Gaal se urni şi văzu licărind învîrtejiri suspendate în aer, care îl anunţau: TAXIURI SPRE TOATE DIRECŢIILE.
De îndată ce Gaal se îndepărtă, din mulţimea anonimă se detaşă o siluetă, se opri la pupitru, dădu afirmativ din cap şi-l urmă pe tînărul imigrant.
Ajunsese la timp pentru a auzi destinaţia lui Gaal.
Gaal se trezi lîngă o balustradă.
Pe micul indicator se putea citi: „Supraveghetor". Funcţionarul îl întrebă fără să ridice privirea:
― Încotro?
Gaal nu era sigur, dar cîteva secunde de nehotărîre însemnau alţi şi alţi oameni care se adăugau continuu şirului ce se formase în urma lui.
Supraveghetorul îl privi:
― Încotro?
Gaal nu prea avea bani, dar era vorba doar de o noapte, după care va avea o slujbă. Încercă să pară nonşalant:
― Un hotel bun, vă rog.
Supraveghetorul nu fu impresionat:
― Toate sînt bune. Numiţi unul.
― Cel mai apropiat, vă rog, spuse Gaal disperat.
Supraveghetorul atinse un buton. În clipa aceea, se formă o linie subţire de lumină pe pardoseală, răsucindu-se printre altele care străluceau, cînd mai aprins, cînd mai stins, în diferite culori şi nuanţe. Gaal se trezi ţinînd în mînă un tichet care lumina slab.
Supraveghetorul preciza:
― Unu virgulă doisprezece.
Gaal se cotrobăi prin buzunare după monede şi întrebă:
― Unde merg?
― Urmează lumina. Tichetul va străluci atîta vreme cît mergi în direcţia corectă.
Gaal ridică privirea şi porni. Sute de oameni circulau prin sală, fiecare urmîndu-şi drumul, cernîndu-se şi filtrîndu-se prin puncte de intersecţie pentru a ajunge la destinaţiile lor.
Cînd drumul său se sfîrşi, un bărbat îmbrăcat într-o uniformă lucitoare şi nouă, confecţionată din material plasto-textil în culori stridente de galben şi albastru, întinse mîinile şi-i luă cele două valize.
― Linie directă către Luxor, spuse el.
Bărbatul care-l urmărea pe Gaal îl auzi pe acesta spunînd: „Foarte bine", şi-l văzu urcîndu-se în vehiculul cu bot teşit.
Taxiul se ridică drept în sus. Gaal rămase cu ochii pironiţi pe fereastra transparentă curbată şi, uimit de senzaţia de zbor în interiorul unei structuri închise, se agăţă instinctiv de scaunul pilotului. Nemărginirea se contractă şi oamenii deveniră furnici într-o distribuţie aleatorie. Scena continuă să se micşoreze şi începu să alunece înapoi.
În faţă se afla un zid. Pornea de undeva, de sus, şi se extindea spre înalt, pînă cînd ochiul nu-l mai putea zări. Era străpuns de găuri ca nişte guri de tunel. Taxiul lui Gaal se îndreptă spre una dintre ele, apoi plonjă înăuntru. Pentru o clipă, Gaal se întrebă cum de putea pilotul să aleagă un tunel anume dintre atîtea altele.
Acum era întuneric, doar cîte o licărire trecătoare a vreunui semnal mai strălumina bezna. Aerul vibra sonor în viteza vehiculului.
Mai apoi, Gaal se aplecă în faţă, împotriva decelerării, şi taxiul ţîşni afară din tunel, coborînd din nou la nivelul solului.
― Hotel Luxor, făcu, inutil, pilotul. Îl ajută pe Gaal să-şi care bagajele, acceptă un bacşiş de o zecime de credit cu un aer preocupat, luă un pasager care aştepta şi se înălţă iarăşi.
În tot acest timp, din clipa debarcării, nu văzuse un crîmpei de cer.
TRANTOR ― ... La începutul celui de-al treisprezecelea mileniu, această tendinţă atinse apogeul. Ca centru al Guvernului imperial, vreme de sute de generaţii, şi situat în regiunile centrale ale Galaxiei, printre cele mai populate şi cele mai avansate lumi ale sistemului, era imposibil să nu fie cea mai densă şi bogată aglomerare de umanitate pe care o cunoscuse vreodată Rasa.
Progresînd în mod constant, urbanizarea sa atinsese ultimele limite. Toată suprafaţa de şaptezeci şi cinci milioane de mile pătrate a planetei Trantor era o singură metropolă. Într-un moment culminant, populaţia depăşise cu mult patruzeci de miliarde de oameni. Această populaţie enormă se ocupa aproape exclusiv de treburile administrative ale Imperiului şi era mai tot timpul insuficientă pentru a face faţă dificultăţilor acestei sarcini.(Este demn de amintit că imposibilitatea administrării judicioase a Imperiului Galactic sub neinspirata conducere a ultimilor împăraţi a constituit un factor esenţial al prăbuşirii sale). Zi de zi, flote întregi de nave, ce puteau fi numărate cu zecile de mii, aduceau produsele a douăzeci de lumi la mesele locuitorilor de pe Trantor.
Dependenţa sa de lumile exterioare pentru asigurarea hranei, de fapt, pentru asigurarea tuturor celor necesare traiului, a făcut ca Trantor să devină din ce în ce mai vulnerabil în faţa unei cuceriri prin asediere. În ultimul mileniu al Imperiului, numeroase revolte, ce izbucneau cu o frecvenţă deja plictisitoare, i-au făcut pe împăraţi să înţeleagă, rînd pe rînd, această vulnerabilitate şi politica imperială a fost dedicată aproape exclusiv protejării sensibilei aorte a planetei Trantor...
ENCICLOPEDIA GALACTICA
3
GAAL NU ERA SIGUR dacă soarele strălucea, mai bine-zis, dacă era zi sau noapte. Nu îndrăznea să întrebe, întreaga planetă părea să trăiască sub o carapace de metal. Masa pe care abia o servise fusese etichetată drept prinz, dar erau multe planete care trăiau conform unui orar-standard, ce nu acorda nici cea mai mică atenţie alternanţei, probabil supărătoare, dintre zi şi noapte. Vitezele de rotaţie ale planetelor erau diferite, iar el nu ştia nimic despre Trantor.
La început, urmase sîrguincios inscripţiile pînă la „încăperea Soarelui" şi nu descoperi decît că aceasta era o sală destinată bronzării sub radiaţii artificiale. Zăbovi cîteva clipe, apoi se întoarse în holul principal al Luxorului.
Se adresă funcţionarului de la recepţie:
― De unde aş putea cumpăra un bilet pentru un tur planetar?
― Chiar de aici.
