Pelorat îşi drese glasul şi, îngroşându-şi vocea, vorbi rar, gesticulând in acelaşi timp, la fel ca şi Trevize, ca roboţii să se dea la o parte. Ca răspuns, unul dintre roboţi, poate o idee mai înalt decât ceilalţi, spuse ceva cu voce rece şi incisivă.
Pelorat se întoarse spre Trevize.
― Cred că a spus că suntem Străini.
― Răspunde-le că suntem fiinţe umane şi trebuie să asculte de ordinele noastre.
Apoi vorbi robotul, într-o Galactică stranie, dar inteligibilă.
― Înţeleg ce spui, Străine. Vorbesc Galactica. Noi suntem Roboţi Gardieni.
― Atunci m-ai auzit spunând că suntem fiinţe umane. În consecinţă, trebuie să asculţi ordinele noastre.
― Suntem programaţi să ascultăm doar de Stăpâni, Străine. Voi nu sunteţi Stăpâni, şi nici Solarieni. Stăpânul Bander nu a răspuns la apel, şi am venit să investigăm mai îndeaproape. Asta este datoria noastră. Am găsit o navă spaţială care nu este de provenienţă Solariană, câţiva Străini, şi toţi roboţii Bander inactivi. Unde este Stăpânul Bander?
Trevize dădu din cap, spunând încet şi clar:
― Nu ne dăm seama ce vrei să spui. Computerul navei noastre nu funcţionează cum trebuie. Ne-am apropiat de această planetă ciudată, fără vreo intenţie anume. Am aterizat pentru a descoperi unde ne aflăm. Am găsit toţi roboţii dezactivaţi. Nu ştiu ce s-a putut întâmpla.
― Povestea nu este credibilă. Dacă toţi roboţii de pe moşie sunt dezactivaţi şi energia lipseşte, Stăpânul Bander a murit. Nu este logic să presupunem că a murit chiar atunci când aţi aterizat voi, prin simplă coincidenţă. Trebuie să existe o legătură cauzală.
Trevize spuse, pe un ton nevinovat, cu intenţia de a încurca iţele, manifestând o neînţelegere proprie Străinilor.
― Dar energia nu lipseşte. Tu şi ceilalţi sunteţi activi.
― Noi suntem Roboţi Gardieni, spuse robotul. Noi nu aparţinem nici unui Stăpân. Aparţinem întregii lumi. Avem o sursa de alimentare independentă, atomică. Întreb încă o dată: Unde este Stăpânul Bander?
Trevize privi în jurul lui. Pelorat părea neliniştit; Bliss strângea din buze, dar era calmă. Fallom tremura, dar mâna lui Bliss îi atinse umărul, şi copilul se încorda uşor, pierzându-şi expresia facială. (Oare Bliss îl seda?)
― Pentru ultima oară, spuse robotul, unde este Stăpânul Bander?
― Nu ştiu, spuse apăsat Trevize.
Robotul dădu din cap, şi doi dintre colegii săi plecară în grabă.
― Colegii mei Gardieni, spuse el, vor cerceta locuinţa. Între timp, voi veţi fi reţinuţi pentru interogatoriu. Dă-mi obiectele acelea pe care le porţi în lateral.
Trevize făcu un pas înapoi:
― Sunt inofensive.
― Nu mişca! Nu te-am întrebat dacă sunt sau nu inofensive. Ţi le-am cerut.
― Nu.
Robotul făcu un pas rapid înainte, şi braţul său se întinse prea repede pentru ca Trevize să îşi dea seama ce se întâmplă. Mâna robotului îi prinse umărul; strânsoarea se accentuă, şi apăsă în jos. Trevize căzu în genunchi.
― Obiectele, spuse robotul. După care întinse cealaltă mână.
― Nu, gâfâi Trevize.
Bliss se repezi, scoase blasterul din holster înainte ca Trevize, imobilizat, să poată face ceva pentru a o împiedica, şi îl întinse robotului.
― Ţine, Gardian, spuse ea. Şi dacă mai aştepţi un moment... iată-l şi pe celălalt. Acum eliberează-mi colegul.
Robotul, ţinând cele două arme, se dădu înapoi. Trevize se ridică încet în picioare, frecându-şi viguros umărul, şi strâmbându-se de durere.
(Fallom gemu încet, iar Pelorat îl ridică distrat în braţe, ţinându-l strâns.)
Bliss şopti furioasă spre Trevize:
― De ce i te opui? Te poate ucide cu două degete.
Trevize mormăi şi spuse, printre dinţi:
― De ce nu te ocupi tu de el?
― Încerc. Am nevoie de timp. Mintea lui este încordată, intens programată, greu de abordat. Trebuie să i-o studiez. Tu încearcă să câştigi timp.
― Nu-i studia mintea, spuse Trevize de-abia auzit. Distruge-i-o.
Bliss privi repede spre robot. Acesta cerceta cu atenţie armele, în timp ce robotul de lângă el îi supraveghea pe Străini. Nici unul nu părea interesat de schimbul de şoapte dintre Trevize şi Bliss.
― Nu, spuse Bliss. Nici o distrugere. Am ucis un câine şi am rănit un altul, pe prima planetă. Pe lumea asta, ştii şi tu ce s-a întâmplat.
(Încă o privire rapidă spre Roboţii Gardieni.)
― Gaia nu trebuie să distrugă în mod inutil viaţa sau inteligenţa, continuă ea. Am nevoie de timp pentru a acţiona paşnic.
