Totuşi, Pirenne fusese văzut în aripa aceasta şi la acest etaj. Nu avea decît să încerce din uşă-n uşă. După ce deschise jumătate din uşi, intră în camera întunecoasă. Profilul sofisticatei coafuri a lordului Dorwin se profila inconfundabil prin paravanul luminat.
Lord Dorwin îl observă şi spuse:
― Aa, Hahdin. Făhă îndoială că ne căutai. Îi întinse cutia cu tabac de prizat ― înzorzonată din cale-afară şi lucrată de mîntuială, nu putu să nu remarce Hardin ― şi fu refuzat politicos, drept pentru care Lord Dorwin se servi cu cîteva fire şi zîmbi mărinimos.
Pirenne se holbă la Hardin şi acesta îi răspunse cu o privire indiferentă şi impenetrabilă.
Singurul sunet care tulbură tăcerea fu declicul produs de închiderea capacului cutiei de prizat. Apoi Lord Dorwin o puse deoparte şi zise:
― Mahe healizahe şi Enciclopedia asta a voasthă, Hahdin. Înth-adevăh, o izbîndă cahe egalează mai toate healizăhile imphesionante ale tutuhoh timpuhiloh.
― Şi noi sîntem încredinţaţi că aşa e, Milord. E o realizare care, totuşi, nu a fost încă desăvîrşită.
― Din eficienţa pe cahe am hemahcat-o pînă acum în cadhul Fundaţiei, nu am îndoieli că theaba mehge foahte bine. Dădu aprobator din cap către Pirenne, care răspunse printr-o înclinare ce trăda încîntarea.
„Cîte dovezi de iubire", se gîndi Hardin. Apoi zise cu voce tare:
― Nu ne plîngem de lipsa noastră de eficienţă, Milord, ci de vizibilul exces de eficienţă din partea anacreonienilor ― numai că, într-o direcţie diferită şi distructivă.
― A, da, Anacheon. (Făcu un gest neglijent.) Tocmai de acolo vin. O planetă cît se poate de bahbahă. E puh şi simplu de neconceput ca fiinţele umane să poată thăi astfel la Pehifehie. Lipsa celoh mai elementahe condiţii penthu un domn cultivat; absenţa unoh condiţii fundamentale de confoht şi thai civilizat ― anachonismul total în cahe s-au...
Hardin îl întrerupse sec:
― Din nefericire, anacreonienii au însă toate condiţiile elementare pentru a purta războaie şi tot ce le este necesar pentru a distruge.
― Exact, exact. (Lord Dorwin părea iritat, probabil, pentru că fusese împiedicat să-şi ducă gîndul la bun sfîrşit.) Dah n-aş vhea să discutăm afacehi acum, ştii? Sînt şi eu sehios pheocupat de asta. Doctohe Pihenne, nu ai de gînd să-mi ahăţi volumul doi? Fă-o, te hog.
Luminile se stinseră şi în următoarea jumătate de oră cei doi nu-i acordară absolut nici o atenţie lui Hardin, de parcă nici n-ar fi fost de faţă. Nu-i găsi nici un rost cărţii de pe ecran şi nici nu făcu vreun efort să încerce a urmări ce se discuta, dar constată că Lord Dorwin vorbea din cînd în cînd cu însufleţire. Hardin observă că, în asemenea momente, Cancelarul pronunţa pînă şi r-urile.
Cînd lumina se aprinse, Lord Dorwin spuse:
― Ghandios! Cu adevăhat ghandios! Hahdin, nu te intehesează cumva a'heologia?
― Poftiţi? se scutură Hardin din visare. Nu, Milord, n-aş putea spune că mă interesează. Sînt psiholog, dacă ar fi să ţin seama de intenţiile din tinereţe, şi politician prin forţa împrejurărilor.
― Aha! Făhă îndoială că e un domeniu intehesant. În ceea ce mă phiveşte, ştii ― şi mai priză puţin tutun -, cochetez cu a'heologia.
― Serios?
― Înălţimea sa, interveni Pirenne, este o cunoscută autoritate în domeniu.
― Ei, poate că sînt, făcu înălţimea sa cu înfumurare. Am depus o muncă intensă în ştiinţă. Adică am foahte multe lectuhi. Am thecut phin toate luchăhile lui Jahdun, Obijasi, Kwomill... aa... phin toate, să ştii.
― Am auzit despre ele, bineînţeles, spuse Hardin, dar nu le-am citit.
― Ar thebui s-o faci înth-o bună zi, phietene. Efohtul îţi va fi 'ăsplătit din plin. Socot că a mehitat să călătohesc pînă aici, la Pehifehie, că să văd exemplahul acesta din Lameth. N-o să chedeţi, dah nu am cahtea asta în biblioteca mea. Aphopo, doctohe Pihenne, speh că n-ai uitat phomisiunea şi o să-mi faci şi mie o copie înainte de plecahe.
― Voi fi încîntat s-o fac.
― Thebuie să ştiţi, continuă Cancelarul, cu superioritate, că Lameth phezintă o continuahe deosebit de intehesantă la ceea ce cunoşteam antehioh desphe „Phoblema Ohiginii".
― Care problemă? întrebă Hardin.
― „Phoblema Ohiginii". Locul de ohigine al speciei umane, ştii? Thebuie să ştii că se considehă că, la început, 'asa umană ocupa doar un sistem planetah.
― Da, ştiu asta.
― Bineînţeles că nimeni nu ştie exact cahe este acel sistem. Da' există, totuşi, unele teohii. Unii zic de Sihius. Alţii insistă că ah fi Alfa Centauhi, alţii că Sol, alţii că Cygni 61 ― adică tot în sectohul Sihius, înţelegi?
― Şi Lameth ce susţine?
― Păi, el mehge pe alte căi. Înceahcă să demonstheze că 'ămăşiţele de pe a theia planetă a sistemului Ahctuhian evidenţiază faptul că umanitatea a existat acolo înainte de descopehi'ea phimelor indicii de călătohie spaţială.
― Şi înseamnă că acolo ar fi fost planeta naşterii umanităţii?
― Phobabil. Thebuie să văd cît de sehioase sînt obsehvaţiile.
Hardin rămase tăcut pentru o clipă, apoi spuse:
― Cînd a scris Lameth cartea asta?
― A, cam cu vheo opt sute de ani în uhmă. Da', bineînţeles că se bazează în mahe măsuhă pe luchăhile antehioahe ale lui Gleen.
― Atunci de ce aţi pune bază pe ce afirmă el? De ce nu mergeţi pe Arcturus pentru a studia singur urmele arheologice?
Lord Dorwin ridică din sprîncene a mirare, luă cîteva fire de tutun şi le priză precipitat:
― Păi, de ce, tinehe?
