― Vai dragul meu prieten, vezi lucrurile dintr-o perspectivă foarte nemiloasă.
― O perspectivă sănătoasă. Nu ştiu cum o să avem grijă de el. Cu noi ar putea avea parte de o suferinţă lentă, şi în final, tot de moarte. Ce mănâncă?
― Ceea ce mâncăm şi noi bătrâne. De fapt, problema este ce mâncăm noi? Ce rezerve mai avem?
― Arhisuficiente. Arhisuficiente. Chiar şi cu un pasager în plus.
Pelorat nu părea copleşit de bucurie.
― Meniul a devenit foarte monoton, spuse el. Trebuia să fi luat câteva specialităţi de pe Comporellon... nu că ar fi avut o bucătărie excelentă.
― Nu puteam. Am plecat în foarte mare grabă, dacă îţi mai aduci aminte, la fel cum am făcut pe Aurora şi, mai ales, la fel cum am făcut pe Solaria... Dar ce contează un pic de monotonie? Îţi strică plăcerea, însă te menţine în viaţă.
― N-ar fi posibil să facem rost de nişte rezerve proaspete, dacă avem nevoie?
― Oricând, Janov. Cu o navă gravitică şi cu motoare hiperspaţiale, Galaxia este un spaţiu strâmt. În câteva zile, putem fi oriunde. Numai că jumătate dintre lumile Galaxiei sunt alertate pentru a ne descoperi nava, şi aş prefera să stau la fereală o vreme.
― Bănuiesc că nu avem de ales... Bander nu părea interesat de navă.
― Probabil că nici nu a fost conştient de existenţa ei. Solarienii au renunţat de mult la zborul spaţial. Principala lor dorinţă este să fie lăsaţi complet singuri, şi nu s-ar putea bucura de siguranţa izolării dacă s-ar mişca tot timpul prin spaţiu, făcându-şi simţită prezenţa.
― Ce vom face în continuare, Golan?
― Avem de vizitat o a treia lume, spuse Trevize.
― Judecând după primele două, nu îmi pun mari speranţe în ea.
― Nici eu, în acest moment, dar imediat după ce trag un pui de somn, pun computerul să ne calculeze drumul.
57
Trevize dormi mult mai mult decât se aşteptase, dar asta nu prea avea importanţă. La bordul navei nu exista nici zi, nici noapte. Orele erau definite subiectiv, iar bioritmurile pasagerilor se desincronizau adesea.
Trevize cocheta chiar cu gândul, în cursul frecării (importanţa conservării apei recomandă înlăturarea prin frecare a săpunului, şi nu prin clătire), de a mai dormi o oră sau două... se întoarse brusc şi se trezi holbându-se la Fallom, la fel de dezbrăcat ca şi el.
Nu se putu abţine să nu sară înapoi; spaţiul Camerei de Igienizare fiind foarte strâmt, se lovi inevitabil de ceva tare. Mârâi.
Fallom privea curios şi arăta cu degetul spre penisul lui Trevize. Spunea cuvinte de neînţeles, dar întregul său comportament indica un sentiment de nedumerire. Pentru liniştea sa interioară, Trevize nu găsi altceva de făcut decât să-şi acopere penisul cu mâinile.
Fallom spuse, cu vocea sa ascuţită:
― Salutări.
Trevize tresări uşor la auzul acestui neaşteptat cuvânt în Galactică, care părea să fi fost învăţat pe de rost.
Fallom continuă, rostind cu greutate cuvintele:
― Bliss... spune... tu... speli... mine.
― Ce spui tu?! făcu Trevize.
Îl prinse pe Fallom de umeri:
― Tu... stai... aici.
Arătă cu degetul înspre podea iar Fallom, bineînţeles, privi imediat spre locul cu pricina. Părea să nu fi înţeles nimic din frază.
― Nu te mişca, spuse Trevize.
Şi îl prinse pe copil de mâini, strângându-i-le pe lângă corp, ca pentru a simboliza imobilitatea. Se uscă în grabă, îşi puse slipul, apoi pantalonii.
Ieşi din cabină şi scoase un răget:
― Bliss!
La bordul navei, distanţa care separa doi oameni nu putea fi mai mare de patru metri. Bliss apăru imediat în uşa camerei. Spuse, zâmbind:
― M-ai strigat, cumva, Trevize, sau a fost doar murmurul uşor al vântului prin iarba mlădioasă?
― Lasă glumele, Bliss. Ce-i asta?
Şi arătă cu degetul mare peste umăr. Bliss privi dincolo de el, şi spuse:
― Păi, seamănă cu tânărul Solarian pe care l-am adus ieri la bordul navei.
― Tu l-ai adus la bordul navei. Şi pentru ce vrei să-l spăl?
― M-am gândit că-ţi va face plăcere. Este o creatură deosebit de inteligentă. Reţine cu mare uşurinţă cuvintele Galactice. Îi explic un lucru, şi nu îl mai uită. Desigur, îl ajut şi eu.
