― Domnilor, n-aţi uitat nimic?

― Ce anume? întrebă Pirenne, ţîfnos.

― Că peste o lună vom sărbători cea de-a cincizecea aniversare.

Fara avea un talent inegalabil de a rosti cu mare profunzime cele mai evidente platitudini.

― Şi ce-i cu asta?

― Cu ocazia acestei aniversări, continuă Fara imperturbabil, se va deschide Bolta lui Hari Seldon. V-aţi gîndit vreodată cam ce ar putea să conţină Bolta?

― Nu ştiu. Instrucţiuni obişnuite. Vreo cuvîntare de felicitare, probabil. Cred că nu trebuie să atribuim prea mare importanţă acestei Bolţi, cu toate că Jurnalul ― şi Pirenne se uită urît la Hardin care, nelăsîndu-se mai prejos, afişă un zîmbet impertinent ― a încercat să dea greutate evenimentului. Am pus capăt acestei încercări.

― Aha, făcu Fara, dar probabil că te înşeli. Nu ai impresia, cumva ― şi spunînd acestea făcu o pauză plină de subînţeles, ducîndu-şi un deget la nasul mic şi borcănat ― că Bolta se deschide într-un moment foarte potrivit?

― Poate vrei să spui nepotrivit, protestă Fulham. Avem alte lucruri care ne preocupă acum.

― Alte lucruri mai importante decît un mesaj din partea lui Hari Seldon? Cred că greşeşti.

Fara devenise mai impozant decît fusese vreodată şi Hardin îl cîntări bănuitor. La ce făcea aluzie?

― De fapt, spuse Fără amuzat, cred că uitaţi cu toţii că Seldon a fost cel mai mare psiholog al vremurilor noastre şi că el a pus bazele Fundaţiei. Mi se pare normal să presupun că şi-a folosit ştiinţa pentru a aprecia cursul probabil al istoriei din viitorul apropiat. Dacă a făcut acest lucru, vă spun încă o dată că ar fi reuşit să găsească o modalitate de a ne avertiza asupra pericolului şi, posibil, de a ne indica o soluţie. Ştiţi doar că iubea Enciclopedia din adîncul sufletului.

Predomina un sentiment de îndoială şi nedumerire. Pirenne îşi drese glasul:

― Păi, nu prea ştiu. Psihologia este o ştiinţă impresionantă, dar acum nu avem printre noi nici un psiholog, bănuiesc. Cred că ne aflăm pe un teren nesigur.

Fara se întoarse spre Hardin:

― N-ai studiat psihologia sub îndrumarea lui Alurin?

― Ba da, răspunse Hardin ca prin vis. Totuşi n-am reuşit să-mi termin studiile. Mă obosea teoria. Voiam să fiu inginer psiholog, dar, cum ne lipseau dotările, am ales ceea ce părea a fi un înlocuitor aproape perfect ― am intrat în politică. Practic, e cam acelaşi lucru.

― Atunci, ce părere ai despre Boltă?

― Nu ştiu, răspunse Hardin, circumspect.

Cît mai dură întrunirea nu mai scoase nici o vorbă, chiar dacă discuţia reveni la problema vizitei Cancelarului imperial.

De fapt, nici măcar nu mai asculta. I se sugerase o nouă pistă şi lucrurile păreau a se aşeza firesc ― sau cel puţin asta era impresia lui. Unele elemente se potriveau.

Iar psihologia era cheia. Era convins de acest lucru.

Făcu încercări disperate să-şi amintească teoria psihologică pe care o învăţase demult ― şi astfel obţinu un punct exact de pornire.

Un mare psiholog ca Seldon putea descifra emoţiile şi reacţiile umane suficient de bine pentru a reuşi să anticipeze, în linii mari, dezvoltarea istorică viitoare.

Iar asta însemna că... hmm!

4

LORD DORWIN priza tutun. Purta părul lung, minuţios ondulat, deşi se vedea de la o poştă că era artificial; la toate astea se adăugau favoriţi blonzi, zulufaţi, pe care şi-i mîngîia drăgăstos. Mai apoi, se adresa prin fraze peste măsură de exacte şi ignora toate r-urile.

Relativ surprins, Hardin nu avu timp să găsească şi alte motive pentru dezgustul subit ce-l cuprinsese faţă de Cancelar. A, ba nu, gesturile elegante ale mîinilor, care însoţeau orice replică, şi îngăduinţa studiată cu care dădea greutate pînă şi unui simplu „da".

Dar, acum, problema era de a-l găsi; dispăruse împreună cu Pirenne în urmă cu jumătate de oră ― dezintegra-s-ar!

Hardin considera că absenţa sa de la discuţiile preliminare îl avantaja, desigur, pe Pirenne.

Totuşi, Pirenne fusese văzut în aripa aceasta şi la acest etaj. Nu avea decît să încerce din uşă-n uşă. După ce deschise jumătate din uşi, intră în camera întunecoasă. Profilul sofisticatei coafuri a lordului Dorwin se profila inconfundabil prin paravanul luminat.

Lord Dorwin îl observă şi spuse:

― Aa, Hahdin. Făhă îndoială că ne căutai. Îi întinse cutia cu tabac de prizat ― înzorzonată din cale-afară şi lucrată de mîntuială, nu putu să nu remarce Hardin ― şi fu refuzat politicos, drept pentru care Lord Dorwin se servi cu cîteva fire şi zîmbi mărinimos.

Pirenne se holbă la Hardin şi acesta îi răspunse cu o privire indiferentă şi impenetrabilă.

Singurul sunet care tulbură tăcerea fu declicul produs de închiderea capacului cutiei de prizat. Apoi Lord Dorwin o puse deoparte şi zise:

― Mahe healizahe şi Enciclopedia asta a voasthă, Hahdin. Înth-adevăh, o izbîndă cahe egalează mai toate healizăhile imphesionante ale tutuhoh timpuhiloh.

― Şi noi sîntem încredinţaţi că aşa e, Milord. E o realizare care, totuşi, nu a fost încă desăvîrşită.

― Din eficienţa pe cahe am hemahcat-o pînă acum în cadhul Fundaţiei, nu am îndoieli că theaba mehge foahte bine. Dădu aprobator din cap către Pirenne, care răspunse printr-o înclinare ce trăda încîntarea.

„Cîte dovezi de iubire", se gîndi Hardin. Apoi zise cu voce tare:

― Nu ne plîngem de lipsa noastră de eficienţă, Milord, ci de vizibilul exces de eficienţă din partea anacreonienilor ― numai că, într-o direcţie diferită şi distructivă.

― A, da, Anacheon. (Făcu un gest neglijent.) Tocmai de acolo vin. O planetă cît se poate de bahbahă. E puh şi simplu de neconceput ca fiinţele umane să poată thăi astfel la Pehifehie. Lipsa celoh mai elementahe condiţii penthu un domn cultivat; absenţa unoh condiţii fundamentale de confoht şi thai civilizat ― anachonismul total în cahe s-au...

Hardin îl întrerupse sec:

― Din nefericire, anacreonienii au însă toate condiţiile elementare pentru a purta războaie şi tot ce le este necesar pentru a distruge.

― Exact, exact. (Lord Dorwin părea iritat, probabil, pentru că fusese împiedicat să-şi ducă gîndul la bun sfîrşit.) Dah n-aş vhea să discutăm afacehi acum, ştii? Sînt şi eu sehios pheocupat de asta. Doctohe Pihenne, nu ai de gînd să-mi ahăţi volumul doi? Fă-o, te hog.

Luminile se stinseră şi în următoarea jumătate de oră cei doi nu-i acordară absolut nici o atenţie lui Hardin, de parcă nici n-ar fi fost de faţă. Nu-i găsi nici un rost cărţii de pe ecran şi nici nu făcu vreun efort să încerce a urmări ce se discuta, dar constată că Lord Dorwin vorbea din cînd în cînd cu însufleţire. Hardin observă că, în asemenea momente, Cancelarul pronunţa pînă şi r-urile.

Cînd lumina se aprinse, Lord Dorwin spuse:

― Ghandios! Cu adevăhat ghandios! Hahdin, nu te intehesează cumva a'heologia?

― Poftiţi? se scutură Hardin din visare. Nu, Milord, n-aş putea spune că mă interesează. Sînt psiholog, dacă ar fi să ţin seama de intenţiile din tinereţe, şi politician prin forţa împrejurărilor.

― Aha! Făhă îndoială că e un domeniu intehesant. În ceea ce mă phiveşte, ştii ― şi mai priză puţin tutun -, cochetez cu a'heologia.

― Serios?