― Şi pentru mine?

― Mi s-a comunicat că această probabilitate este de şaptezeci şi şapte virgulă doi la sută.

― Atunci există mai mult de o şansă din cinci că voi fi condamnat la închisoare sau la moarte.

― Ultima este sub unu la sută.

― Aşa, deci. Cînd e vorba de viaţa unui om, calculele nu înseamnă mai nimic. Trimiteţi-l pe doctor Seldon la mine.

― Din păcate, nu pot. Şi doctor Seldon este arestat.

Uşa se deschise violent înainte ca Gaal, care încercă să se ridice în picioare, să articuleze un început de exclamaţie. Intră un paznic, merse către masă, ridică înregistratorul, îl examina pe toate părţile, şi-l băgă în buzunar. Avakim spuse calm:

― Am nevoie de instrumentul acela.

― Vă vom da unul care nu creează cîmpuri parazitare, domnule Consilier.

― În acest caz, am terminat discuţia.

Gaal îl urmări plecînd, apoi rămase singur.

6

PROCESUL (Gaal presupuse că nu greşea numindu-l astfel, deşi, din punct de vedere legal, se asemăna prea puţin cu complicatele tehnici procesuale despre care citise) nu ţinuse mult. Era în a treia zi de desfăşurare. Totuşi, lui Gaal îi era peste putinţă ca, printr-un efort de memorie, să-şi amintească cum începuse.

În ceea ce-l privea, nu-l prea încolţiseră cu întrebări. Artileria grea fusese îndreptată asupra doctorului Seldon, care, cu toate acestea, stătea imperturbabil. Pentru Gaal, el rămăsese singurul punct stabil pe lume.

Publicul, redus ca număr, era compus exclusiv din Baroni ai Imperiului. Presa şi marele public fuseseră excluse şi, probabil, foarte puţini oameni ştiau despre procesul care i se intentase lui Seldon. Faţă de acuzaţi adoptaseră o atitudine ostilă, prea puţin disimulată.

Cinci membri ai Comisiei pentru Siguranţa Publică stăteau la masa ridicată pe un podium. Purtau uniforme de culoare auriu-stacojie şi berete din plastic, care le stăteau fix pe capete şi care erau însemnele funcţiei lor judecătoreşti. La centru stătea comisarul-şef Linge Chen. Gaal nu mai văzuse pînă atunci un lord atît de important şi-l privea fascinat. Chen abia de spusese cîteva cuvinte pe parcursul întregului proces. Lăsase foarte bine să se înţeleagă că vorba multă era sub demnitatea lui.

Avocatul Comisiei îşi consultă notiţele şi audierea începu cu Seldon aflat încă în boxa acuzaţilor:

Întrebare: Să vedem, doctore Seldon. Cîţi oameni sînt angajaţi în prezent în proiectul al cărui şef sînteţi?

Răspuns: Cincizeci de matematicieni.

Î:   Incluzîndu-l şi pe doctor Gaal Dornick?

R:  Doctor Dornick este al cincizeci şi unulea.

Î:  Aha, deci avem cincizeci şi unu? Faceţi un efort de memorie, doctore Seldon. Poate sînt cincizeci şi doi sau cincizeci şi trei?! Ori poate mai mulţi?

R:  Practic, doctor Dornick nu s-a alăturat organizaţiei mele. Cînd o va face, va fi cel de-al cincizeci şi unulea membru. Acum sînt cincizeci, aşa cum am spus.

Î:   Nu cumva aproximativ o mie?

R:  Matematicieni? Nu.

Î:   N-am spus matematicieni. Sînt o mie în toate specialităţile?

R:  În toate specialităţile, cifra ar putea fi corectă.

Î:   Ar putea? Eu susţin că este. Susţin că numărul oamenilor angajaţi în proiectul dumneavoastră se ridică la nouăzeci şi opt de mii cinci sute şaptezeci şi doi.

R:  Cred că puneţi la socoteală şi femeile, şi copiii.

Î:  (cu vocea ridicată) Nouăzeci şi opt de mii cinci sute şaptezeci şi două de persoane doresc să declar. Nu este nevoie să mă obstrucţionaţi.

R:  Accept cifrele.

Î:  (apelînd la notiţe) Să lăsăm deoparte acest aspect şi să abordăm o altă problemă pe care am discutat-o deja, într-o oarecare măsură. Vreţi să repetaţi, doctore Seldon, părerile dumneavoastră privind viitorul planetei Trantor?

R:  Aşa cum am declarat, şi o declar din nou, Trantor va fi un morman de ruine în mai puţin de cinci secole.

Î:  Nu consideraţi această declaraţie drept lipsită de loialitate?

R:  Nu, domnule. Adevărul ştiinţific se află deasupra loialităţii şi trădării.

Î:   Sînteţi sigur că declaraţia dumneavoastră reprezintă adevărul ştiinţific?

R:  Da.

Î:   Pe ce baze?

R:  Pe baza matematicii psihoistorice.

Î:  Puteţi dovedi că această matematică aduce argumente valabile?

R:  Doar unui alt matematician.

Î:  (cu un zîmbet) Pretindeţi, prin urmare, că adevărul dumneavoastră are o natură atît de esoterică încît depăşeşte capacitatea de înţelegere a unui om simplu. Eu cred că adevărul ar trebui să fie mai limpede, mai puţin misterios şi mai accesibil oricui.

R:  Prezintă dificultăţi doar pentru unele creiere. Fizica transferului de energie, pe care o cunoşteam sub numele de termodinamică, a fost adevărată şi clară de-a lungul întregii istorii a umanităţii, încă din epocile mitice, dar, cu toate acestea, s-ar putea să existe oameni, chiar dintre cei prezenţi aici, cărora le-ar fi imposibil să proiecteze un motor. Fie ei chiar oameni cu o inteligenţă deosebită. Mă îndoiesc, de exemplu, că educaţii comisari...

În acest moment, unul dintre comisari se aplecă spre avocat. Cuvintele nu-i putură fi auzite, dar şuieratul vocii sale trăda o anume duritate. Avocatul roşi şi îl întrerupse pe Seldon.

Î: Nu sîntem aici pentru a asculta discursuri, doctore Seldon. Să presupunem că v-aţi expus părerea. Daţi-mi voie să vă sugerez că prezicerile dumneavoastră privind dezastrul ar putea să aibă menirea de a distruge încrederea opiniei publice în Guvernul imperial în scopuri pe care le urmăriţi dumneavoastră...

R:  Nu este adevărat.

Î:  Daţi-mi voie să sugerez că dumneavoastră intenţionaţi să susţineţi că pentru o bună perioadă de timp ― anterior aşa-zisei ruinări ― planeta Trantor va fi afectată de diferite tipuri de tulburări.

R:  Corect.

Î:  Şi că, prin simpla prezicere pe care o faceţi, speraţi să produceţi această ruină şi să aveţi în acel moment la dispoziţie o armată de o sută de mii de oameni.

R:  În primul rînd, nu este adevărat. Şi dacă ar fi, cercetările vă vor arăta că ceva mai mult de zece mii dintre oamenii mei sînt la vîrsta recrutării, dar că nici unul dintre ei nu are pregătire militară.