― O poate anticipa cu o mie cinci sute de ani.
― Fie şi cu o mie cinci sute. De ce n-a putut anticipa ieri evenimentele acestei dimineţi, ca să mă pună în gardă? Nu, îmi pare rău. (Gaal se aşeză şi-şi rezemă capul de palma transpirată.) Înţeleg foarte bine că psihoistoria este o ştiinţă statistică şi nu poate anticipa cu precizie viitorul unui singur om. Vă daţi seama acum de ce sînt supărat?
― Vă înşelaţi. Doctor Seldon ştia că veţi fi arestat în această dimineaţă.
― Poftim?
― E neplăcut, dar adevărat. Comisia pare din ce în ce mai ostilă faţă de activităţile sale. Noii membri care s-au alăturat în ultimul timp grupului său au fost tot mai şicanaţi. Diagramele arată că, spre folosul nostru, problema ar putea fi adusă acum la un punct culminant. Comisia s-a mişcat destul de lent, astfel că doctor Seldon v-a putut vizita ieri în scopul de a forţa puţin lucrurile. Acesta a fost motivul.
Gaal rămase fără grai:
― Nu admit...
― Vă rog, era necesar. N-aţi fost ales din motive personale. Trebuie să înţelegeţi că planurile doctorului Seldon, care sînt întocmite pe baza calculelor matematice la care se lucrează de peste optsprezece ani, includ toate posibilităţile cu probabilităţi semnificative. Aceasta este una dintre ele. Am fost trimis aici doar cu scopul de a vă asigura că nu aveţi motive de îngrijorare. Totul se va sfirşi cu bine; acelaşi lucru e valabil şi pentru Proiect şi pentru dumneavoastră, desigur, în limite probabilistice rezonabile.
― Care sînt cifrele? întrebă Gaal.
― Pentru Proiect, nouăzeci şi nouă virgulă nouă la sută.
― Şi pentru mine?
― Mi s-a comunicat că această probabilitate este de şaptezeci şi şapte virgulă doi la sută.
― Atunci există mai mult de o şansă din cinci că voi fi condamnat la închisoare sau la moarte.
― Ultima este sub unu la sută.
― Aşa, deci. Cînd e vorba de viaţa unui om, calculele nu înseamnă mai nimic. Trimiteţi-l pe doctor Seldon la mine.
― Din păcate, nu pot. Şi doctor Seldon este arestat.
Uşa se deschise violent înainte ca Gaal, care încercă să se ridice în picioare, să articuleze un început de exclamaţie. Intră un paznic, merse către masă, ridică înregistratorul, îl examina pe toate părţile, şi-l băgă în buzunar. Avakim spuse calm:
― Am nevoie de instrumentul acela.
― Vă vom da unul care nu creează cîmpuri parazitare, domnule Consilier.
― În acest caz, am terminat discuţia.
Gaal îl urmări plecînd, apoi rămase singur.
6
PROCESUL (Gaal presupuse că nu greşea numindu-l astfel, deşi, din punct de vedere legal, se asemăna prea puţin cu complicatele tehnici procesuale despre care citise) nu ţinuse mult. Era în a treia zi de desfăşurare. Totuşi, lui Gaal îi era peste putinţă ca, printr-un efort de memorie, să-şi amintească cum începuse.
În ceea ce-l privea, nu-l prea încolţiseră cu întrebări. Artileria grea fusese îndreptată asupra doctorului Seldon, care, cu toate acestea, stătea imperturbabil. Pentru Gaal, el rămăsese singurul punct stabil pe lume.
Publicul, redus ca număr, era compus exclusiv din Baroni ai Imperiului. Presa şi marele public fuseseră excluse şi, probabil, foarte puţini oameni ştiau despre procesul care i se intentase lui Seldon. Faţă de acuzaţi adoptaseră o atitudine ostilă, prea puţin disimulată.
Cinci membri ai Comisiei pentru Siguranţa Publică stăteau la masa ridicată pe un podium. Purtau uniforme de culoare auriu-stacojie şi berete din plastic, care le stăteau fix pe capete şi care erau însemnele funcţiei lor judecătoreşti. La centru stătea comisarul-şef Linge Chen. Gaal nu mai văzuse pînă atunci un lord atît de important şi-l privea fascinat. Chen abia de spusese cîteva cuvinte pe parcursul întregului proces. Lăsase foarte bine să se înţeleagă că vorba multă era sub demnitatea lui.
Avocatul Comisiei îşi consultă notiţele şi audierea începu cu Seldon aflat încă în boxa acuzaţilor:
Întrebare: Să vedem, doctore Seldon. Cîţi oameni sînt angajaţi în prezent în proiectul al cărui şef sînteţi?
Răspuns: Cincizeci de matematicieni.
Î: Incluzîndu-l şi pe doctor Gaal Dornick?
R: Doctor Dornick este al cincizeci şi unulea.
Î: Aha, deci avem cincizeci şi unu? Faceţi un efort de memorie, doctore Seldon. Poate sînt cincizeci şi doi sau cincizeci şi trei?! Ori poate mai mulţi?
R: Practic, doctor Dornick nu s-a alăturat organizaţiei mele. Cînd o va face, va fi cel de-al cincizeci şi unulea membru. Acum sînt cincizeci, aşa cum am spus.
Î: Nu cumva aproximativ o mie?
R: Matematicieni? Nu.
Î: N-am spus matematicieni. Sînt o mie în toate specialităţile?
R: În toate specialităţile, cifra ar putea fi corectă.
Î: Ar putea? Eu susţin că este. Susţin că numărul oamenilor angajaţi în proiectul dumneavoastră se ridică la nouăzeci şi opt de mii cinci sute şaptezeci şi doi.
R: Cred că puneţi la socoteală şi femeile, şi copiii.
Î: (cu vocea ridicată) Nouăzeci şi opt de mii cinci sute şaptezeci şi două de persoane doresc să declar. Nu este nevoie să mă obstrucţionaţi.
