― Dar nu are cum opri undele radio.

Priveau planeta rotindu-se sub ei, o simfonie cu nori albi cuprinşi de vârtejuri, cu rare breşe prin care se putea zări o culoare albăstruie, indicând prezenţa oceanului.

― Stratul de nori este foarte dens pentru o lume locuită, spuse Trevize. S-ar putea să fie o lume foarte mohorâtă... Cel mai mult mă deranjează că nu am fost interpelaţi de nici o staţie spaţială.

― Aşa cum s-a întâmplat pe Comporellon, vrei să spui? întrebă Pelorat.

― Aşa cum ar trebui să se întâmple pe oricare lume locuită. Ar trebui să fim opriţi pentru verificarea de rutină a actelor, încărcăturii, durata şederii, şi aşa mai departe.

― Poate că nu am reuşit să interceptăm mesajul lor, cine ştie din ce motiv, spuse Bliss.

― Computerul nostru l-ar fi recepţionat, pe orice lungime de undă s-ar fi deranjat ei să îl trimită. Iar noi am trimis propriile noastre mesaje, fără nici un rezultat. Dacă pătrundem sub stratul de nori fără o comunicare prealabilă cu oficialii staţiilor, violăm convenţiile spaţiale. Dar nu văd ce altceva am putea face.

Far Star încetini, şi intensifică antigravitaţia până la un nivel care să îi permită menţinerea altitudinii. Intră din nou în emisfera luminată, şi încetini în continuare. Trevize, împreună cu computerul, găsi o breşă adecvată în stratul de nori. Nava plonjă şi trecu prin ea. Dedesubtul lor se afla un ocean agitat. Se întindea, plin de valuri, la câţiva kilometri sub ei, brăzdat de dungi albe de spumă.

Ieşiră din conul de lumină, adăpostindu-se sub stratul de nori. Întinderea de apă care se afla imediat sub ei căpătă o culoare gri-ardezie, şi temperatura scăzu simţitor.

Fallom, cu ochii holbaţi în ecran, vorbi câteva momente pe limba ei bogată în consoane, apoi trecu la Galactică. Vocea îi tremura:

― Ce este ceea ce văd eu dedesubt?

― Este un ocean, spuse Bliss încercând să o liniştească. O cantitate foarte mare de apă.

― De ce nu se usucă?

Bliss aruncă o privire spre Trevize, apoi spuse:

― Este prea multă apă pentru a putea seca.

Fallom spuse, aproape gâtuită:

― Nu vreau atâta apă. Să plecăm!

Apoi ţipă strident, când Far Star trecu printre nişte nori de furtună, ecranul devenind lăptos şi acoperindu-se de picături de ploaie.

Luminile din cabina de pilotaj scăzură în intensitate, şi mişcarea navei deveni un pic smucită.

Trevize ridică surprins privirea şi strigă:

― Bliss, Fallom asta a ta este suficient de matură pentru a transduce. Uite-o cum foloseşte energia electrică pentru a încerca să acţioneze comenzile. Opreşte-o!

Bliss o cuprinse pe Fallom în braţe şi o ţinu strâns:

― Este în regulă, Fallom, este în regulă. Nu ai de ce să te temi. Este doar o altă lume, atâta tot. Sunt multe altele care seamănă cu ea.

Fallom se relaxă întrucâtva, dar continuă să tremure. Bliss îi spuse lui Trevize:

― Copilul n-a mai văzut niciodată un ocean şi probabil, din câte cred eu, nici ceaţă sau ploaie. Fii mai înţelegător!

― Nu, dacă îmi dereglează nava. Pentru că în acest caz, este un pericol pentru noi toţi. Du-o în cabina ta şi calmeaz-o.

Bliss dădu scurt din cap.

― Vin cu tine, Bliss, spuse Pelorat.

― Nu, nu, Pel, spuse ea. Rămâi aici. Eu o liniştesc pe Fallom, tu îl linişteşti pe Trevize.

După care plecă.

― Nu am nevoie să fiu calmat, spuse Trevize mârâind spre Pelorat. Îmi pare rău dacă mi-am ieşit din fire, dar nu putem permite unui copil să se joace cu nava, nu-i aşa?

― Sigur că nu putem permite, spuse Pelorat, dar Bliss a fost luată prin surprindere. Ea o poate stăpâni pe Fallom, care se comportă totuşi foarte civilizat, pentru un copil luat de acasă de lângă... robotul lui, şi aruncat, vrând-nevrând, într-o viaţă pe care nu o înţelege.

― Ştiu. Dar nu eu am venit cu ideea să o luăm cu noi, îţi aminteşti? A fost ideea lui Bliss.

― Da, dar copilul ar fi fost omorât, dacă nu l-am fi luat cu noi.

― Bine, am să-i cer scuze lui Bliss, mai târziu. Şi copilului, de asemenea.

Dar era în continuare încruntat, şi Pelorat spuse cu blândeţe:

― Golan, bătrâne, mai e şi altceva care te deranjează?

― Oceanul, spuse Trevize.

Ieşiseră de multă vreme din furtună, dar norii nu dispăruseră.

― Ce e rău cu oceanul? întrebă Pelorat.

― Este prea întins, asta-i tot.

Pelorat păru nelămurit, şi Trevize îi explică, iritat:

― Nu am văzut continente. Nicăieri nu am văzut pământ. Atmosfera este perfect normală, oxigenul şi azotul în proporţii adecvate, deci ecologia planetei a fost modificată, şi trebuie să existe viaţă vegetală pentru a menţine nivelul de oxigen. O astfel de atmosferă nu apare în mod natural ― cu excepţia Pământului probabil, unde cine ştie cum s-a format. Însă pe planetele colonizate există întotdeauna suprafeţe rezonabile de uscat, până la o treime din întreg, şi niciodată mai puţin de o cincime. Deci cum a putut fi această planetă colonizată, dacă nu are pământ?

― Probabil că această planetă este complet atipică, spuse Pelorat, din moment ce face parte dintr-un sistem binar. Poate că nu a fost colonizată, ci s-a creat o atmosferă care nu se poate întâlni niciodată pe planetele ce orbitează în jurul stelelor simple. Probabil că viaţa s-a dezvoltat aici în mod independent, aşa cum s-a întâmplat odinioară pe Pământ, dar numai în ocean.

― Dacă ar fi să admitem aşa ceva, spuse Trevize, nu obţinem nimic. Viaţa apărută în ocean nu poate elabora o tehnologie. Tehnologia este întotdeauna bazată pe foc, iar focul este incompatibil cu marea. O planetă cu viaţă dar lipsită de tehnologie, nu ne interesează.

― Îmi dau seama, dar făceam şi eu nişte speculaţii. La urma urmelor, din câte ştim noi, tehnologia nu s-a născut decât o singură dată ― pe Pământ. În rest, Colonii nu au făcut decât să o extindă. Nu poţi generaliza, plecând de la un singur caz.

― Mişcarea în mediul marin presupune o formă adecvată. Viaţa din mare nu poate avea contururi neregulate sau apendice, cum ar fi mâinile.

― Calmarii au tentacule.

― Recunosc că putem face speculaţii, spuse Trevize, dar dacă te gândeşti la creaturi inteligente asemănătoare calmarilor evoluând independent undeva în Galaxie, şi elaborând o tehnologie care nu se bazează pe foc, faci nişte presupuneri deloc fondate, după părerea mea.

― După părerea ta, spuse blând Pelorat.