Întreaga Universitate părea o mare orbitoare de lumină. Gaal aproape uitase că soarele exista. Clădirile Universităţii erau acoperite de un monstruos dom de sticlă-şi-totuşi-altceva-decît-sticlă polarizată, astfel încît Gaal privea direct la steaua arzătoare de deasupra. Lumina ei clară era reflectată de construcţiile metalice.

Structurile Universităţii erau mai degrabă argintii, le lipsea acel cenuşiu închis al oţelului, prezent pretutindeni pe Trantor. Strălucirea lor metalică se apropia de culoarea ivorie.

― Soldaţi, se pare, spuse Seldon.

― Poftim? Gaal reveni cu privirea pe pămînt şi văzu în faţa lor o santinelă.

Se opriră. În cadrul unei uşi apăru un căpitan cu vorba domoală.

― Doctor Seldon? întrebă el.

― Da.

― Vă aşteptam. De astăzi înainte, dumneavoastră şi oamenii dumneavoastră vă veţi afla sub incidenţa Legii marţiale. Mi s-a ordonat să vă informez că vi se vor acorda şase luni pentru pregătiri în vederea plecării pe Terminus.

― Şase luni! începu Gaal, dar degetele lui Seldon îl strînseră uşor de cot.

― Acestea sînt ordinele pe care le-am primit, repetă căpitanul şi plecă.

Gaal se întoarse spre Seldon:

― Bine, dar ce se poate face în şase luni? Asta nu e decît o crimă lentă.

― Uşurel, uşurel. Să ajungem în biroul meu.

Biroul nu era mare, dar era ferit de urechi indiscrete cu ajutorul unui dispozitiv de nedetectat. Fasciculele-spion îndreptate spre birou nu receptau nici o tăcere care să trezească suspiciuni, nici paraziţi care ar fi fost şi mai suspecţi. Recepţionau, mai degrabă, o conversaţie construită la întîmplare dintr-o vastă rezervă de fraze nevinovate pe diferite tonuri şi voci.

― Şase luni vor fi suficiente, spuse Seldon relaxat.

― Nu înţeleg cum.

― Pentru că, băiete, într-un asemenea plan, acţiunile altora sînt folosite pentru a sluji nevoilor noastre. Nu ţi-am spus deja că structura temperamentală a lui Chen a fost supusă unui studiu mai atent decît cel dedicat oricărui alt om de pe lumea asta? Procesul nu a putut începe decît atunci cînd momentul şi condiţiile erau favorabile scopului ales de noi.

― Dar cum aţi fi putut aranja...

― Să fim exilaţi pe Terminus? De ce nu? Apăsă cu degetul într-un punct anume de pe biroul său şi o secţiune a peretelui din spatele scaunului alunecă într-o parte. Doar degetele lui ar fi putut face acest lucru, întrucît numai amprentele lui puteau activa detectorul de dedesubt.

― Vei găsi cîteva microfilme înăuntru, spuse Seldon. Ia-l pe cel însemnat cu litera T.

Gaal făcu întocmai şi aşteptă pînă ce Seldon îl fixă într-un proiector şi-i înmînă o pereche de ochelari cu lentile groase. Gaal le reglă şi urmări filmul desfăşurîndu-se sub ochii lui miraţi.

― Păi, atunci..., făcu el.

― Ce te surprinde? îl întrebă Seldon.

― Vă pregătiţi de doi ani să plecaţi?

― De doi ani şi jumătate. Bineînţeles, nu puteam fi siguri că va fi ales Terminus, dar am sperat că ar putea fi, şi am acţionat conform acestei presupuneri...

― Dar de ce, doctore Seldon? Dacă aţi aranjat exilul, de ce? Evenimentele nu puteau fi mai bine controlate de aici, de pe Trantor?

― Păi, există cîteva motive. Lucrînd pe Terminus, vom beneficia de sprijin imperial fără a mai da naştere unor temeri că am pune în pericol Siguranţa Imperială.

― Aţi stîrnit aceste temeri, spuse Gaal, doar pentru a forţa exilul? Totuşi nu înţeleg.

― Probabil că douăzeci de mii de familii n-ar călători de bunăvoie tocmai pînă la capătul Galaxiei.

― Dar de ce ar trebui siliţi să meargă pînă acolo? (Gaal rămase pe gînduri.) Aş putea şti?

― Încă nu, spuse Seldon. E suficient pentru moment să ştii că un refugiu ştiinţific va fi stabilit pe Terminus, şi un altul, la celălalt capăt al Galaxiei, să zicem, la Capătul Stelei. (Zîmbi.) Cît priveşte restul, eu voi muri curînd şi vei vedea mai multe decît mine... Nu, nu. Scuteşte-mă de scene şi de urări de bine. Doctorii mi-au spus că nu voi putea trăi mai mult de un an sau doi. Dar şi aşa, am realizat ceea ce mi-am propus. Aş putea muri în condiţii mai bune?

― Şi după ce veţi muri, domnule...?

― Vor exista succesori, poate chiar tu. Aceştia vor putea să aplice ultimul retuş Proiectului şi să instige revolta de pe Anacreon la momentul potrivit şi la modul corect. După aceea, evenimentele se pot desfăşura nestînjenite.

― Nu înţeleg.

― Vei înţelege. (Chipul ridat al lui Seldon deveni dintr-o dată calm şi obosit.) Majoritatea vor pleca pe Terminus, dar unii vor rămîne. Va fi uşor de aranjat. Dar în ceea ce mă priveşte ― şi încheie cu o şoaptă pe care Gaal abia putu să o audă ― eu sînt terminat.

Partea a doua

ENCICLOPEDIŞTII

TERMINUS ― ...Situarea sa (vezi harta) era stranie pentru rolul pe care avea să-l joace în Istoria Galactică şi totuşi inevitabilă, aşa cum au arătat de-atîtea ori numeroşi scriitori. Situată chiar la marginea Spiralei Galactice, unica planetă a unui soare izolat, săracă în resurse şi neglijabilă ca valoare economică, pînă la sosirea Enciclopediştilor, ea nu fusese colonizată în decursul celor cinci secole ce trecuseră de la descoperire...

Era inevitabil ca, pe măsură ce se dezvolta o nouă generaţie, Terminus să devină ceva mai mult decît o anexă a psihoistoricilor de pe Trantor. O dată cu revolta de pe Anacreon şi cu venirea la putere a lui Salvor Hardin, primul din marea familie de...

ENCICLOPEDIA GALACTICA

1

LEWIS PIRENNE lucra intens la biroul său din singurul colţ bine luminat al camerei. Munca trebuia coordonată. Eforturile trebuiau organizate. Iţele răzleţe trebuiau ţesute într-un model coerent.

Cincizeci de ani. Cincizeci de ani pentru a se aranja şi pune la punct Numărul Unu din Enciclopedia Fundaţiei într-o formă accesibilă. Cincizeci de ani pentru strîngerea materialului brut. Cincizeci de ani de pregătiri.

Trebuia făcută. După alţi cinci ani vor vedea publicat primul volum al celei mai monumentale lucrări pe care o concepuse vreodată Galaxia. Apoi, aveau să apară celelalte volume la intervale de cîteva zeci de ani, însoţite de suplimente; articole speciale despre evenimente de interes actual, pînă cînd...

Pirenne se foia nemulţumit, cînd soneria discretă de pe birou bîzîi sîcîitor. Aproape că uitase de întîlnire. Deblocă uşa şi, absent, cu coada ochiului, o văzu deschizîndu-se. În cameră intră Salvor Hardin cu silueta sa masivă. Pirenne nu ridică ochii din hîrtii.

Hardin zîmbi ca pentru sine. Se grăbea, însă avea altceva mai bun de făcut decît să se supere din cauza atitudinii nepăsătoare a lui Pirenne faţă de orice sau oricine îl deranja atunci cînd lucra. Se afundă în fotoliul situat de cealaltă parte a biroului şi aşteptă.

Stilusul lui Pirenne scotea un sunet slab, alergînd pe hîrtie. De altfel, nici nu puteau fi percepute altă mişcare sau alt sunet. Hardin scoase o monedă de două credite din buzunarul hainei, o azvîrli în sus şi suprafaţa ei din oţel inoxidabil reflectă frînturi de lumină în cădere. O prinse şi o azvîrli din nou, urmărindu-i leneş reflexiile sclipitoare. Oţelul inoxidabil era un bun mijloc de schimb pe o planetă care trebuia să importe tot ce era metal.

Pirenne ridică privirea şi clipi des.