― Sunt moşii unde se produc scule şi maşini, spuse Bander. După cum am spus, pe moşia mea se produc tije conductoare de căldură, însă acestea sunt foarte simple.
― Şi roboţii?
― Roboţii se construiesc pe alte moşii. De-a lungul istoriei, Solaria s-a aflat în fruntea Galaxiei la capitolul ingeniozităţii şi subtilităţii în proiectarea roboţilor.
― Presupun că şi astăzi lucrurile stau la fel, spuse Trevize având grijă ca remarca să
sune ca o afirmaţie şi nu ca o întrebare.
― Astăzi? făcu Bander. Cu cine să ne comparăm astăzi? Doar Solaria fabrică roboţi.
Lumile voastre nu o fac, dacă interpretez corect ceea ce am auzit pe hiper-unde.
― Dar celelalte lumi Spaţiene?
― Ţi-am spus deja. Au murit.
― Toate?
― Nu cred că mai trăieşte vreun Spaţian în altă parte decât pe Solaria.
― Deci nimeni nu cunoaşte care sunt coordonatele Pământului?
― Pentru ce să dorească cineva să afle care sunt coordonatele Pământului?
― Eu doresc să ştiu, interveni Pelorat. Acesta este domeniul meu de studiu.
― Atunci, spuse Bander, va trebui să studiezi altceva. Eu nu cunosc nimic despre subiectul ăsta, nu am auzit ca altcineva să ştie, şi problema nu mă interesează mai mult decât o bucăţică de tablă dintr-un robot.
Automobilul se opri şi, pentru o clipă, Trevize crezu că Bander se simţise ofensat. Însă
oprirea fusese lină iar Bander, coborând din automobil, purta expresia obişnuită de amuzament; le făcu semn şi celorlalţi să coboare.
Luminaţia din camera în care intraseră era discretă, chiar şi după ce Bander o amplificase la maximum, cu un gest. Dădea într-un coridor lateral, care avea pe ambele laturi camere mai micuţe. În fiecare dintre camerele micuţe se aflau unul sau două vase ornamentale, uneori flancate de obiecte ce puteau fi proiectate de film.
― Ce reprezintă toate astea, Bander? întrebă Trevize.
― Astea sunt camerele funerare ale strămoşilor, Trevize, spuse Bander.
50
Pelorat privi împrejur cu interes:
― Deci aici ţii înmormântată cenuşa strămoşilor tăi.
― Dacă prin "înmormântată" înţelegi "îngropată în pământ", spuse Bander, atunci nu ai perfectă dreptate. Om fi noi în subteran, dar aceasta este locuinţa mea, iar cenuşa se află
în ea. La fel ca şi noi, în momentul de faţă. În limbajul nostru, spunem că cenuşa este
"încăminată".
Ezită, apoi spuse:
― "Cămin" este un cuvânt arhaic, având sensul de "locuinţă".
Trevize aruncă o privire superficială în jur:
― Şi aceştia sunt strămoşii tăi? Câţi sunt?
― Aproape o sută, spuse Bander fără să-şi ascundă mândria din voce. Nouăzeci şi patru, ca să fiu mai exact. Desigur, cei mai vechi nu sunt Solarieni adevăraţi, în sensul adevărat al cuvântului. Ei erau jumătăţi de oameni, masculi şi femele. Aceste jumătăţi de strămoşi au fost plasate de către descendenţii lor imediaţi în urne adiacente. Desigur, eu nu intru în acele camere. Ar fi o faptă de-a dreptul "ruşinoasă". Acesta este cuvântul Solarian, însă nu cunosc echivalentul Galactic. Poate că nici nu aveţi un echivalent.
― Şi filmele? întrebă Bliss. Presupun că acelea sunt proiectoare de fim.
― Jurnale intime, spuse Bander. Istoria vieţii lor. Scene cu ei, în diferite părţi ale moşiei. Asta înseamnă că ei nu mor. O parte din ei rămâne, şi este parte din libertatea mea faptul că îi pot regăsi oricând doresc, pot privi un pic din acest film, sau din acela, dacă
vreau.
― Dar nu şi din cele... ruşinoase.
Privirea lui Bander lunecă într-o parte.
― Nu, recunoscu el, dar avem cu toţii astfel de strămoşi. Este o tinichea atârnată de coada tuturor.
― Tuturor? Deci şi ceilalţi Solarieni au astfel de camere funerare? întrebă Trevize.
― Desigur, toţi avem, dar ale mele sunt cele mai grozave, cele mai frumos lucrate, cele mai perfect păstrate.
― Tu ai pregătită camera funerară? întrebă Trevize.