Audierile din ziua următoare fură total diferite. Hari Seldon şi Gaal Dornick rămaseră singuri cu Comisia. Stătură împreună la o masă, fără să existe o separare netă între cei cinci judecători şi cei doi acuzaţi. Ba chiar li se oferiră ţigări de foi dintr-o cutie făcută dintr-un material plastic iridiscent care arăta ca o apă ce curgea necontenit. Ochii erau făcuţi să perceapă mişcarea, deşi degetele constatau o suprafaţă rigidă şi uscată.
Seldon acceptă una; Gaal refuză.
― Avocatul meu nu este prezent, spuse Seldon.
Un comisar îi răspunse:
― Acesta nu mai este un proces, doctore Seldon. Ne aflăm aici pentru a discuta despre siguranţa Statului.
Linge Chen luă cuvîntul.
― Acum vorbesc eu.
Ceilalţi comisari se rezemară de spetezele scaunelor, pregătindu-se să asculte. În jurul lui Chen păru că se creează o linişte receptivă în care el urma să picure vorbele.
Gaal amuţi. Chen, zvelt şi semeţ, mai vîrstnic doar prin privire decît prin restul înfăţişării lui, era adevăratul Împărat al întregii Galaxii. Copilul care purta titlul era de fapt un simbol fabricat de Chen, şi nici măcar nu era primul de acest fel.
― Doctore Seldon, zise Chen, periclitezi pacea pe tărîmurile Împăratului. Nici unul dintre catralioanele de oameni care sînt în viaţă acum printre stelele Galaxiei nu va mai trăi un secol de acum încolo. Prin urmare, de ce să fim îngrijoraţi de evenimentele care vor avea loc peste cinci secole?
― Eu nu voi trăi nici măcar cinci ani, zise Seldon, şi totuşi problema constituie o mare îngrijorare pentru mine. Numiţi-o idealism. Numiţi-o identificare cu acea generalizare mistică căreia-i spunem „om".
― Nu vreau să înţeleg misticismul. Poţi să-mi spui ce mă împiedică să scap de tine şi de un viitor incomod şi inutil care e la depărtare de cinci secole, pe care nici măcar nu voi ajunge să-l văd, ordonînd să fii executat astă-seară?
― Acum o săptămînă, spuse Seldon pe un ton firesc, aţi fi putut s-o faceţi şi aţi fi păstrat o şansă din zece de a rămîne în viaţă pînă la sfîrşitul anului. Astăzi însă, probabilitatea abia dacă este de unu la zece mii.
Se auziră respiraţii precipitate şi nervoase în sală şi mişcări neliniştite. Gaal simţi că-i trec fiori reci pe şira spinării. Pleoapele lui Chen coborîră imperceptibil.
― Cum vine asta?
― Prăbuşirea planetei Trantor, spuse Seldon, nu poate fi oprită, indiferent ce eforturi s-ar face. Cu toate acestea, ea poate fi grăbită cu uşurinţă. Povestea întreruperii procesului meu se va transmite în toată Galaxia. Respingerea planului meu menit a uşura şi micşora proporţiile dezastrului îi va convinge pe oameni că viitorul nu le mai oferă nici o şansă. Deja îşi amintesc cu invidie de vieţile bunicilor lor. Vor vedea că revoluţiile politice şi stagnarea comercială vor spori în intensitate. Peste tot în Galaxie se va răspîndi sentimentul că este important doar ceea ce poate fiecare să-şi apropie în acel moment. Oamenii ambiţioşi nu vor mai aştepta, iar cei lipsiţi de scrupule nu vor mai ezita. Prin fiecare acţiune, ei vor grăbi prăbuşirea lumilor. Ucideţi-mă, şi Trantor nu se va prăbuşi în cinci secole, ci în cincizeci de ani, iar dumneavoastră în doar un an.
― Acestea sînt vorbe de speriat copiii, spuse Chen, şi totuşi moartea ta nu este singurul răspuns care să ne satisfacă.
Îşi ridică palma de pe hîrtiile pe care se odihnea, aşa încît doar două degete atingeau uşor paginile de deasupra.
― Spune-mi, continuă el, singura ta activitate va fi aceea de a pregăti Enciclopedia despre care vorbeai mai devreme?
― Da.
― Şi trebuie ca acest lucru să fie făcut pe Trantor?
― Stăpîne, Trantor posedă Biblioteca Imperială, precum şi resursele erudite ale Universităţii Trantor.
― Şi, cu toate acestea, n-ar putea fi avantajos dacă ai fi plasat în altă parte, să zicem pe o planetă unde iureşul şi nebunia unei metropole nu se vor învălmăşi cu gîndurile erudite, unde oamenii tăi să se poată dedica exclusiv şi cu un singur gînd muncii lor?
― Puţin probabil.
― O astfel de lume a fost deja aleasă. Poţi lucra, doctore, după placul inimii, cu cei o sută de mii de oameni în jurul tău. Galaxia va şti că lucrezi şi că lupţi împotriva Prăbuşirii. Se va comunica, de asemenea, că vei împiedica Prăbuşirea. (Zîmbi.) Întrucît nu cred în atît de multe lucruri, nu mi-e greu să resping chiar şi ideea de prăbuşire, astfel încît sînt pe deplin convins că le voi spune oamenilor adevărul. Şi, în timpul acesta, doctore, nu vei mai tulbura planeta Trantor şi nu vor mai exista motive pentru a tulbura pacea şi tihna Împăratului. Pentru tine şi pentru susţinătorii tăi, atîţia cît se vor considera necesari, alternativa este moartea. Voi ignora ameninţările proferate mai devreme. Şansa de a alege între moarte şi exil îţi va fi oferită pentru o perioadă care începe în această clipă şi se va termina peste cinci minute.
― Care este lumea aleasă, stăpîne?
― Se cheamă Terminus, cred, spuse Chen. (Nepăsător, întoarse hîrtiile de pe masă cu vîrful degetelor astfel ca Seldon să le poată citi.) Este nelocuită, dar destul de ospitalieră, şi poate fi modelată pentru a satisface necesităţile savanţilor. E cam izolată...
― ...la marginea Galaxiei, domnule, îl întrerupse Seldon.
― Exact aşa cum am spus, întrucîtva izolată. Va răspunde nevoilor voastre de concentrare. Hai, mai ai două minute.
― Vom avea nevoie de timp pentru a aranja o asemenea călătorie, spuse Seldon. Este vorba de douăzeci de mii de familii.
― Vi se va da timp.
Seldon se gîndi o clipă, şi ultimul minut fu pe sfîrşite cînd zise:
― Accept exilul.
Inima lui Gaal uită pentru un moment să mai bată. Pe de o parte, se simţi cuprins de o nespus de mare bucurie, căci cine nu s-ar bucura să scape de moarte, iar pe de alta, în ciuda acestei mari uşurări, regretă puţin la gîndul că Seldon fusese înfrînt.
8
RĂMASERĂ TĂCUŢI o vreme, în timp ce taxiul vîjîia prin sutele de mile de tuneluri spre Universitate. Apoi Gaal se învioră.
― Este adevărat ceea ce i-aţi spus Comisarului? întrebă el. Executarea dumneavoastră ar fi grăbit Prăbuşirea?
― Niciodată nu mint în ceea ce priveşte rezultatele psihoistoriei, răspunse Seldon. Şi nici nu mi-ar fi slujit în cazul acesta. Chen ştie că spun adevărul. E un politician inteligent şi politicienii, prin natura activităţii lor, au un simţ înnăscut pentru adevărurile psihoistoriei.
― Atunci trebuie să acceptaţi exilul? se miră Gaal, dar Seldon nu-i răspunse.
Cînd ajunseră deasupra terenurilor Universităţii, muşchii lui Gaal acţionară independent de voinţa lui, adică mai bine spus nu funcţionară. A trebuit să fie coborît din taxi pe braţe.
