Răspunse că nu ştie. Nu primise instrucţiuni secrete. El era doar savant şi matematician. Nu-l interesa politica.
Într-un tîrziu, unul dintre amabilii săi inchizitori îl întrebă:
― Cînd va fi distrus Trantor?
Gaal rămase descumpănit:
― N-aş putea vorbi despre asta potrivit propriilor cunoştinţe.
― Ai putea spune care este situaţia din punctul de vedere al altcuiva?
― Cum aş îndrăzni în numele altcuiva?
Îi era cald şi simţea ceva ca o dogoare.
Inchizitorul îl întrebă:
― Te-a informat cineva despre o asemenea posibilitate de distrugere? A stabilit o dată? (Şi pentru că tînărul ezita, continuă.) Ai fost urmărit, doctore. Eram la spaţioport cînd ai sosit la turnul de observaţie şi, bineînţeles, am putut asculta conversaţia ta cu doctor Seldon.
― În cazul acesta cunoaşteţi părerile sale în problema care vă interesează, spuse Gaal.
― Probabil. Dar am vrea să le auzim din gura ta.
― El crede că Trantor va fi distrus peste cinci secole.
― A dovedit asta... ăă... matematic?
― Da, răspunse Gaal sfidător.
― Susţii că... acest calcul matematic este valabil, presupun.
― Dacă doctor Seldon garantează, atunci este valabil.
― Deci, vom reveni.
― Staţi. Am dreptul la un avocat. Solicit să mi se respecte drepturile de cetăţean al Imperiului.
― Ţi se vor respecta.
Aşa se şi întîmplă.
În încăpere intră curînd un bărbat înalt, al cărui chip părea alcătuit numai din linii verticale, şi atît de slab, încît te făcea să te întrebi dacă trăsăturile lui se puteau destinde într-un zîmbet.
Gaal îl privi răvăşit şi fără vlagă. Nu trecuseră nici treizeci de ore de cînd era pe Trantor şi i se întîmplaseră atîtea.
― Sînt Lors Avakim. Doctor Seldon m-a solicitat pentru a vă reprezenta, spuse bărbatul.
― Adevărat? Păi atunci ascultaţi. Cer imediat o audienţă la Împărat. Sînt reţinut fără nici un motiv. Sînt absolut nevinovat. Însoţindu-şi vorbele cu o zvîcnire a braţelor, adăugă: Trebuie să-mi fixaţi imediat o audienţă la împărat.
Atent, Avakim golea pe podea conţinutul unei mape. Dacă Gaal ar fi avut tăria necesară, ar fi putut vedea formularele legale Cellomet; din folie metalică, adaptate pentru a fi introduse într-o minusculă capsulă personală. Ar mai fi putut recunoaşte un înregistrator de buzunar.
Fără să acorde vreo atenţie izbucnirii lui Gaal, Avakim ridică într-un tîrziu privirea spre el şi spuse:
― Comisia va avea, fără îndoială, o rază-spion îndreptată asupra discuţiei noastre. Asta încalcă legea, dar o vor folosi
Gaal strînse din dinţi.
― Şi totuşi, spuse Avakim aşezîndu-se, înregistratorul pe care-l am pe masă ― şi care, de altfel, este unul cu totul obişnuit, după toate aparenţele, şi-şi face bine datoria ― are proprietatea suplimentară de a ecrana raza-spion. Nu-şi vor da seama de lucrul acesta imediat.
― Deci pot vorbi fără grijă.
― Bineînţeles.
― Atunci vreau o audienţă la Împărat.
Avakim surîse rece şi se văzu că, la urma-urmei, era loc pentru un zîmbet pe chipul lui.
― Sînteţi din provincie, spuse.
― Acest lucru nu-mi anulează dreptul de a fi cetăţean al Imperiului. Am aceleaşi drepturi ca şi dumneavoastră sau ca oricare alt membru al acestei Comisii pentru Siguranţa Publică.
― Neîndoielnic. Numai că, în calitate de provincial, nu înţelegeţi viaţa de pe Trantor aşa cum este ea. Nu există audienţe la Împărat.
― Şi cui te poţi adresa în afara acestei Comisii? Există alte căi?
― Nici una. Practic, nu ai posibilitatea recursului. Legal vorbind, puteţi solicita o audienţă la Împărat, dar n-o veţi primi. Împăratul de astăzi nu e Împăratul dinastiei Entun, înţelegeţi? Îmi pare rău, dar Trantor se află în mîinile familiilor aristocratice, ai căror membri compun Comisia pentru Siguranţa Publică. Aceasta este o evoluţie care a fost anticipată de mult de către psihoistorie.
― Chiar aşa? întrebă Gaal. În cazul acesta, dacă doctor Seldon poate anticipa istoria planetei Trantor la cinci sute de ani distanţă...
