcute tot pe cale gravitaţională, deşi, acolo unde este mai avantajos, folosim energia solară. Materialele necesare sunt asigurate de solul Lunii, cu excepţia elementelor uşoare ― hidrogen, carbon şi azot ― pe care Luna nu le posedă. Acestea le obţinem capturând câte o cometă ocazională. O astfel de captură o dată
la un secol este mai mult decât suficientă pentru satisfacerea nevoilor noastre.
― Înţeleg că Pământul este inutilizabil, ca sursă de aprovizionare.
― Din nefericire, aşa este, domnule. Creierele noastre pozitronice sunt tot atât de sensibile la radioactivitate ca şi proteinele umane.
― Foloseşti pluralul, şi clădirea din faţa noastră pare vastă, minunată, rafinată... cel puţin, văzută din exterior. Deci mai sunt şi alte creaturi pe Lună. Oameni? Roboţi?
― Da, domnule. Avem pe Lună o ecologie completă, precum şi o cavitate vastă şi complexă care adăposteşte această ecologie. Creaturile inteligente sunt însă toate roboţi, mai mult sau mai puţin asemănători mie. Cu toate acestea, nu veţi vedea nici unul. Cât despre această locuinţă, este folosită doar de mine, şi este o construcţie care o imita exact pe cea în care am trăit acum douăzeci de mii de ani.
― Şi pe care ţi-o aminteşti în amănunt, nu-i aşa?
― Exact, domnule. Am fost construit, şi am existat o perioadă ― cât de scurtă mi se pare, acum ― pe Aurora, una dintre lumile Spaţiene.
― Cea cu...
Trevize se opri.
― Da, domnule. Cea cu câinii.
― Eşti la curent?
― Da, domnule.
― Şi cum ai ajuns aici, dacă la început ai trăit pe Aurora?
― Domnule, am venit aici la începuturile colonizării Galaxiei, pentru a împiedica crearea unui Pământ radioactiv. Împreună cu mine venise un alt robot, Giskard, care putea percepe şi modifica minţile.
― La fel ca Bliss?
― Da, domnule. Am dat greş, dintr-un anumit punct de vedere, şi Giskard şi-a încetat funcţionarea. Înainte de dezactivare, însă, mi-a transmis mie talentul său şi m-a însărcinat pe mine să am în continuare grijă de Galaxie; şi în special de Pământ.
― De ce în special de Pământ?
― În parte, datorită unui om, numit Elijah Baley. Un Pământean.
Pelorat interveni, entuziasmat:
― Golan, acesta este eroul legendar de care am adus vorba cu ceva vreme în urmă.
― Un erou legendar, domnule?
― Dr. Pelorat vrea să spună, explică Trevize, că este un personaj căruia i-au fost atribuite multe realizări, şi care întruneşte calităţile multor bărbaţi din istoria adevărată, sau poate chiar inventată.
Daneel se gândi un moment, apoi spuse foarte calm:
― Lucrurile nu stau astfel, domnilor. Elijah a fost un om adevărat, unul singur. Nu ştiu ce spun legendele dumneavoastră despre el, dar în istoria reală, fără el Galaxia poate că
nu ar fi fost niciodată colonizată. În cinstea lui, am făcut tot ce am putut pentru a salva Pământul după ce a devenit radioactiv. Colegii mei roboţi au fost împrăştiaţi în toată