― Tu iei deciziile, bătrâne, spuse Pelorat. Oriunde mergi tu, acolo merg şi eu.

Fallom spuse deodată:

― Îl vom găsi pe Jemby?

Bliss se grăbi să spună, înaintea lui Trevize:

― Îl vom căuta, Fallom.

Apoi Trevize spuse:

― Deci, am stabilit. Mergem spre Alfa.

73

― Două stele mari, spuse Fallom arătând cu degetul spre ecran.

― Exact, spuse Trevize. Două... Bliss, fii cu ochii pe ea. Nu vreau să facă vreo prostie.

― Este fascinată de aparate, spuse Bliss.

― Ştiu, spuse Trevize, dar pe mine nu mă fascinează fascinaţia ei... Deşi, să fiu sincer, sunt la fel de impresionat ca şi ea văzând două stele strălucind simultan pe ecran.

Ecranul folosise automat filtrul, pentru a opri radiaţiile dure şi a atenua strălucirea stelelor, care ar fi putut vătăma retina. Ca rezultat, se putură remarca alte câteva stele, iar perechea rămase într-o nobilă izolare.

― Realitatea este, spuse Trevize, că nu m-am apropiat niciodată de un sistem binar.

― Serios? spuse Pelorat cu uimire în voce. Cum este posibil aşa ceva?

Trevize râse:

― M-am mai plimbat eu pe ici, pe colo, Janov, dar n-am călătorit prin spaţiu chiar atât de mult pe cât ţi-ai imaginat tu.

― Până când nu te-am întâlnit pe tine, Golan, spuse Pelorat, n-am mai ieşit niciodată în spaţiu. Dar întotdeauna am considerat că cel care are posibilitatea de a călători...

― Va merge pretutindeni. Ştiu. Este destul de firesc. Problema cu oamenii sedentari este că, indiferent ce le spune mintea, imaginaţia lor nu poate cuprinde mărimea adevărată a Galaxiei. Am putea călători întreaga viaţă, lăsând majoritatea Galaxiei nepătrunsă şi neatinsă. În plus, nimeni nu se îndreaptă spre sistemele binare.

― De ce nu? se încruntă Bliss. Noi, pe Gaia, cunoaştem puţină astronomie în comparaţie cu Izolaţii călători ai Galaxiei, dar am impresia că sistemele binare nu sunt rare.

― Nu sunt rare, spuse Trevize. De fapt, sunt mult mai multe sisteme binare decât stele simple. Totuşi, formaţia de două stele apropiate deranjează procesele obişnuite de formare a planetelor. Binarele au mai puţin material planetar decât stelele simple. Planetele care se formează în jurul lor au adesea orbite relativ instabile, şi sunt rareori considerate acceptabile pentru locuit. Îmi imaginez că vechii exploratori au studiat îndeaproape sistemele binare dar, după un timp, s-au gândit că adecvate pentru colonizare sunt doar stelele simple. Şi, desigur, odată ce Galaxia a fost puternic colonizată, toate călătoriile au implicat comerţ şi comunicaţie doar între lumile locuite care orbitează în jurul stelelor simple. În perioadele de activitate militară, bănuiesc că au fost stabilite uneori baze pe lumi mici, altfel nelocuite, orbitând în jurul uneia dintre stelele unui sistem binar strategic plasat, dar odată cu perfecţionarea crescândă a călătoriilor hiperspaţiale, astfel de baze nu mai sunt necesare.

Pelorat spuse, umilit:

― Fantastic cât de multe lucruri nu ştiu!

Trevize zâmbi:

― Nu te lăsa impresionat, Janov. Când eram în Marină, am ascultat un număr incredibil de tactici militare demodate, foarte puţin susceptibile de a fi utilizate. Erau prezentate pur şi simplu din inerţie. N-am făcut decât să trăncănesc despre una dintre ele. Gândeşte-te la tot ce ştii tu despre mitologie, folclor, limbaje arhaice. Cunoscătorii în domeniul tău sunt rari.

― Da, spuse Bliss, dar acele două stele formează un sistem binar, şi una dintre ele are o planetă locuită.

― Să sperăm că aşa este, Bliss, spuse Trevize. Orice regulă are şi excepţii. Şi, în acest caz, mai există şi un semn de întrebare oficial, care măreşte misterul... Nu, Fallom, butoanele alea nu sunt jucării... Bliss, ori îi pui cătuşe, ori o duci afară.

― Nu strică nimic, spuse Bliss luându-i apărarea lui Fallom.

Totuşi, o trase pe tânăra Solariană mai aproape de ea.

― Dacă te interesează atât de mult acea planetă locuibilă, de ce nu suntem deja acolo?

― În primul rând, spuse Trevize, sunt şi eu om şi vreau să privesc de aproape imaginea celor două stele binare. Apoi, sunt precaut. După cum ţi-am explicat deja, tot ceea ce am păţit de când am plecat de pe Gaia mă determină să fiu precaut.

― Care dintre ele este Alfa, Golan? întrebă Pelorat.

― Nu ne vom rătăci, Janov. Computerul ştie foarte bine care este Alfa. Întâmplător, ştim şi noi. Cea din dreapta are o tentă de portocaliu, ca şi soarele Aurorei, dacă-ţi aminteşti. Vezi?

― Da, acum după ce mi-ai atras atenţia.

― Foarte bine. Aceea este steaua cea mică... Care este cea de-a doua literă din alfabetul acelui limbaj arhaic de care vorbeai?

Pelorat se gândi un moment, şi spuse:

― Beta.

― Atunci, hai s-o numim pe cea portoclie Beta şi pe cea galben-alb Alfa. Noi ne vom îndrepta spre Alfa.

CAPITOLUL l7

Noul Pământ

74

― PATRU PLANETE MICI, murmură Trevize, plus un nor de asteroizi.

― Eşti dezamăgit? întrebă Pelorat.

― Nu chiar. Mă aşteptam. Stelele binare ce se rotesc una în jurul alteia la distanţe mici nu pot avea planete care să orbiteze în jurul uneia dintre ele. Planetele se pot roti în jurul centrului de greutate al sistemului, dar este foarte puţin probabil să fie locuibile... sunt prea departe. Pe de altă parte, dacă stelele binare se află la o distanţă rezonabilă una faţă de alta, pot exista planete care să orbiteze în jurul fiecăreia, dacă sunt suficient de aproape de una dintre stele. Acestea două, conform datelor computerului, sunt separate de o distanţă medie de 3,5 miliarde de kilometri, şi chiar la periastru, când sunt cel mai apropiate una de alta, distanţa este de aproximativ l,7 miliarde de kilometri. O planetă care orbitează la mai puţin de 200 milioane de kilometri în jurul uneia dintre stele ar putea avea o orbită stabilă. Însă nu poate exista vreo planetă cu o orbită mai mare. Asta înseamnă că nu există gigante gazoase, care ar trebui să fie mai departe de stea, dar ce contează? Gigantele gazoase oricum nu sunt locuibile.

― Dar una dintre acele patru planete poate fi locuibilă.

― De fapt, a doua planetă oferă singura posibilitate reală. În primul rând, este singura suficient de mare pentru a avea o atmosferă.

Se apropiară rapid de a doua planetă şi, timp de două zile, imaginea ei se mări treptat; la început, cu o moderaţie maiestuoasă. Apoi, când nu se arătă nici o navă care să le vină în întâmpinare, cu o viteză din ce în ce mai mare, aproape înfricoşătoare.

Far Star se mişca iute pe o orbită temporară la o mie de kilometri deasupra stratului de nori, când Trevize spuse nemulţumit:

― Înţeleg pentru ce băncile de date ale computerului au pus semnul de întrebare. Nu există nici un semn clar de radiaţie, lumină în emisfera întunecată, sau emisii radio.

― Stratul de nori pare foarte gros, spuse Pelorat.