― Ca să obţineţi informaţii direct de la sursă, bineînţeles.
― Da' ce nevoie am? Mi se pahe o metodă neobişnuit de ocolită şi lipsită de şanse penthu a ajunge la un 'ezultat. Ascultă, am luchăhile tutuhoh savanţilor ― ma'ii a'heologi ai thecutului. Îi compa' pe unul cu altul, încehc să echilibhez dezacohduhile, analizez afihmaţiile cahe se conthazic, hotăhăsc dacă vheunul ahe dheptate şi ajung la o concluzie. Aceasta e metoda ştiinţifică. Cel puţin, spuse el părinteşte, aşa văd eu luchuhile. Ah fi foahte neplăcut să mă duc pehsonal pînă pe Ahctuhus sau pe Sol, de exemplu, şi să caut la întîmplahe, cînd ma'ii savanţi au cutheiehat coclauhile acelea cu mai mult folos decît aş putea spera s-o fac eu însumi.
― Înţeleg, murmură Hardin, politicos.
Metodă ştiinţifică pe naiba! Nu era de mirare că se sfirşea cu întreaga Galaxie.
― Veniţi, Milord, spuse Pirenne, cred că ar fi bine să ne întoarcem.
― Da, da. Aşa e.
Pe cînd ieşeau, Hardin spuse brusc:
― Milord, aş putea să vă întreb ceva?
Lord Dorwin zîmbi politicos şi-şi însoţi răspunsul cu o mişcare elegantă a mîinilor:
― Desigu', phietene. Sînt foahte încîntat să-ţi pot fi de folos. Dacă te pot ajuta în vheun fel cu cunoştinţele mele...
― Milord, nu e vorba de arheologie.
― Nu?
― Nu. Altceva. Anul trecut am recepţionat pe Terminus o ştire despre explozia unei centrale atomice pe Planeta V din Andromeda Gamma. La noi a ajuns doar o descriere sumară a accidentului, însă nici un detaliu. Ne-aţi putea spune exact ce s-a întîmplat?
Pirenne se strimbă nemulţumit:
― Mă întreb de ce-l deranjezi pe înălţimea sa cu întrebări referitoare la probleme lipsite de importanţă.
― Nu mă dehanjează deloc, doctohe Pihenne, interveni cancelarul. Deloc. Nu phea sînt multe de spus în legătuhă cu cazul acesta. Centhala atomică a explodat şi s-a phodus o mahe catasthofă, să ştiţi. Cîteva milioane de oameni au fost ucişi şi cel puţin jumătate din planetă a fost disthusă. Guvehnul considehă că e necesa' să se impună o sehie de 'esthicţii în ceea ce phiveşte utilizahea făhă justificahe a enehgiei atomice, deşi acest luchu nu este de domeniul public, ştiţi?
― Înţeleg, spuse Hardin. Dar ce defect a prezentat centrala?
― Păi, de fapt, răspunse Lord Dorwin nepăsător, nimeni nu ştie. Avusese nişte defecţiuni cu cîţiva ani înainte şi se bănuieşte că luchăhile de 'epahaţii şi unele componente înlocuite au fost de phoastă calitate. E atît de dificil să găseşti în zilele noasthe oameni cahe înţeleg cu adevăhat detaliile tehnice ale sistemelor noasthe de phoducehe a enehgiei. Şi, întristat, mai luă o priză de tutun.
― Vă daţi seama, spuse Hardin, că regatele independente de la Periferie au pierdut complet accesul la energia atomică?
― Sehios? Nu mă suhphinde cîtuşi de puţin. Nişte planete bahbahe... Da', phietene, nu le mai numi independente. Căci nu sînt, ştii? Thatatele pe cahe le-am semnat cu ele dovedesc cu phisosinţă asta. Ele 'ecunosc suvehanitatea Împăratului. E musai, desigu', penthu că altfel nici n-am sta la discuţii cu ele.
― S-ar putea să fie cum spuneţi, însă ele au o libertate de acţiune considerabilă.
― Da, aşa ched şi eu. Considehabilă. Da' nu contează phea mult. Imperiului îi mehge mult mai bine dacă Pehifehia se descuhcă phin phophiile 'esuhse, aşa cum poate, bineînţeles. Ohicum nu ne este de mahe folos, înţelegi? Planete absolut bahbahe. Abia dacă sînt civilizate.
― Au fost civilizate în trecut. Anacreon a fost una dintre cele mai bogate planete din provinciile exterioare. Am înţeles că putea fi comparată cu Vega.
― Da, da' asta a fost cu secole în uhmă, Hahdin. Nu phea poţi thage concluzii din atîta luchu. În thecutul măheţ, totul eha altfel. Nu mai sîntem ce-am fost, înţelegi? Hai, Hahdin, eşti phea insistent. Ţi-am spus că astăzi puh şi simplu nu discut afacehi. Docto' Pihenne m-a avehtizat în legătuhă cu asta. Mi-a spus că n-o să-mi dai pace, da' am expehienţă şi ştiu să mă păzesc. Să mai lăsăm şi pe mîine.
Şi astfel puse capăt discuţiei.
5
ACEASTA ERA cea de-a doua întrunire a Consiliului la care participa, dacă mai punea la socoteală şi discuţiile oficiale pe care membrii Consiliului le purtaseră cu Lord Dorwin, care plecase deja. Cu toate astea, primarul Hardin bănuia că mai avuseseră loc dacă nu chiar două sau trei întruniri, cel puţin una la care el nu fusese invitat.
Nici acum n-ar fi fost invitat dacă n-ar fi apărut acel ultimatum.
Dacă putea fi considerat drept ultimatum, deşi o lectură superficială a documentului, vizigrafiat ar fi putut face pe cineva să presupună că era un schimb prietenesc de felicitări între doi parteneri.
Hardin avea documentul în mînă. Începea preţios cu un salut din partea „Atotputernicei Sale Maiestăţi, Regele Anacreonului, către prietenul şi fratele său, doctor Pirenne, Preşedintele Consiliului de Administraţie al Fundaţiei Enciclopedia Numărul Unu" şi se încheia, încă şi mai elegant, cu un sigiliu uriaş, multicolor, cu un simbolism foarte complicat.
Dar cu toate acestea era un ultimatum.
― Rezultă, pînă la urmă, că n-am avut prea rnult timp la dispoziţie, spuse Hardin. Doar trei luni. Şi aşa puţin timp, cît a fost, ne-am bătut joc de el şi nu l-am folosit. Documentul acesta ne dă o săptămînă. Acum ce facem?
Îngrijorat, Pirenne se încruntă:
― Trebuie să existe o portiţă de scăpare. E absolut de necrezut că pot forţa lucrurile în aşa hal, în ciuda asigurărilor pe care mi le-a dat Lord Dorwin privind atitudinea Împăratului şi a Imperiului.
Hardin fierbea.
― Înţeleg. L-ai intormat pe Regele Anacreonului de această presupusă atitudine?
― Am făcut-o după ce am prezentat propunerea spre votare în faţa Consiliului de Administraţie şi s-a aprobat în unanimitate.
― Şi cînd s-a supus la vot?
Pirenne îşi recapătă demnitatea:
― Nu cred că trebuie să-ţi dau socoteală, primare Hardin.
