― Şi conducătorul vostru ― omul pe care urmează să-l întîlnesc?

― Vă referiţi la doctor Pirenne?! A, da. Este Preşedintele Consiliului de Administraţie personal al Împăratului.

― Doctor? N-are alt titlu? Un savant? Şi este considerat deasupra autorităţilor civile?

― Păi, bineînţeles, răspunse Hardin îndatoritor. Sîntem cu toţii savanţi, mai mult sau mai puţin. La urma-urmelor, noi nu sîntem o lume, ci mai degrabă o fundaţie ştiinţifică sub controlul direct al Împăratului.

Accentua uşor ultimele cuvinte şi acest lucru păru să-l descumpănească pe subprefect. Acesta rămase tăcut şi adîncit în gînduri tot restul drumului pînă la Piaţa Ciclopediei.

Chiar dacă pe Hardin îl plictisiră după-amiaza şi seara care urmară, avu satisfacţia de a înţelege că Pirenne şi Haut Rodric, deşi îşi adresaseră declaraţii sforăitoare de stimă şi respect reciproc, de fapt, se detestau unul pe altul.

Pe parcursul „turului de inspecţie" al Clădirii Enciclopediei, Haut Rodric asistase cu o privire inexpresivă la prelegerea lui Pirenne. Ascultase cu un zîmbet politicos, dar absent, peroraţiile rapide ale acestuia, în timp ce vizitară depozitele cu filme documentare şi numeroasele săli de proiecţie.

Abia după ce coborîră tot mai adînc, etaj după etaj, şi trecură prin sălile serviciilor de culegere, montaj, prezentare grafică, tipărire şi filmare, Rodric îşi făcu cunoscută prima sa declaraţie mai consistentă.

― Totul este foarte interesant, zise el, dar mi se pare o ocupaţie nepotrivită pentru adulţi. La ce slujeşte?

Hardin observă că aceasta era o remarcă la care Pirenne nu putu găsi un răspuns, deşi expresia de pe chipul lui trăda efortul.

Dineul din acea seară oglindea fidel evenimentele acelei după-amieze. Haut Rodric puse stăpînire pe conversaţie şi-şi descrise ― cu detalii tehnice minuţioase şi cu o vervă incredibilă ― propriile fapte de glorie în fruntea unui batalion în cursul recentului război dintre Anacreon şi proaspăt-proclamatul Regat Smyrno, cu care se învecina.

Relatarea subprefectului se sfîrşi o dată cu dineul, iar persoanele oficiale mai neînsemnate plecaseră rînd pe rînd. Ultima părticică a descrierii triumfaliste a navelor distruse o făcu cînd îi însoţi pe Pirenne şi pe Hardin pe terasă pentru a se relaxa în atmosfera caldă şi plăcută a serii de vară.

― Şi acum, făcu el cu o însufleţire reţinută, să trecem la treburi mai serioase.

― Vă rog, murmură Hardin, aprinzîndu-şi o ţigară de foi din tutun de pe Vega ― una dintre puţinele pe care le mai avea, se gîndi el cu nostalgie ― şi lăsîndu-se pe spate cu scaunul care se ridică în două picioare.

Galaxia strălucea în înaltul cerului şi forma ei, ca o lentilă lăptoasă, acoperea tot orizontul. În comparaţie cu ea, puţinele stele de aici, chiar de la marginea Universului, erau neînsemnate licăriri.

― Desigur, spuse subprefectul, toate discuţiile oficiale ― semnarea documentelor şi toate celelalte detalii tehnice plicticoase ― vor avea loc în prezenţa... cum spuneaţi că se numeşte Consiliul vostru?

― Consiliul de Administraţie, răspunse Pirenne, glacial.

― Bizar nume! Oricum, asta va fi mîine. Am putea să pregătim terenul chiar acum, într-o oarecare măsură, ca între bărbaţi. Ce ziceţi?

― Asta înseamnă că...? îl îmboldi Hardin.

― Înseamnă că s-a produs o oarecare schimbare în situaţia de la Periferie şi că statutul planetei voastre a devenit cam nesigur. Ar fi foarte convenabil dacă am reuşi să ajungem la o înţelegere, ca să vedem cum stau lucrurile. Apropo, primare, mai ai vreo ţigară din acelea?

Fără prea mare tragere de inimă, Hardin îi oferi una. Anselm Haut Rodric o mirosi şi exclamă încîntat:

― Tutun de pe Vega! De unde le ai?

― Am primit o cantitate mică la ultima livrare. Dar s-au terminat de-acum. Doar bunul Spaţiu ştie cînd vom mai primi, dacă vom mai primi vreodată.

Pirenne se strîmbă. Nu era fumător şi de aceea detesta mirosul de tutun.

― Aş vrea să înţeleg ceva, Eminenţa voastră. Misiunea dumneavoastră este doar una de clarificare?

Haut Rodric dădu aprobator din cap, în timn ce trăgea cu nesaţ ultimele fumuri.

― În cazul acesta, va fi gata curînd. În ceea ce priveşte Fundaţia Enciclopedia Numărul Unu, situaţia este cea care a existat dintotdeauna.

― Aha! Şi care a fost situaţia dintotdeauna?

― Următoarea: o instituţie ştiinţifică sprijinită de stat şi parte integrantă a domeniului augustei sale maiestăţi Împăratul.

Subprefectul rămase impasibil. Scotea rotocoale de fum:

― Asta-i o teorie atrăgătoare, doctor Pirenne. Îmi imaginez că aveţi documente cu Sigiliul Imperial ― dar care-i situaţia reală? Care e poziţia voastră faţă de Smyrno? Nu sînteţi decît la cincizeci de parseci de capitala Sistemului Smyrno, ştiţi asta. Şi care-i poziţia faţă de Konom şi Daribow?

― N-avem nimic de-a face cu nici o Prefectură. Ca parte a domeniului Împăratului... răspunse Pirenne.

― Nu mai sînt Prefecturi, îi reaminti Haut Rodric, acum sînt regate.

― Regate atunci. N-avem nici o legătură cu ele. Ca instituţie ştiinţifică...

― La naiba cu ştiinţa, răbufni el soldăţeşte, înveninînd atmosfera. Ce dracu' are asta de-a face cu posibilitatea ca Terminus să fie cucerit oricînd de Smyrno?

― Dar Împăratul? Va rămîne impasibil?

Haut Rodric se domoli şi spuse:

― Aşa e, doctore Pirenne. Tu respecţi stăpînirea Împăratului; la fel şi Anacreon, dar s-ar putea ca Smyrno să n-o facă. Ţine seama că noi tocmai am semnat un tratat cu Împăratul. Mîine voi prezenta o copie acelui Consiliu al vostru. Tratatul ne acordă dreptul de a menţine ordinea în limitele fostei Prefecturi Anacreon în numele Împăratului. Misiunea noastră este limpede, nu?

― Desigur. Numai că Terminus nu face parte din Prefectura Anacreon.

― Şi Smyrno...

― Nu face parte nici din Prefectura Smyrno. Nu aparţine nici unei Prefecturi.

― Cei de pe Smyrno cunosc acest lucru?

― Nu mă interesează ce ştiu şi ce nu.

― Pe noi ne interesează. Abia am sfirşit un război cu Smyrno, care încă deţine două sisteme stelare de-ale noastre. Terminus ocupă un loc strategic deosebit de important între cele două naţiuni.

Hardin avu o senzaţie de sfîrşeală. Îl întrerupse:

― Care este propunerea dumneavoastră, Eminenţă?

Subprefectul părea foarte dispus să renunţe la aluzii în favoarea unor afirmaţii mai directe. Spuse cu vioiciune:

― Este evident că, întrucît Terminus nu se poate apăra singură, Anacreon trebuie să preia această sarcină. Sper că înţelegeţi că nu dorim să ne amestecăm în administraţia locală.

― Îhîmmm... făcu Hardin, de parcă avea limba legată.

― ... dar noi considerăm că ar fi cel mai bine pentru ambele părţi dacă Anacreon ar înfiinţa o bază militară pe planetă.