― Păi, să presupunem că un om, un om ambiţios foloseşte forţa religiei mai degrabă împotriva noastră decît în folosul nostru.
― Vrei să dai de înţeles că Sutt...
― Exact. Acesta e Sutt. Ascultă, dacă el poate mobiliza diferitele ierarhii de pe planetele supuse împotriva Fundaţiei în numele ortodoxiei, ce şanse avem? Aşezîndu-se sub stindardele celor pioşi, el poate declara război ereziei reprezentate de tine, de exemplu, şi poate deveni rege. La urma-urmei, Hardin este acela care a spus: „Dezintegratorul este o armă bună, numai că depinde la care capăt al ţevii te afli".
Mallow se plesni peste coapsa dezgolită.
― Aşa e, Jael, dar atunci ajută-mă să intru în Consiliu şi voi lupta cu el.
Jael rămase tăcut o vreme, apoi întrebă:
― Ce spunea Sutt despre linşarea unui preot? Sper că nu-i adevărat.
― Ba e adevărat, spuse Mallow nepăsător.
Lui Jael îi scăpă un fluierat de uimire:
― Are probe sigure?
― Cu siguranţă că are. Mallow ezită o clipă, apoi adăugă: Jaim Twer a fost de la început omul lui, cu toate că nici unul dintre ei nu şi-a dat seama că ştiam acest lucru. Iar Jaim Twer a fost martor ocular.
Jael clătină din cap:
― Of! Asta-i rău.
― Rău? Ce-i rău în asta? Preotul se afla în mod ilegal pe planetă, potrivit legilor Fundaţiei. Involuntar sau nu, el a fost clar folosit ca momeală de către guvernul korellian. Potrivit tuturor legilor bunului-simţ, nu aveam de ales decît calea acţiunii ― şi această acţiune era strict în limitele legii. Dacă mă aduce în faţa tribunalului, nu va reuşi decît să se facă de rîsul lumii.
Jael negă printr-o mişcare a capului.
― Nu, Mallow, te înşeli. Ţi-am spus că a făcut un joc murdar. Nu urmăreşte să obţină condamnarea ta; ştie că nu poate s-o facă. Însă vrea să-ţi distrugă poziţia în faţa oamenilor. Doar ai auzit ce-a spus. Obiceiurile stau uneori deasupra legii. S-ar putea să scapi basma curată din proces, dar dacă oamenii vor crede că ai lăsat un preot pradă mulţimii, popularitatea ta va scădea.
Vor recunoaşte că ceea ce-ai făcut a fost legal, chiar înţelept Dar, cu toate astea, vei rămîne un laş nenorocit în ochii lor, o brută insensibilă, un monstru cu inima de piatră. Şi nu vei fi ales în Consiliu. S-ar putea chiar ca printr-un vot să-ţi pierzi titlul de Neguţător-şef şi să ţi se retragă cetăţenia. Nu eşti născut pe planeta asta, ştii bine doar. Ce altceva crezi că doreşte Sutt?
Mallow se încruntă cu îndărătnicie.
― Aşa deci!
― Băiete, spuse Jael, sînt de partea ta, dar eu nu te pot ajuta. Ai fost luat la ochi.
l4
ÎN CEA DE-A PATRA ZI a procesului lui Hober Mallow, Neguţător-şef, Camera Consiliului era „plină ochi" în adevăratul înţeles al expresiei. Singurul consilier absent înjura neputincios fractura de craniu care îl ţintuise la pat. Balcoanele erau pline de oameni, pînă şi intervalele erau înţesate de aceia care, prin influenţă, bani sau simplă perseverenţă diabolică, reuşiseră să pătrundă. Restul umpleau piaţa din faţa tribunalului, în grupuri care se agitau în faţa televizoarelor tridimensionale plasate în aer liber.
Ankor Jael îşi croi drum pînă în sală cu ajutorul inutil al serviciului de poliţie şi apoi, prin furnicar, pînă ce ajunse lîngă Hober Mallow.
Mallow se întoarse şi, văzîndu-l, răsuflă uşurat:
― Pentru numele lui Seldon, ai ajuns la fix. Ai adus-o?
― Poftim, ia-o, spuse Jael. E tot ce ai cerut.
― Bine. Cum reacţionează lumea de afară?
― Parcă sînt apucaţi, spuse Jael şi se agită plin îngrijorare. N-ar fi trebuit să accepţi audierea publică. Ai putut să-i împiedici.
― Nu vreau asta.
― Se vorbeşte despre linşaj. Iar oamenii lui Publis Mar de pe alte planete... (
― Chiar voiam să te întreb despre asta, Jael. A stîrnit întreaga Ierarhie împotriva mea, nu-i aşa?
― Ba bine că nu. Este înscenarea cea mai bine pusă la cale. Ca ministru, el se ocupă de acuzare într-un asemenea caz de legislaţie interstelară. Ca Înalt Preot şi ca Primat al Bisericii, a asmuţit hoardele de fanatici...
― Lasă asta. Îţi aminteşti de citatul acela din Hardin pe care mi l-ai plasat luna trecută? Le vom arăta că arma poate avea două capete.
În acel moment, primarul se aşeză, iar membrii Consiliului se ridicară în semn de respect.
― Astăzi e rîndul meu, spuse Mallow în şoaptă. Stai aici şi urmăreşte spectacolul.
Şedinţa începu, şi un sfert de ceas mai tîrziu, însoţit de şoapte ostile, Hober Mallow păşi către spaţiul liber din faţa jilţului primarului. Un fascicul de lumină fu îndreptat spre el şi pe ecranele televizoarelor din pieţele publice şi din aproape fiecare casă de pe planetele Fundaţiei apăru chipul unui bărbat care privea sfidător înainte.
Începu să vorbească încet şi rar:
― Pentru a economisi timp, voi recunoaşte fiecare incriminare ce mi s-a adus de către acuzare. Povestea preotului şi a mulţimii, aşa cum a fost ea relatată de acuzare, este exactă în toate detaliile.
În sală se iscă rumoare, urmată de un vuiet dispreţuitor din partea celor de la balcoane. Aşteptă răbdător pînă se făcu linişte.
― Cu toate acestea, imaginea care a fost prezentată nu este definitivată. Apelez la răbdarea dumnevoastră pentru a-mi permite să fac completările aşa cum socot eu. Povestea mea s-ar putea să vi se pară irelevantă la început. Vă rog să fiţi îngăduitori.
