― Augustei sale maiestăţi, Împăratul, îl imită acru Anselm Haut Rodric, iar eu sînt reprezentantul direct al Regelui Anacreonului. Doctor Pirenne, Anacreon e cu mult mai aproape.
― Să revenim la afaceri, insistă Hardin. Cum veţi percepe aceste aşa-numite taxe, Eminenţa voastră? Le veţi percepe în produse? Grîne, cartofi, legume, animale?
Subprefectul făcu ochii cît cepele:
― Ce dracu' să facem cu ele? Avem prea de ajuns. Aur, bineînţeles. Crom sau vanadiu ar fi şi mai binevenite, dacă, întîmplător, aveţi cantităţi mari.
Hardin izbucni în rîs:
― Cantităţi mari! Nici măcar fier nu avem în cantităţi suficiente. Cît priveşte aurul, poftiţi, priviţi moneda noastră. Azvîrli o monedă către trimisul special.
Haut Rodric o ciocăni şi se holbă mirat:
― Ce-i asta? Oţel?
― Exact.
― Nu pricep.
― Terminus este o planetă fără metale. Le importăm în totalitate. Prin urmare, nu avem nici aur, nici altceva ca mijloc de plată decît, eventual, cîteva mii de ocale de cartofi.
― Atunci bunuri industriale.
― Fără metal? Din ce să fabricăm maşinile?
După cîteva momente de tăcere, Pirenne mai făcu o încercare:
― Discuţia aceasta s-a îndepărtat de la subiect. Terminus nu este o planetă, ci o fundaţie ştiinţifică pentru pregătirea unei mari Enciclopedii. În numele Spaţiului, domnule, nu aveţi nici un dram de respect faţă de ştiinţă?
― Enciclopediile nu cîştigă războaie, spuse Haut Rodric şi se încruntă. O lume total neproductivă, prin urmare ― şi practic neocupată. Atunci aţi putea plăti cu terenuri.
― Ce vreţi să spuneţi? întrebă Pirenne.
― Planeta asta este aproape nepopulată şi terenul neocupat ar putea fi fertil. Multor nobili de pe Anacreon le-ar surîde o creştere a proprietăţilor lor.
― Dar nu puteţi propune aşa o...
― Nu e nevoie să vă alarmaţi, doctor Pirenne. E destul pămînt pentru toţi. La urma-urmelor, dacă veţi coopera, vom putea probabil aranja în aşa fel încît să nu pierdeţi nimic. Pot fi conferite titluri şi proprietăţi. Sper că mă înţelegeţi.
― Mulţumesc! izbucni Pirenne.
Apoi Hardin întrebă cu un aer nevinovat:
― Anacreon ar putea să ne aprovizioneze cu cantităţi adecvate de plutoniu pentru centrala noastră atomică? Mai avem rezerve doar pentru cîţiva ani.
Pirenne pufni nemulţumit şi rămaseră cu toţii tăcuţi cîteva momente. Haut Rodric sparse tăcerea cu o voce care nu mai semăna nicidecum cu cea de mai-nainte:
― Aveţi energie atomică?
― Bineînţeles. Ce-i neobişnuit în asta? Cred că energia atomică are o vechime de cel puţin cincizeci de ani. De ce să nu avem? Numai că e cam greu să obţinem plutoniu.
― Da... da. (Trimisul special tăcu, apoi adăugă stînjenit.) Domnilor, atunci vom continua discuţiile mîine. Vă rog să mă scuzaţi...
Pirenne privi lung după el şi scrîşni din dinţi.
― Insuportabil mai e măgarul ăsta greu de minte. Dezgustă...
― Greşeşti, îl întrerupse Hardin. Nu e decît un produs al mediului. Capacitatea lui de înţelegere nu trece de „Eu am armă şi tu nu."
Exasperat, Pirenne se întoarse spre el:
― Pentru numele Spaţiului, ce era cu vorbăria aceea despre baze militare şi tribut? Ai luat-o razna?
― Nu. I-am dat doar apă la moară şi l-am lăsat să pălăvrăgească. Cred că ai băgat de seamă că l-a luat gura pe dinainte şi a divulgat adevăratele intenţii ale Anacreonului, mai exact parcelarea Terminusului în proprietăţi funciare. Bineînţeles că nu voi admite aşa ceva.
― Tu nu vei admite. Tu! Dar cine eşti tu? Şi aş putea să ştiu de ce ţi-ai dat drumul la gură în legătură cu centrala noastră nucleară? Asta va face din noi o ţintă militară.
― Da, zîmbi Hardin amuzat. O ţintă militară de care e bine să stai departe. Nu-i limpede de ce am adus vorba despre asta? Mi s-a confirmat astfel o bănuială pe care o aveam mai de mult.
― Care anume?
― Că Anacreon nu mai are o economie bazată pe energie nucleară. Dacă ar fi avut, fără îndoială că amicul nostru şi-ar fi dat seama că plutoniul nu este folosit la centrale nucleare decît în tehnologiile demodate. Rezultă astfel că restul Periferiei nu mai deţine energie atomică. E sigur că Smyrno nu are, pentru că altfel Anacreon n-ar fi cîştigat majoritatea bătăliilor din recentul lor război. Nu ţi se pare interesant?
― Ei, aş! făcu Pirenne şi plecă morocănos, iar Hardin zîmbi plin de îngăduinţă.
Azvîrli ţigara de foi şi ridică ochii spre necuprinsul Galaxiei. „Înapoi la ţiţei şi cărbune, aşa am ajuns", murmură el, iar restul gîndurilor le păstră pentru sine.
