― Bineînţeles. Este complet pusă la punct. Aceasta a fost prima mea datorie după ce am luat în primire moşia. Când voi fi transformat în cenuşă ― ca să fiu poetic ― succesorul meu va avea ca primă sarcina construcţia propriei sale camere funerare.
― Ai un succesor?
― Voi avea, la momentul potrivit. Până una-alta, mai am mult de trăit. Când va trebui să dispar, va exista un succesor adult, suficient de matur pentru a se bucura de moştenire, şi cu lobii suficient de bine dezvoltaţi pentru transducereâ energiei.
― Va fi progenitura ta, bănuiesc.
― Desigur.
― Dar dacă se produce un eveniment neaşteptat? întrebă Trevize. Probabil că au loc accidente şi nenorociri, chiar şi pe Solaria. Ce se întâmplă când un Solarian este transformat prematur în cenuşă şi nu are un succesor care să îi ia locul?
― Rar se întâmplă aşa ceva. În linia strămoşilor mei, asta a survenit o singură
dată.Totuşi, atunci când se întâmplă, nu e o nenorocire prea mare; există alţi succesori, aşteptând o moştenire. Unii dintre ei sunt suficient de maturi pentru a o primi, şi totuşi au un părinte prea tânăr. Unul dintre aceşti succesori va primi succesiunea moşiei mele în caz de accident.
― Cine face această atribuire?
― Avem un consiliu de conducere care, printre puţinele sale funcţii, o are şi pe aceasta: desemnarea unui succesor în caz de trasformare prematură în cenuşă. Desigur, totul se face prin holoviziune.
― Dar fă-mă să înţeleg, spuse Pelorat, dacă Solarienii nu se văd niciodată cu adevărat unul pe altul, cum se va putea şti că undeva, un anume Solarian a fost transformat în cenuşă?
― Moşia rămâne fără energie. Dacă nu există un succesor care să preia imediat sarcina, această situaţie anormală va fi remarcată, şi se vor lua măsuri de corectare. Vă
asigur că sistemul nostru social funcţionează fără blocaje.
― Ar fi posibil să vizonăm unul dintre filmele pe care le ai aici? întrebă Trevize.
Bander încremeni. Apoi spuse:
― Nu ai drept scuză decât ignoranţa. Ceea ce ai spus este grosolan şi obscen.
― Îmi cer scuze, spuse Trevize. Nu vreau să fiu indiscret, dar ţi-am explicat deja că ne interesează foarte mult obţinerea de informaţii referitoare la Pământ. Mă gândesc că filmele cele mai vechi pe care le ai datează dintr-o epocă anterioară radioactivităţii crustei Pământului. Deci, ar putea conţine unele detalii referitoare la el. Nu avem nici cea mai mică
dorinţă să dăm buzna peste intimitatea ta, dar poate găseşti o cale de a viziona tu însuţi acele filme. Sau ai putea pune un robot să facă acest lucru, şi după aceea să ne transmiţi informaţiile care ne interesează, în caz că există. Desigur, dacă ne respecţi motivaţiile şi înţelegi că vom face tot posibilul să-ţi respectăm sentimentele, ne-ai putea permite să
efectuăm chiar noi vizionarea.
― Probabil nu îţi dai seama că devii din ce în ce mai grosolan, spuse rece Bander. Însă
putem pune capăt imediat acestui lucru; nu există nici un film alături de cenuşa strămoşilor mei jumătate-umani.
― Nici unul?
Dezamăgirea lui Trevize era sinceră.
― Au existat, odată. Dar vă puteţi imagina ce era pe ele. Două jumătăţi de oameni manifestând interes una pentru cealaltă, sau chiar... aici Bander îşi drese glasul şi scoase cu efort cuvintele afară... interacţionând. Toate filmele jumătăţilor de oameni au fost distruse acum multe generaţii.
― Dar arhivele celorlalţi Solarieni?
― Toate au fost distruse.
― Eşti sigur?
― Ar fi o nebunie să nu le fi distrus.
― Poate că unii dintre Solarieni au fost nebuni, sau sentimentali, sau neglijenţi. Sper că nu ai nimic împotrivă să ne îndrumi spre moşiile învecinate.
Bander îl privi pe Trevize, surprins:
― Crezi că ceilalţi vă vor tolera, aşa cum am făcut eu?
― De ce nu, Bander?
― Veţi descoperi că nu vă vor tolera.
― Este un risc pe care va trebui să ni-l asumăm.
― Nu, Trevize. Nu, nici unul dintre voi nu-şi va asuma un asemenea risc. Ascultaţi-
mă.
Pe fundal se distingeau câţiva roboţi. Bander se încruntase.
― Ce este, Bander? întrebă Trevize brusc neliniştit.
― Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu voi, spuse Bander, şi să vă observ, în toată...
ciudăţenia voastră. A fost o experienţă unică, am fost încântat, dar nu o pot înregistra în jurnalul intim, şi nici nu pot imprima pe film.