Făcu un pas înapoi şi privi fix robotul.
― Acestea sunt arme, spuse robotul.
― Nu, spuse Trevize.
― Ba da, spuse Bliss, dar nu folosesc la nimic. Sunt golite de energie.
― Serios? Şi pentru ce purtaţi arme golite de energie? Poate că nu sunt descărcate.
Apucă una dintre arme şi puse degetul mare în locul potrivit:
― Aşa se activează?
― Da, spuse Bliss. Dacă apeşi mai tare se va activa, în caz că este încărcată cu energie... dar nu este.
― Sigur?
Robotul îndreptă arma spre Trevize:
― Vrei să spui că dacă îl activez acum, nu va funcţiona?
― Nu va funcţiona, spuse Bliss.
Trevize îngheţase, incapabil să mai articuleze vreun cuvânt. Verificase blasterul după ce Bander i-l golise, şi era, într-adevăr, complet descărcat. Însă robotul ţinea în mână biciul neuronic. Pe acesta nu îl verificase.
Dacă biciul conţinea chiar o infimă cantitate de energie, va fi suficientă pentru stimularea nervilor durerii, iar ceea ce va simţi Trevize va face ca strânsoarea robotului să pară, prin comparaţie, o uşoară mângâiere plină de afecţiune.
La Academia Navală, fusese obligat să suporte un şfichi neuronic, ca toţi cadeţii de altfel. Aşa, ca să afle ce senzaţie produce. Nu avea chef să afle încă o dată.
Robotul apăsă şi, preţ de o clipă, Trevize se încorda pentru a primi durerea... apoi se relaxa încet. Biciul fusese şi el complet descărcat.
Robotul îl fixă cu privirea pe Trevize, apoi aruncă ambele arme, în lateral.
― Cum au fost descărcate de energie aceste arme? întrebă el. Dacă nu sunt de folos, pentru ce le mai porţi?
― Sunt obişnuit cu greutatea lor, spuse Trevize, şi le port chiar dacă sunt descărcate.
― Este ilogic, spuse robotul. Sunteţi arestaţi cu toţii. Veţi fi reţinuţi pentru interogatorii suplimentare, şi, dacă decid Stăpânii, veţi fi apoi dezactivaţi. Cum se deschide nava aceasta? Trebuie să o cercetăm.
― Nu-ţi va folosi la nimic, spuse Trevize. N-ai să înţelegi nimic din ea.
― Dacă nu eu, atunci Stăpânii vor înţelege.
― Nici ei nu vor înţelege.
― Atunci le vei explica tu.
― Nu am s-o fac.
― Atunci vei fi dezactivat.
― Dezactivarea mea nu vă va oferi nici o explicaţie, şi cred că oricum voi fi dezactivat, chiar dacă le explic.
― Ţine-o tot aşa, murmură Bliss. Încep să desluşesc cum îi funcţionează creierul.
Robotul nu o luă în seamă pe Bliss. (Avusese ea grijă de asta? gândi Trevize şi speră din toată inima că, într-adevăr, avusese grijă.)
Concentrat în continuare asupra lui Trevize, robotul spuse:
― Dacă ne faci greutăţi, atunci te vom dezactiva parţial. Îţi vom provoca stricăciuni, şi atunci ne vei spune ceea ce dorim sa aflăm.
Pelorat sări deodată, cu un strigăt aproape sugrumat:
― Stai, nu poţi face aşa ceva... Gardian, nu poţi face aşa ceva.
― Am instrucţiuni foarte detaliate, spuse calm robotul. Pot face asta. Desigur, voi face minimum de stricăciuni, doar atât cât este necesar pentru a obţine informaţii.
― Ba nu poţi. Absolut deloc. Eu sunt Străin, la fel ca şi cei doi colegi ai mei. Dar acest copil, spuse el privind spre Fallom, este Solarian. El îţi va spune ce să faci, iar tu trebuie să îl asculţi.
Fallom îl privi pe Pelorat cu ochi deschişi, dar aparent goi.
Bliss dădu puternic din cap, dar Pelorat o privi fără a da vreun semn că înţelege.
Ochii robotului se opriră scurt asupra lui Fallom. Apoi spuse:
― Copilul nu prezintă nici o importanţă. Nu are lobi-transductori.
― Nu are lobi-transductori suficient dezvoltaţi, spuse Pelorat respirând cu greutate, dar îi va avea, cu timpul. Este un copil Solarian.
