― În astfel de cazuri, apelez la tribunal.
Sutt îi aruncă o privire care nu prevestea nimic bun.
― La urma-urmei eşti smyrnian. Se pare că naturalizarea şi educaţia nu pot elimina anumite trăsături ale neamului. Cu toate acestea, încearcă să asculţi şi să înţelegi. Nu mai e vorba de bani sau pieţe. Posedăm ştiinţa marelui Hari Seldon pentru a dovedi că de noi depinde viitorul Imperiu al Galaxiei, şi de la acest drum nu ne putem întoarce. Religia pe care o avem este atotputernicul nostru instrument pentru a ne atinge ţelul. Cu ajutorul ei am reuşit să controlăm deplin cele Patru Regate chiar în clipa în care erau cît pe ce să ne strivească. Este cea mai puternică armă pe care o cunoaştem pentru a controla oameni şi lumi. Motivul principal pentru dezvoltarea comerţului şi încurajarea neguţătorilor a fost introducerea şi răspîndirea mai rapidă a religiei şi siguranţa că introducerea tehnicii avansate şi a noii economii vor fi supuse unui control complet şi amănunţit din partea noastră.
Se opri pentru a-şi mai trage sufletul, cînd Mallow interveni.
― Cunosc teoria. O înţeleg bine.
― Zău? Depăşeşti aşteptările mele. Atunci înţelegi, desigur, că încercarea ta de a face comerţ doar de dragul comerţului, de a produce în masă fleacuri de doi bani, care afectează doar superficial economia unei lumi, de a sacrifica politica interstelară de dragul zeului-profit, de a conduce la scăparea energiei atomice de sub controlul religiei noastre pot sfîrşi prin răsturnarea şi negarea completă a politicii care a dat roade vreme de un secol.
― Era şi timpul, spuse Mallow nepăsător, ca o politică învechită, periculoasă şi imposibilă să înceteze. Oricît de bine ar reuşi religia în cele Patru Regate, alte lumi de la Periferie cu greu o acceptă. Pe vremea cînd am pus Regatele sub control, exista un număr suficient de mare de exilaţi care să ducă vestea despre modul în care Salvor Hardin a folosit preoţimea şi superstiţiile oamenilor pentru a sugruma independenţa şi puterea monarhilor laici. Şi dacă acest lucru n-a fost de ajuns, cazul Askone, de acum două decenii, a arătat limpede acelaşi lucru. Acum, orice domnitor de la Periferie preferă să se sinucidă decît să lase vreun preot al Fundaţiei să calce pe teritoriul său. Eu nu propun să obligăm Korellul sau altă lume să accepte ceva ce sînt sigur că nu vor. Nu, Sutt. Dacă energia atomică îi face periculoşi, o prietenie sinceră prin intermediul comerţului va fi de o mie de ori mai folositoare decît o dominaţie nesigură, bazată pe supremaţia detestată a unei puteri spirituale din afară şi care, dacă slăbeşte cît de cît, se poate prăbuşi cu totul, nelăsînd nimic de substanţă în urmă, în afară de teama şi ura fără margini.
― Foarte frumos spus, recunoscu Sutt. Dar, ca să ne întoarcem la subiectul discuţiei noastre, care-ţi sînt condiţiile? Ce îmi ceri ca să te fac să accepţi ideile mele?
― Îţi închipui că-mi voi lepăda convingerile pentru bani?
― De ce nu? spuse Sutt cu răceală. Doar asta-i meseria ta, să cumperi şi să vinzi, nu?
― Numai dacă obţin un profit, spuse Maliow, fără să se supere. Îmi poţi oferi mai mult decît cîştig acum?
― Aş putea să-ţi reţin trei sferturi din profiturile obţinute din tranzacţii, în loc de jumătate.
Maliow pufni în rîs:
― Frumoasă ofertă. În condiţiile tale, cuantumul tranzacţiilor ar scădea cu mult sub a zecea parte. Mai fă un efort.
― Ai putea obţine un loc în Consiliu.
― Îl voi obţine ş-i fără ajutorul tău, ba chiar împotriva voinţei tale.
Cu o mişcare precipitată a pumnilor, Sutt spuse:
― Te-ai putea salva de închisoare. Douăzeci de ani, dacă lucrurile decurg aşa cum le văd eu. Socoteşte profitul, dacă vrei.
― Nu văd nici un profit şi nu ştiu dacă poţi duce la îndeplinire o asemenea ameninţare.
― Va fi un proces pentru asasinat.
― Pentru asasinarea cui? întrebă Maliow dispreţuitor.
Vocea lui Sutt deveni ameninţătoare cu toate că nu ridică glasul.
― Asasinarea unui preot anacreonian, aflat în slujba Fundaţiei.
― Chiar aşa? Şi ce probe ai?
Secretarul primarului se aplecă puţin vrînd să dea mai mare greutate vorbelor:
― Mallow, nu glumesc. Cercetările preliminare s-au încheiat. Mai trebuie doar să semnez o hîrtie şi procesul Fundaţia contra Hober Mallow, Neguţător-şef, poate începe. Ai părăsit un supus al Fundaţiei, şi acesta a fost torturat şi ucis de o gloată de străini. Îţi acord doar cinci secunde pentru a scăpa de pedeapsa care ţi se cuvine. În ceea ce mă priveşte, prefer ca tu să decizi cum vor decurge lucrurile. M-aş simţi mai în siguranţă dacă aş distruge un inamic, decît să am un prieten a cărui convertire este îndoielnică.
Mallow spuse răspicat:
― Faci cum doreşti.
― Foarte bine! şi secretarul rînji. Primarul a fost acela care a dorit încercarea aceasta de compromis, nu eu. Ca dovadă că nici nu m-am străduit prea mult să te conving.
Uşa se deschise şi Sutt ieşi.
Mallow ridică privirea abia cînd Ankor Jael reintră în cameră.
― L-ai auzit? întrebă Mallow.
Politicianul se lăsă pe pardoseală.
― De cînd îl cunosc pe şarpele ăsta, n-am mai pomenit să fi fost vreodată atît de furios.
― Bine. Ce părere ai?
― O politică externă de dominaţie prin mijloace spirituale este o idee fixă a lui, dar, după părerea mea, scopurile ultime nu sînt cîtuşi de puţin spirituale. Am fost îndepărtat din guvern pentru că m-am opus acestei tendinţe şi cred că nu-i nevoie să intru în detalii.
― Nu-i nevoie. Şi, după părerea ta, care sînt scopurile nespirituale?
Jael deveni grav:
― Nu e prost, aşa că trebuie să-şi fi dat seama de falimentul politicii noastre religioase, care abia dacă a făcut o cucerire în aceşti şaptezeci de ani. E limpede că o foloseşte pentru scopuri ştiute doar de el însuşi. Ştii că orice dogmă bazată în primul rînd pe credinţă şi pe trăire emoţională reprezintă o armă periculoasă cînd o foloseşti împotriva altora, întrucît este aproape imposibil să garantezi că arma nu se va întoarce vreodată împotriva ta. De o sută de ani sprijinim un ritual şi o mitologie care au devenit din ce în ce mai venerabile, mai tradiţionale şi imuabile. Într-un fel, ele nu mai sînt sub controlul nostru.
― Ce vrei să spui? întrebă Mallow. Continuă. Du-ţi gîndul pînă la capăt.
