― Singur ai ajuns la concluzia că Imperiul nu ne poate ajuta, deşi nu înţeleg de ce se întîmplă acest lucru. Dacă este necesar un compromis...

Hardin avu cumplita senzaţie că zboară cu viteză maximă şi că nu va ajunge nicăieri.

― Nu există compromis! Nu înţelegeţi că gogoriţa asta despre bazele militare e o vorbă goală, fără acoperire? Haut Rodric ne-a spus ce doreşte Anacreonul: anexare, fără multă diplomaţie, impunerea propriului sistem feudal de proprietăţi latifundiare şi o economie în care să existe aristocraţie şi ţărănime. Ceea ce ne-a mai rămas din pospaiul de energie atomică îi poate sili s-o lase mai domol, dar, cu toate astea, nu vor renunţa.

Indignat, se ridicase în picioare, iar restul se ridicaseră şi ei, în afară de Jord Fara.

― Staţi, vă rog, jos cu toţii, spuse Jord Fara. Hai, n-are rost să te uiţi aşa de furios, primare Hardin; nici unul dintre noi nu va trăda.

― Va trebui să mă convingeţi!

Fara zîmbi calm:

― Ştii şi tu că nu vorbeşti serios. Dă-mi voie să spun ceva! Ochii lui vicleni erau întredeschişi şi broboane de sudoare străluceau pe bărbia lui.

― Se pare că nu mai trebuie să ascundem faptul că acest Consiliu a ajuns la concluzia că adevărata soluţie a problemei Anacreon va fi găsită peste exact şase zile, după ce vom afla ce ne rezervă deschiderea Boltei.

― Asta-i contribuţia ta la rezolvarea crizei?

― Da.

― Adică să nu întreprindem nimic, corect? Adică să aşteptăm cu calm şi seninătate şi cu credinţa nestrămutată că deus ex machina ne va surîde la deschiderea Boltei?

― Dacă renunţăm la cuvinte mari şi mişcătoare, exact aşa stau lucrurile.

― Refugiu lipsit de rafinament! Zău, doctore Fara, o asemenea prostie este vecină cu geniul. O inteligenţă inferioară n-ar fi capabilă de aşa ceva.

Fara zîmbi indulgent:

― Gustul tău pentru vorbe de duh mă amuză, Hardin, dar e cam deplasat ce spui. De fapt, cred că-ţi aminteşti, în linii mari, cele spuse de mine acum trei săptămîni în legătură cu Bolta.

― Da, îmi amintesc, nu era vorba decît de o idee neroadă, dacă o judecăm din punctul de vedere al logicii deductive. Ai spus ― şi te rog să mă întrerupi dacă greşesc cumva ― că Hari Seldon a fost cel mai mare psiholog din Sistem, că prin urmare el putea să anticipeze criza în care ne aflăm acum, că deci el a inventat Bolta ca o metodă de a ne da soluţii salvatoare.

― Ai priceput esenţa ideii.

― Te-ar surprinde dacă ţi-aş spune că m-am gîndit foarte atent la această problemă în ultimele săptămîni?

― Foarte măgulitor. Şi cu ce rezultate?

― Cu rezultatul că deducţia pură este insuficientă. Ceea ce ne trebuie din nou este o mică doză de bun-simţ.

― De exemplu?

― De exemplu, dacă anticipa beleaua cu Anacreon, de ce nu ne-a plasat pe altă planetă, mai aproape de centrele galactice? Este de notorietate că Seldon i-a manipulat pe Comisarii de pe Trantor, astfel ca ei să ordone înfiinţarea Fundaţiei pe Terminus. De ce-ar fi făcut-o? De ce, din atîtea locuri, să ne plaseze aici, dacă putea să-şi dea seama de întreruperea canalelor de comunicare, de izolarea noastră faţă de restul Galaxiei, de ameninţările din partea vecinilor şi de situaţia disperată creată de lipsa oricăror metale pe Terminus? Asta mai presus de toate! Or, dacă a prevăzut toate astea, de ce nu i-a avertizat pe primii colonişti, astfel încît să aibă timp să se pregătească, în loc să aştepte ― aşa cum facem noi acum ― pînă cînd va fi prea tîrziu spre a se mai putea salva?

Şi nu uitaţi un lucru. Chiar dacă el ar fi putut prezice criza atunci, noi o putem vedea la fel de bine acum. La urma-urmelor, Seldon nu era un magician. Nu există metode miraculoase de ieşire dintr-o dilemă pe care el s-o fi putut vedea, iar noi, nu.

― Dar, Hardin, reveni Fara, noi nu putem!

― N-aţi încercat. Nici măcar n-aţi făcut o încercare. La început aţi refuzat să recunoaşteţi pînă şi faptul că era vorba de o ameninţare! Apoi v-aţi pus orbeşte toate speranţele în Împărat! Acum vă bizuiţi pe Hari Seldon. În tot ce-aţi făcut, v-aţi bazat în mod invariabil pe autoritatea cuiva sau pe trecut, dar niciodată n-aţi avut încredere în voi înşivă.

Îşi încleştă mîinile şi, gesticulînd, continuă:

― Asta nu e decît o atitudine bolnăvicioasă ― un reflex condiţionat care anulează independenţa minţilor voastre ori de cîte ori se pune problema de a contesta autoritatea. S-ar părea că nu vă îndoiţi cîtuşi de puţin că Împăratul e mai puternic, ori că Hari Seldon e mai deştept decît voi. Şi aici greşiţi, nu înţelegeţi asta?

Din motive întemeiate, nici unul nu se deranjă să-i răspundă.

― Dar nu e vorba numai de voi, continuă Hardin, ci de întreaga Galaxie. Pirenne a auzit părerile lordului Dorwin referitoare la cercetarea ştiinţifică. Lord Dorwin consideră că pentru a fi un bun arheolog trebuie să citeşti toate cărţile din acest domeniu ― chiar dacă au fost scrise de oameni care au trăit cu secole în urmă. El crede că poţi rezolva enigmele arheologice comparînd diferitele autorităţi în materie. Iar Pirenne a ascultat toate acestea şi nu a ridicat nici o obiecţie. Nu înţelegeţi că e ceva în neregulă cu atitudinea asta?

În glasul lui răsună din nou o notă aproape imploratoare. Dar nu primi nici un răspuns. Şi urmă:

― Oameni buni, şi voi, şi jumătate din populaţia de pe Terminus sînteţi la fel de neajutoraţi. Stăm aici, considerînd că Enciclopedia înseamnă începutul şi sfîrşitul tuturor lucrurilor. Socotim că cel mai important scop al ştiinţei este clasificarea cunoştinţelor din trecut. O fi important, dar nu mai sînt lucrări de continuat? Nu simţiţi că dăm înapoi şi tot uităm? Aici, la Periferie, se pierd cunoştinţele despre energia atomică, în Andromeda Gamma a explodat o centrală nucleară din pricina reparaţiilor de proastă calitate, iar Cancelarul Imperiului se lamentează că tehnicienii în energie atomică sînt puţini. Dar soluţia? Să pregăteşti alţi specialişti? Asta niciodată! Mai degrabă se impun restricţii asupra utilizării energiei nucleare.

Şi continuă:

― Nu vedeţi? Mare cît Galaxia. Este veneraţia faţă de trecut. E o deteriorare ― o strangulare!

Îşi mută privirea de la unul la altul, iar ei îl priviră fix. Fara îşi reveni primul:

― Bine, bine, filosofia mistică n-are să ne ajute în nici un fel. Să fim mai exacţi. Negi că Hari Seldon ar fi putut să determine tendinţele istorice ale viitorului printr-o simplă tehnică psihologică?

― Nu, sigur că nu, strigă Hardin. Dar nu ne putem baza pe el pentru a găsi o soluţie. În cel mai bun caz, ar fi putut indica problema, dar, dacă există vreo soluţie, noi trebuie s-o găsim. N-o poate face el în locul nostru.

Deodată, Fulham întrebă:

― Ce vrei să spui cu „ar fi putut indica problema"? Ştim care e problema.

Hardin se răsti la el:

― Credeţi c-o ştiţi! Credeţi că singura grijă a lui Hari Seldon este Anacreon. Nu sînt de acord! Domnilor, vă spun că pînă acum nimeni dintre voi nu a avut nici cea mai vagă idee despre ceea ce se întîmplă cu adevărat.

― Şi tu ştii? îl întrebă Pirenne, cu ostilitate.

― Cred că da! (Hardin se ridică brusc în picioare şi-şi împinse scaunul deoparte. Avea privirea concentrată şi glacială.) Un lucru e sigur. E ceva dubios în toată situaţia. Ceva care e mai important decît tot ce am discutat pînă acum. Puneţi-vă singuri întrebarea: Cum s-a întîmplat că în populaţia originală a Fundaţiei nu a fost inclus nici un psiholog de marcă, în afară de Bor Alurin? Iar el a evitat să-i pregătească pe elevii săi dincolo de fundamentele psihologiei.

Se lăsă tăcere, apoi Fara interveni:

― În regulă. De ce?

― Pentru că, probabil, un psiholog şi-ar fi dat seama de ceea ce se punea la cale ― şi asta s-ar fi întîmplat prea curînd decît i-ar fi convenit lui Hari. Dar aşa, bîjbîim, avem rare străfulgerări şi vedem o părticică de adevăr, nimic mai mult. Asta este ceea ce a vrut Hari Seldon.

Rîse gutural şi spuse:

― Vă doresc o zi bună, domnilor.

Ieşi din cameră.

6